Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Unip | Comuna: Sacoşu Turcesc | Judeţ: Timiş | Punct: Dealu Cetăţuica | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Hallstatt;
Latene;
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade
Epoca migraţiilor;
Hallstatt;
La Tène
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Structură de cult/religioasă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Timiş
Localitate   Unip
Comuna   Sacoşu Turcesc
Punct
Dealu Cetăţuica
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ferencz Iosif Vasile Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Floca Ana-Maria Universitatea de Vest, Timişoara
Micle Dorel responsabil Universitatea de Vest, Timişoara
Stavilă Andrei Universitatea de Vest, Timişoara
Cod RAN    158519.02
Raport Cercetările arheologice invazive ale şantierului-şcoală UVT de pe Dealu Cetăţuica din Unip au fost reluate, după o pauză de doi ani de zile, în campaniile anilor 2018 şi 2019, prin deschiderea unei noi suprafeţe, denumită S.8. Această nouă unitate de cercetare, cu o arie de 36 mp (6 x 6 m), a fost amplasată în continuarea celorlalte suprafeţe, prin care ne-am propus să secţionăm transversal întregul platou al „Cetăţuicii”, pe direcţia Est-Vest. După înlăturarea stratului vegetal (0-0,1 m) adâncirea s-a continuat pe planuri artificiale, în vederea conturării unor contexte arheologice clare, materialele arheologice fiind recoltate în această etapă în funcţie de cele 36 de carori în care a fost împărţită suprafaţa. Planul 1 a fost definit între adâncimile 0,1 m şi 0,2/0,25 m şi este reprezentat de un sol negricios, compact-granulos. Încă de la adâncimea de 0,15 m s-a constatat apariţia unei cantităţi importante de artefacte, în special fragmente ceramice databile în prima epocă a fierului, dar şi piese de factură dacică, printre care remarcăm prezenţa unei fibule din fier. Curăţarea planului 1 a permis observarea primului complex arheologic la adâncimea de 0,25 m, numit C.123, indicativ care continuă numărătoarea din campaniile precedente. Planul 2 de săpare, cuprins în intervalul de adâncime 0,2/0,25 m – 0,3/0,35 m, a permis surprinderea unei structuri complexe, numită C.124, formată din aglomerări de chirpici şi ceramică, reprezentând partea superioară a unei locuinţe de suprafaţă din prima epocă a fierului. Alte două complexe, de dimensiuni reduse, C.125 şi C.142 au putut fi delimitate. După cercetarea şi documentarea acestor prime structuri s-a trecut la adâncirea întregii suprafeţe cu un plan mai consistent (Pl.3), cuprins între 0,35 – 0,65 m adâncime. La finele planului, spre contactul cu solul steril arheologic (gălbui, nisipos), au fost delimitate restul complexelor arheologie, cuprinse între indicativele C.126 şi C.142 şi care se prezintă sub forma unor gropi circulare, atât din prima cât şi din a doua epocă a fierului (Fig. 1, 2).
C.123 (Fig.3/1)
Conturat încă de la adâncimea de 0,25 m, complexul se prezintă sub forma unei structuri de lut vitrificat, de formă relativ inelară, cu diametrul de 0,55 m; Interpretată de noi ca şi vatră cu gardină, aceasta prezintă pereţi cu o înălţime păstrată de 6-8 cm şi grosime de 2-3 cm; umplutura s-a constituit dintr-un sol omogen cu conţinut redus de fragmente ceramice încadrabile primei epoci a fierului; nu a fost descoperită o bază în interiorul structurii; Poziţia complexului ne face să considerăm că acesta s-a aflat în directă legătură cu locuinţa de suprafaţă C.124, fiind parte integrantă din aceasta (faza ei secundară de amenajare).
C.124 (Fig.3/2)
S-a conturat după aglomerarea de artefacte de la adâncimea de 0,25 m, în jumătatea sudică a lui S.8, cu limite difuze şi intrând în profilul sudic al unităţii de cercetare; Lungimea surprinsă a celor două laturi pe care se întind aceste resturi ale locuinţei este de 3,5 x 3 m; s-a procedat la adâncirea pe planuri artificiale în această zonă a suprafeţei, prin care s-a reuşit o delimitare a structurii interne a locuinţei. Artefactele ieşite la lumină se compun din fragmente ceramice, chirpici, greutăţi de lut de mari dimensiuni sau fragmente litice. După îndepărtarea acestui nivel consistent de artefacte, care reprezintă cel mai probabil dărâmătura pereţilor locuinţei, a fost descoperită podina acesteia (faza I), sub forma unei lutuieli netede, făţuită pe un pat ceramic, cu o grosime de 5-6 cm; aceasta s-a păstrat fragmentar, mai cu seamă în zona mediană a complexului. După îndepărtarea acestui prim nivel de amenajare, sub care s-a găsit un strat de colmatare de 10-15 cm grosime, relativ în acelaşi areal au fost identificate alte fragmente de podină (faza II), aceasta fiind cel mai probabil podina din prima fază de activitate a locuinţei. După toate aparenţele, avem de a face cu o locuinţă de suprafaţă patrulateră, a cărui plan a fost descoperit parţial; Artefactele ceramice se datează în prima epocă a fierului, faza târzie. Ulterior cercetării locuinţei C.124 s-a trecut la adâncirea întregului plan al suprafeţei, ocazie cu care au fost conturate şi cercetare mai multe gropi de stâlp, aflate în zona podinii lui C.124. Cele 11 gropi de stâlp cuprinse între indicativele C.131. şi C.141 sunt în general circulare având diametre cuprinse între 0,3 – 0,5 m. În plan, acestea sunt dispuse numai în zona sudică a suprafeţei, unele fiind coliniare. Privite în raport cu resturile locuinţei C.124, surprinse la adâncimea mai mică, putem observa că ele urmăresc acelaşi contur. Acest aspect, alături de artefactele descoperite în cadrul gropilor, ne sugerează în acest stadiu al cercetărilor faptul că aglomerarea gropilor de stâlp C.131-C.141 sunt parte din locuinţa C.124, având rol de susţinere a structurii acesteia.
C.125
Conturat la adâncimea de 0,3 m în zona nordică a suprafeţei, complexul se prezintă ca un “pat” de fragmente ceramice dispuse în plan, cu o grosime de 5 cm şi acoperite parţial de o lutuială netezită. Aparent, mica structură este un fragment de podină, a cărui datare este aflată deocamdată sub semnul întrebării.
C.126 (Fig.3/3)
Conturat la adâncimea de 0,65 m, complexul este reprezentat de o groapă circulară cu diametrul de 1,55 m şi adâncimea maximă de la conturare de 0,35 m; Umplutura a fost una omogenă, compusă dintr-un sol brun-cenuşiu, granulos. Forma în profil a gropii este uşor alveolată, fiind adâncită în zona mediană. Inventarul, aflat pe fundul gropii, se compune dintr-o cană întreagă de dimensiuni mari şi mai multe fragmente ceramice, toate de factură dacică; un fragment litic şi o scoică întregesc tabloul inventarului; din acest motiv, dar ţinând cont şi de morfologia complexului, considerăm că structura se poate încadra în seria gropilor rituale din a doua epocă a fierului de pe Dealu Cetăţuica.
C.127 (Fig.3/4)
Conturat la adâncimea de 0,65 m în vecinătatea gropii C.126, complexul este reprezentat de o groapă circulară cu diametrul de 1,4 m şi adâncimea maxima de la conturare de circa 0,4 m; Umplutura a fost una stratificată: Stratul 1, cu o grosime de 25 cm, este compus dintr-un sol brun-închis, granulos; Stratul 2, cu o grosime de 10-15 cm, este compus dintr-un sol vitrificat, brun-cărămiziu. La adâncimea de 0,1-0,15 m faţă de nivelul de conturare, s-au descoperit mai multe fragmente ceramice de mari dimensiuni, părţi ale unor vase de factură dacică. Acestea erau aşezate pe un nivel foarte consistent de arsură puternic vitrificată, aşezată pe fundul gropii. Aparent, o cantitate mare de materiale organice au fost incendiate, probabil în afara gropii şi depuse ulterior, deoarece urme de arsură pe pereţii complexului nu au fost observate. Chiar dacă inventarul regăsit este unul aparent sărăcăcios (cel puţin din perspectiva veselei), forma şi conţinutul gropii pledează pentru încadrarea ei în seria gropilor cu caracter cultic din a doua epocă a fierului de la Unip.
C.128
Conturat la adâncimea de 0,65 m în zona nordică a suprafeţei, în vecinătatea gropilor C.126 şi C.127, complexul este reprezentat de o groapă circulară cu diametrul de 1,5 m şi adâncimea de la conturarea făcută de noi de circa 0,55 m; Aceasta a fost surprinsă parţial, jumătatea sa nordică, rămasă necercetată, intrând în profilul suprafeţei; profilul gropii este în forma literei “U”. Umplutura gropii a fost una stratificată. În zona fundului gropii, în poziţie plană, au fost descoperite mai multe fragmente ceramice de mari dimensiuni, atipice; de asemenea, a fost descoperită o piesă din fier de dimensiuni însemnate, a cărei funcţionalitate nu o putem preciza în acest moment. Deşi forma şi inventarul complexului ne sugerează faptul că acesta se poate încadra în seria gropilor rituale dacice, anumite semne de întrebare în acest sens rămân, urmând ca analiza mai atentă a artefactelor şi stratigrafiei, alături de cercetarea integrală a complexului, să lămurească această primă ipoteză.
Alte trei gropi de dimensiuni mai reduse au fost descoperite în jumătatea estică a lui S.8, C. 129, C.130 şi C.142, dar ele sunt în acest stadiu greu de interpretat ca funcţionalitate şi dificil de încadrat cronologic.
Cercetarea Suprafeţei 8 de pe Dealu Cetăţuica confirmă existenţa unor structuri de suprafaţă consistente pentru finalul primei vârste a fierului, dar şi continuarea pentru zona estică a grindului a gropilor cu rol cultic din epoca Regatului Dac. De asemenea, remarcăm lipsa în această zonă a structurilor databile în epoca migraţiilor, prezente în unităţile cercetate spre vestul grindului. Finalizarea cercetării Suprafeţei 8 ne apropie de îndeplinirea ţelului de a trasa o secţiune peste întregul platou al „dealului”, obiectiv cu care se va continua strategia de cercetare din următorii ani.
Rezumat
English Abstract The invasive archaeological research conducted on Dealu Cetăţuica from Unip village have been resumed, after a break of two years. During the archaeological campaigns of 2017 and 2018 a new surface was opened (S.8). The size of the surface was 6 × 6 m. The archaeological research revealed a dwelling dated in the final stage of the Early Iron Age, partially surprised, which can be associated with a series of 11 postholes (C.131 - C.141). Three Dacian circular pits have also been discovered, C. 126, C.127 şi C.128, all having a cultic role, considering the findings and the shape. The research carried out in this surface confirms the existence of the surface dwellings for the final stage of the Early Iron Age, but also the presence of the Dacian ritual pit on the eastern site of the plateau. The research strategy for the following years will aim to finish the east-west general profile.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu