Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Tărtăria | Comuna: Săliştea | Judeţ: Alba | Punct: Podul Tărtăriei vest | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt
Perioade
Epoca bronzului timpuriu;
Hallstatt mijlociu
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Tărtăria
Comuna   Săliştea
Punct
Podul Tărtăriei vest
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Borș Corina responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Rumega-Irinuș Luciana
Rumega-Irinuș Vlad Universitatea "Valahia", Târgovişte
Vladu Adrian Facultatea de Istorie, Universitatea București
Voicu Mădălina Muzeul Naţional de Istorie a României
Cod RAN    7080.03
Raport Scurtă prezentare a sitului: Situl arheologic menţionat este situat pe partea stângă a văii mijlocii a Mureşului, în judeţul Alba, pe raza administrativă a comunei Săliştea, satul Tărtăria, chiar la intrarea în această localitate, în partea vestică a platoului denumit Podu Tărtăriei. La începutul campaniilor de cercetare, în anii 2011–2012, s-a crezut că această staţiune arheologică preistorică ocupă doar porţiunea sudică a primei terase a râului amintit, dar începând cu anul 2016 a devenit clar faptul că – în realitate – suprafaţa sitului este cu mult mai amplă (circa 15 ha), respectiv un perimetru în cuprinsul căruia se păstrează importante vestigii arheologice (datând în marea majoritate din perioada mijlocie a primei epoci a fierului – perioada culturii Basarabi), o arie delimitată la Nord de traseul DN7 şi la Sud de autostrada A1 (tronsonul Orăştie – Sebeş), iar la Est de ruta DC705 E. Limita vestică a habitatului hallstattian a fost stabilită – cel mai probabil – cu prilejul cercetărilor din campaniile 2017–2019, atât prin prospectări non-invazive şi săpături arheologice. Situl este an de an semnificativ afectat de lucrările agricole intense care se desfăşoară – de câteva decenii – în această zonă, acest fapt fiind observabil deopotrivă prin studiul imaginilor aeriene şi al hărţilor de arhivă, precum şi direct, odată cu amplele cercetări preventive din anii 2011–2012, continuate apoi de cele sistematice din campaniile 2016–2019. Cercetările arheologice preventive din primăvara şi vara anului 2012, desfăşurate în porţiunile sudică şi estică ale sitului, au pus în evidenţă existenţa în această zonă a unui important habitat preistoric, unde se păstrează numeroase vestigii încadrabile în perioada mijlocie a primei epoci a fierului (Hallstatt-ului mijlociu / perioada culturii Basarabi) (1), dar şi unele datând din perioada Evului Mediu timpuriu. Campaniile de cercetare arheologică sistematică din perioada 2016–2017 s-au concentrat în partea nordică a sitului, confirmând suprafaţa amplă pe care o ocupă această staţiune preistorică pe prima terasă a râului Mureş, dar şi prezenţa a numeroase urme de habitat datând în cea mai mare parte din perioada culturii Basarabi, dar şi din perioada culturii Coţofeni (2). Merită reamintit, inclusiv prin prisma rezultatelor cercetărilor de teren din anii 2018 şi 2019, cele din urmă prezentate pe scurt în rândurile de mai jos, faptul că situl Tărtăria – Podu Tărtăriei vest reprezintă un caz deosebit al arheologiei din România ultimelor trei decenii, dată fiind posibilitatea de a continua o cercetare preventivă de amploare printr-un program multianual de săpături arheologice cu caracter programat, o oportunitate pentru realizarea unor investigaţii pluridisciplinare diverse, efectuarea de noi săpături în alte porţiuni ale sitului (pentru moment în zonele nordică şi vestică), dar şi pentru efortul de a salva vestigii arheologice importante ameninţate constant de practicarea agriculturii intensive.

Obiectivele cercetării: Principalul obiectiv al cercetărilor arheologice sistematice din anul 2019 a fost continuarea sondării şanţului de delimitare existent în zona vestică a sitului, o structură de dimensiuni apreciabile a cărei prezenţă a fost indicată mai întâi prin prospectări geomagnetice (2016–2017). Similar precedentelor campanii, având în vedere că întreaga suprafaţă a sitului este afectată de lucrări agricole intensive şi – pe cale de consecinţă – este necesar acordul administratorilor / proprietarilor loturilor de teren pentru acces în sit, planificarea măsurătorilor non-intrusive şi a campaniei de săpături propriu-zise au fost direct influenţate de acest aspect. Alţi factori care condiţionează modul de organizare a campaniei, planificarea acesteia şi stabilirea obiectivelor anuale de cercetare sunt reprezentaţi de resursele financiare disponibile (tot mai limitate de la an la an), condiţiile meteo, precum şi costurile tot mai ridicate (3) pentru asigurarea forţei de muncă (muncitori zilieri). Astfel, în campania 2019 cercetarea s-a concentrat numai în zona sud-vestică a sitului (pe terenurile cultivate de asociaţia agricolă administrată de domnul M. Brudar), prin continuarea sondării traseului (prezumtiv) al şanţului sus-menţionat. De asemenea, au continuat să se desfăşoare o serie de studii pluridisciplinare conexe, unele în teren iar altele în etapa post-săpătură, respectiv un studiu sedimentologic şi prelevarea de carotaje sedimentologice, dar şi datări radiocarbon, studii de bioarheologie şi arheozoologie, efectuate – ca şi în anii precedenţi – prin colaborarea cu specialişti în aceste domenii, cooptaţi în echipa de cercetare.

Tehnici de cercetare utilizate, analize etc.: Astfel, pentru proiectarea şi realizarea săpăturii din campania 2019, continuând modul de lucru stabilit din campaniile precedente, au fost utilizate deopotrivă rezultatele unor investigaţii non-intrusive (aerofotografii şi noi prospectări geomagnetice, pentru moment încă parţiale, în zona vestică a sitului) cu cele intrusive (săpătură arheologică / sondaje magistrale). Având în vedere rezultatele obţinute ca urmare a efectuării unei noi serii de prospectări geomagnetice în toamna anului 2018, dar şi observaţiile realizate prin deschiderea a două secţiuni magistrale, situate perpendicular pe traseul presupus al şanţului vestic de delimitare a habitatului preistoric, respectiv nu în ultimul rând resursele financiare existente, a fost deschisă o a patra secţiune magistrală, situată către NNV de cele din campania precedentă (în zona sud-vestică a terenului administrat de asociaţia agricolă ce funcţionează aici, respectiv la circa 30 m S de traseul primei conducte de alimentare cu gaze naturale ce traversează situl pe direcţia aproximativă ESE – NNV, o intervenţie antropică majoră care a fost documentată prin prospectările magnetometrice efectuate în arealul sitului începând cu anul 2014). Secţiunea magistrală deschisă şi cercetată integral în anul 2019 a fost identificată cu sigla S038; similar celor 3 din campania precedentă; şi aceasta a fost amplasată pe traseul şanţului vestic de delimitare a habitatului hallstattian, localizat în colţul de SV al sitului şi care, aparent, reprezintă o „continuare” a celui sudic cercetat în campania 2012. Dimensiunile secţiunii magistrale S038 au fost de 20 × 2 m, iar cota la care a fost observat – în acest caz – solul steril a fost de circa 1,8 m. Sunt în curs de realizare o serie de noi datări radiocarbon pe baza probelor prelevate în campaniile 2018–2019, dar şi al unor probe osteologice (toate cu determinare arheozoologică prealabilă) şi de cărbune prelevate din diverse contexte în campaniile anterioare. De asemenea, continuă să se desfăşoare studiue de sedimentologie şi studiul de bioarheologie.

Scurtă descriere a descoperirilor:
Pentru moment preliminare, observaţiile stratigrafice efectuate cu prilejul cercetării secţiunii magistrale S038, sunt în bună măsură similare celor realizate în campania precedentă, pentru secţiunile S035 şi S036 (4) . Astfel, în ceea ce priveşte stratigrafia generală în această parte a sitului, stratul vegetal are o grosime de aproximativ 0,3–0,4 m şi constă într-un sol brun-negricios amestecat cu multe resturi vegetale, în special de rădăcini şi tulpini de la cea mai recentă cultură agricolă, recoltată probabil la finalul verii 2019. Au fost observate foarte puţine materiale arheologice în acest nivel, iar consistenţa acestui sol este destul de compactă, fapt care a îngreunat decaparea manuală a stratului vegetal. Şi în cazul S038, a fost făcută aceeaşi observaţie, imediat după decopertare, anume cea care se referă la diferenţa dintre caracteristicile solului din partea de Vest a secţiunii şi cel din partea de Est. Caracteristicile „stratului de cultură hallstattian” sunt similare cu cele observate în alte părţi ale sitului, cu prilejul săpăturilor desfăşurate în campaniile anterioare. Şi aici stratul are grosimea relativ constantă, de 0,4–0,5 m şi este reprezentat de un sediment de culoare neagră, compactă, cu multiple urme de lut ars, cu o cantitate mai însemnată de materiale arheologic (preponderent fragmente ceramice atipice şi doar câteva cu decor). În condiţiile meteo din luna octombrie (perioadă de secetă şi vânt puternic, care a uscat foarte repede straturile de sol expuse prin săpătura arheologică), dar şi a luminii din această perioadă a anului, limitele certe ale şanţului preistoric nu au putut fi observate foarte precis în suprafaţă, în ciuda răzuielilor succesive efectuate. În schimb, limitele şi caracteristicile acestuia au fost mult mai uşor de sesizat pe profilele secţiunii (nordic şi sudic). Comparativ cu situaţia înregistrată în cele două secţiuni cercetate în campania recedentă, în S038 a fost identificat semnificativ mult mai puţin material arheologic.

Rezultate şi interpretarea lor:
Ţinând cont de rezultatele celei de-a treia campanii de cercetare arheologică sistematică în cuprinsul acestui sit este cert faptul că ipotezele formulate în 2012 şi în 2016 cu privire la amploarea suprafeţei pe care se află situl au fost (re)confirmate, deopotrivă luând în considerare şi investigaţiile geofizice (2014, 2016–2019). Este cert faptul că staţiunea preistorică ocupă o suprafaţă amplă în zona vestică a platoului numit „Podu Tărtăriei”, dar realizarea diverselor lucrări de amenajare a teritoriului în perioada modernă şi contemporană au avut un impact semnificativ asupra laturilor sale de Nord, Est şi Sud. În continuare, situl arheologic este ameninţat de a fi distrus prin lucrările agricole intensive care se desfăşoară pe întreaga sa suprafaţă. Considerând rezultatele prospectărilor geomagnetice din anii 2017–2018, care au oferit o serie de indicii importante, precum şi observaţiile din săpăturile arheologice din campaniile 2018–2019, considerăm că am identificat limita vestică a „locuirii hallstattiene”. Cea mai importantă descoperire din zona vestică a sitului, din campaniile 2018–2019 o reprezintă şanţul vestic de delimitare (apărare ?) al zonei de habitat hallstattiene, o structură de mari dimensiuni (deschidere medie de 7–9 m, adâncime medie de 1,7–2 m şi lungime observată de peste 100 m). Toate aceste noi rezultate reconfirmă faptul că situl Tărtăria – Podu Tărtăriei vest este unul dintre cele mai importante (prin dimensiuni, caracteristici şi descoperiri) din repertoriul „culturii” Basarabi. Se adaugă continuarea efectuării unor serii mai ample de analize 14C în laboratorul RO-AMS din cadrul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, pe baza probelor osteologice prelevate în campaniile anului 2016–2018, dar şi al celor realizate în cadrul Laboratorului Radiocarbon de la Poznan, care oferă noi date certe privind încadrarea cronologică a sitului şi reconsiderări semnificative cu privire la cronologia perioadei „culturii Basarabi”.

Obiectivele cercetărilor viitoare: Aşa cum am menţionat anterior, continuarea cercetărilor arheologice sistematice în cuprinsul acestui sit este deosebit de necesară dintr-o serie de considerente care determină cele trei obiective pe termen scurt / mediu pentru investigaţiile viitoare. În primul rând este vorba despre stabilirea limitei nordice a sitului (o importantă aşezare din perioada culturii Basarabi), pentru aceasta impunându-se deopotrivă finalizarea prospectărilor geomagnetice în această parte a sitului şi sondarea zonei de interes astfel stabilite, coroborat cu extinderea cercetării şanţului vestic de delimitare / apărare a zonei de habitat preistorice, anume în zona unde pare că acesta face „joncţiune” cu structura similară situată în partea sudică a sitului (cercetată în anul 20212). Toate acestea trebuie realizate, de vreme ce situl este – în continuare – ameninţat de a fi distrus prin continuarea practicării agriculturii intensive. Şi din această perspectivă, trebuie continuate cercetările de teren, deopotrivă prin săpătură sistematică în noi perimetre din cuprinsul sitului, dar şi cele pluridisciplinare. Nu în ultimul rând, rămâne o prioritate clasarea sitului în Lista Monumentelor Istorice, dar şi identificarea de către autorităţi a unor modalităţi concrete prin care impactul lucrărilor agricole asupra vestigiilor arheologice de aici să fie atenuat.
Cât priveşte obiectivele specifice, date fiind caracteristicile sitului, precum şi felul, diversitatea şi amploarea descoperirilor efectuate până în prezent în cadrul acestei staţiuni preistorice, este necesară continuarea derulării programului multianual de cercetare pluridisciplinară (care din raţiuni obiective va fi extins pentru încă alţi 5 ani), structurat pe următoarele teme prioritare: definirea limitelor sitului; clarificarea modului său de delimitare (fortificare?) şi a necesităţii acestui „sistem” în perioada Hallstatt-ului mijlociu; stabilirea funcţionalităţii sitului în perioada Hallstatt-ului mijlociu, în special având în vedere cele două depozite de piese din bronz şi fier (5) descoperite în „şanţul sudic de delimitare” în anul 2012, respectiv înţelegerea modalităţii încadrării în peisaj a sitului în perioada primei epoci a fierului(c. Basarabi).

Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare: Continuă să fie absolut prioritară parcurgerea – cât mai curând posibil, după cum s-a recomandat prin raportul de cercetare arheologică preventivă avizat de către Comisia Naţională de Arheologie şi Ministerul Culturii, respectiv Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba în martie 2013 – a procedurii declasare a acestui perimetru cu potenţial arheologic semnificativ pentru instituirea unui regim (minimal) de protecţie juridică. Din păcate însă o serie de formulări legislative ambigue lasă încă deschis subiectul referitor la ce entitate anume iniţiază un asemenea demers. De asemenea, se impune continuarea şi aprofundarea programului de cercetare arheologică sistematică în acest sit important pentru perioada mijlocie a primei epoci a fierului. În concluzie, strategia de salvgardare a sitului are în vedere efectuarea de săpături arheologice cu caracter programat şi investigaţii non-intrusive, dar şi demersuri pentru scoaterea (măcar parţială) a terenului din circuitul agricol şi crearea unei rezervaţii arheologice. Se adaugă activităţile specifice privind procesarea post-săpătură a descoperirilor, acestea fiind laborioase şi necesitând timp şi resurse adecvate, dar şi valorizarea acestora în mediul muzeal şi cel academic.
Rezumat
English Abstract The prehistoric site from Tărtăria – Podu Tărtăriei vest (Alba County) was discovered in 2012 by large-scale preventive archaeological field investigations occasioned by the construction of the A1 motorway along the Mureş river valley. The site is located north to Tărtăria village (Săliştea commune), on a plateau situated on the upper left terrace of the mentioned valley. In 2012, throughout an open area archaeological excavation was completely investigated an area of about 2 hectares (on the southern and eastern limits of the site), where significant archaeological features and vestiges were discovered, providing major new data and finds for Middle Hallstatt period – the Basarabi pottery style. The most important ones are two ditches marking the southern and eastern limits of the site, two bronze hoards (comprising over 400 bronze and iron objects, dated to the middle period of the First Iron Age / the Middle Hallstatt period – the Bâlvăneşti-Vinţ series of bronze hoards, 9th/8th c. BC) and a collective grave. Since 2016 was initiated a scheduled archaeological project, aiming both field excavations and geophysics surveys. As a result, a large-scale magnetic survey and aerial photography were made for documenting the setting of the prehistoric site. Considering the preliminary evidence provided by the 2014 and the 2016–2018 geophysics surveys, in the 2019 archaeological campaign continued the excavation in the south-western area of the site. In here was opened a new main trench, labelled S038, set across the western outlining ditch of the Hallstattian habitation. As a result was possible to make further thorough observations concerning this ample structure, built for outlining / defending (?) the prehistoric settlement. Considering all the data recorded up to now and the preliminary analysis of the very rich archaeological finds from Tărtăria – Podu Tărtăriei vest, one can consider this site as a very important one for the study of middle period of the First Iron Age in Transylvania and neighbouring areas. Although preliminary, the results of the field researches of 2019 made in here emphasize also the importance and the site’s particular features and the necessity for its long-term field research and protection.
Bibliografie Borş, Rădvan 2019 – Corina Borş, Roxana Rădvan (ed / eds.), Meşteşug şi prestigiu: depozitele hallstattiene de obiecte din bronz şi fier de la Tărtăria. Documentarea unei colecţii (I) / Craft and prestige: the Hallstatt period hoards of bronze and iron objects from Tărtăria. Documenting a collection (I), editura Istros, Brăila, 2019.
Borş et alii 2014 – Corina Borş, Luciana Irimuş, V. Rumega, S. Dobrotă, C. Rişcuţa, Un nou sit de tip Basarabi. Raport arheologic preliminar asupra cercetărilor arheologice preventive de la Tărtăria – Podu Tărtăriei vest (campania 2012), Cercetări Arheologice, 20, 2013 (2014), p. 9–102.
Borş et alii 2017 – Corina Borş, Luciana Rumega-Irimuş, V. Rumega-Irimuş, Cercetări arheologice sistematice în cuprinsul sitului hallstattian Tartăria – Podu Tărtăriei vest. Raport preliminar al campaniilor 2016–2017, Cercetări Arheologice, 24, 2017 (2018), p. 17–82.
Borş et alii 2018 – Corina Borş, Luciana Rumega-Irimuş, V. Rumega-Irimuş, A. Asăndulesei, C. Haită, Tărtăria – Podu Tărtăriei vest – Raport de cercetare arheologică sistematică, în vol. Cronica Cercetărilor Arheologice din România – campania 2018, Editura INP, Bucureşti, 2019, p. 201–207, nr. 77.
Note Bibliografice (1) Borş et alii 2014, p. 9–102
(2) Borş et alii 2017, p. 17–82
(3) Astfel, la jumătatea lunii iulie 2019, printr-o serie de noi măsuri fiscal-bugetare adoptate de Guvernul României s-a ajuns în situaţia ca pentru angajarea unui muncitor prin utilizarea Registrului de Zilieri (singura formă permisă de legislaţie pentru instituţii publice muzeale care desfăşoară cercetări arheologice) să se plătească taxe şi impozite în cuantum de 35%, comparativ cu numai 10% în anul precedent, fapt care a determinat o diminuare considerabilă a fondurilor disponibile pentru lucrările de acest fel.
(4) Borş et alii 2018, p. 201–207
(5) Borş, Rădvan 2019
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu