Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Susani | Comuna: Traian Vuia | Judeţ: Timiş | Punct: Grămurada de la Jupani | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt
Perioade
Epoca bronzului târziu;
Hallstatt timpuriu
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă tumulară
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Timiş
Localitate   Susani
Comuna   Traian Vuia
Punct
Grămurada de la Jupani
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bertea Sofia Universitatea de Vest, Timişoara
Bica Mihai Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Bunoiu Victor Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş
Diaconescu Dragoş responsabil Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Leonti Iulian Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Pinca Răzvan Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj
Quatert Robin University of Buffalo
Cod RAN    159124.03
Raport Perioada de desfăşurare a cercetărilor a fost între 1.07.2019 – 31.07.2019. Cercetarea s-a efectuat sub tutela Universităţii de Vest din Timişoara. Echipa de cercetare a fost formată din 3 arheologi (1 expert, 2 specialişti), 1 doctorand de la Buffalo University pentru studiul oaselor calcinate, 2 masteranzi şi un absolvent facultate de istorie. Ţinta principală a campaniei a fost cercetarea unei părţi din jumătatea sudică a movilei, mai precis zona corespunzătoare arealului sudic al carourilor 1, 2 şi 3 din tronsonul estic al secţiunii S1/2017-2018, sector puternic afectat de căutătorii de comori ce au braconat Grămurada de la Jupani şi care a fost cercetat în campania 2017 (vezi Diaconescu et al. 2018, 131-132).
Scurtă prezentare a sitului
Situl arheologic Susani-Grămurada de la Jupani face parte din grupul de cinci movile situat pe latura nordică a localităţii Susani (com. Traian Vuia, jud. Timiş). Movila numită Grămurada de la Jupani este situată chiar pe fruntea terasei neinundabile ce mărgineşte pârâul Glaviţa către nord şi are o înălţime de 4 m şi un diametru maxim de 44 m (pe axa E-V).
Discuţii referitoare la toponimie şi movilele de pământ de la nord de Susani
Prima menţiune a acestei movile de pământ în literatura de specialitate este în 1974 când I. Stratan menţionează din grupa „de trei-patru asemenea movile” în mod special pe cea de la Jupani ca fiind cea mai mare, cu diametrul de circa 80-90 m şi înălţimea de aproximativ 10 m” (Stratan 1974, 79).
Săpăturile arheologice efectuate în tumulul Grămurada lui Ticu între anii 1964-1973 de către Ion Stratan şi Alexandru Vulpe au fost puse în circuitul ştiinţific printr-un studiu publicat în 1977 în revista Praehistorische Zeitschrift. Cu această ocazie este folosit pentru prima oară denominativul Grămurada de la Jupani, movila fiind şi cartată pentru prima oară, dimensiunile indicate de această dată fiind de cca. 60 m diametru şi cca. 4 m în elevaţie (Stratan, Vulpe 1977, 28).
În 1983 Maria Moroz Pop reia tangenţial acest subiect, oferind şi valorile dimensionale oferite de I. Stratan în 1974 (i.e. 100 m în diametru şi 10 m înălţime) dar folosind toponimul de Grămurada de la Jupani. Totodată poziţia movilei este indicată ca fiind la 500 m de staţia CFR Susani, iar faptul că nu a fost investigată arheologic până la acel moment este pus în legătură cu „dificultăţile legate de dislocarea mantalei” (Moroz-Pop 1983, 481, nr. cat. XXVI.3). Aceeaşi autoare, într-un raport de cercetare rămas la stadiul de manuscris, foloseşte din nou denominativul Grămurada de la Jupani, dar dimensiunile sunt modificate (15x20 m diametru, cca. 8 m înălţime). Amplasarea sa este apreciată la cca. 800 de m ”de podul din dreptul pasajului de cale ferată”, pe malul drept al pârâului Glaviţa (Moroz-Pop 1988, 4).
În 1987, Florin Medeleţ şi Ion Bugilan publică, în cel mai comprehensiv repertoriu al movilelor de pământ din Banat, informaţii despre acest obiectiv arheologic, atribuindu-l însă satului Jupani şi utilizând toponimul Gomilă. Valorile dimensionale menţionate de cei doi autori sunt cuprinse între 80 şi 100 m pentru diametru şi între 5 şi 10 m pentru înălţime (Medeleţ, Bugilan 1987, 143). Totodată autorii iau în discuţie şi problematică termenului de grămuradă, numit „barbarism” (Medeleţ, Bugilan 1987, 143) catalogat ca şi „insolit, dacă nu exotic” şi considerat o „invenţie arbitrară” a lui I. Stratan, şi pus totodată în legătură cu o posibilă greşeală de tipar a cuvântului grămădură, termen considerat ca fiind un diminutiv al cuântului grămadă (Medeleţ, Bugilan 1987, 90). Nici unul din aceste două cuvinte, grămuradă sau grămădură nu există în Dicţionarul explicativ al limbii române. Este foarte clar însă că pentru ambele situri arheologice care poartă în denominativul lor termenul grămuradă, Fl. Medeleţ şi I. Bugilan nu au dorit să perpetueze acest concept, pur şi simplu evitând să utilizeze vreun toponim pentru movila Grămurada lui Ticu (Medeleţ, Bugilan 1987, 169-170) şi utilizând toponimul de Gomilă pentru movila numită şi Grămurada de la Jupani (vezi supra).
Aceste aspecte au reuşit să creeze confuzii evidente în cazul lucrării cu caracter de repertoriu, semnată în 2006 şi 2010 de S. A. Luca, volume în care Grămurada de la Jupani este atribuită satului Susani (Luca 2006, 238, nr. cat. 571.2.a sau Luca 2010, 239, nr. cat. 571.2.a, citând Moroz-Pop 1983, 481 şi folosind valorile dimensionale din sursa indicată), iar movila de pământ numită ”Gomilă sau Grămuradă” (sic!) este atribuită satului Jupani (Luca 2006, 153, nr. cat. 327.1.a sau Luca 2010, 151, nr. cat. 327.1.a citând Medeleţ, Bugilan 1987, 143 cu valorile dimensionale din această sursă; Medeleţ, Bugilan 1987, 143 fac trimitere, pe lângă Stratan 1974, la Moroz-Pop 1983, 481, XXVI,3 exact aceeaşi sursă citată de Luca 2006 pentru situl Susani-Grămurada de la Jupani). Astfel, S.A. Luca a ”reuşit” să creeze o movilă în plus în zona de nord a satului Susani, fapt care se răfrânge şi asupra Repertoriului Arheologic Naţional, unde, cu codul RAN 159099.01, se poate găsi situl Gomilă (Grămuradă) atribuit satului Jupani amplasat „la vest de sat, spre calea ferată, în pădurea comunală” (http://ran.cimec.ro/sel.asp?descript=jupani-traian-vuia-timis-descoperirea-funerara-de-epoca-neprecizata-de-la-jupani-gomila-cod-sit-ran-159099.01), sit care însă nu există aşa cum nu există, în realitate sau pe Harta Militară din 1975, vreo pădure comunală la vest de sat sau în zona căii ferate.
Faptic, bazat pe o cunoaştere directă a arealului aflat la nord de pârâul Glaviţa şi calea ferată, putem să afirmăm că această movilă, cunoscută pentru prima oară în literatura de specialitate ca şi Grămurada de la Jupani, motiv pentru care nu dorim să schimbăm această stare de fapt, se află pe teritoriul satului Susani, la 620 metri pe direcţie ENE de punctul de oprire CFR Susani-Bega, la NV de satul Jupani.
Campania anului 2019
Cercetarea a vizat un tronson cu lungimea de 6 m pe axa E-V, din sfertul de SE al movilei. Amploarea cercetării a fost condiţionată de forţa de muncă implicată în activitatea de teren.
Astfel zona cercetată a fost situată în extremitatea estică a sfertului de SE, având forma unui sector de cerc a cărui latură nordică şi vestică au fost constituite de două linii drepte perpendiculare, iar latura de SE a fost desemnată de un arc de cerc. Latura de vest a sectorului cercetat corespunde tronsonului cuprins între metri 0-6 ai profilului sudic al secţiunii S1/2017-2018. Latura vestică de 6 m a sectorului a fost împărţită în 3 segmente de câte 2 m, liniile de carouri primind cifre de la 1 la 3 de la punctul 0 al profilului de sud al S1/2017-2018. Latura vestică, cu lungimea de 14 m, a fost împărţită în 7 segmente ce au primit coduri sub formă de litere, pornind de la A din colţul de NV al sectorului cercetat.
Pentru surprinderea Şanţului 1 ce circumscrie movila a fost practicată secţiunea SIA/1 situată în jumătatea vestică a carourilor 3D, 3E, 3F şi 3G, de-a lungul profilului vestic al sectorului cercetat. Secţiunea a avut dimensiunile de 1x7,90 m. Totodată, cu acelaşi scop, au mai fost deschise secţiunile SIA/2 (1,5 x 4 m) în prelungirea estică a secţiunii S1/2017-2018, având profilul sudic în directa continuare al celui sudic aparţinând secţiunii magistrale prin movila şi secţiunea SIA/3 (1 x 4 m) secţiune ce are capătul nordic pe limita estică a caroului 2C iar profilul nordic pe linia de demarcaţie dintre liniile de carouri B şi C.
În caroul 3A, imediat după îndepărtarea solului vegetal a fost observat, conturat şi cercetat complexul C.14, complex surprins şi în campania 2017 pe profilul sudic. Sectorul de complex aflat pe ductul jumătăţii estice a S1/2017-2018 a fost din păcate complet afectat de braconajul din 2015. Pe profilul sudic al sectorului estic al secţiunii S1/2017-2018, acest complex a fost numerotat cu cifra 3 în cadrul schemei stratigrafice şi a fost considerat posibil braconaj modern. Cercetarea sectorului sud-estic al C.14 ne-a arătat că avem de-a face cu un complex adâncit în care a fost efectuată o ardere la temepraturi nu foarte înalte, folosind lemn uscat. În umplutura complexului au fost descoperite fragmente de cărămidă şi obiecte de fier. Zona fundului complexului şi peretului de sud-est a fost afectat de arderea practicată căpătând o puternică culoare cărămizie specifică arderii în prezenţa unei cantităţi mari de oxigen.
Cercetarea mecanizată a fost făcută pe niveluri succesive încercându-se îndepărtarea unor straturi de pământ care să corespundă nivelurilor observate pe profilul sudic al secţiunii S1/2017-2018, ai cărei primi 6 metri de umplutură din 2017 au fost goliţi ca şi primă etapă, iar tronsonul corepondent din profilul sudic recurăţat. Practic, folosind mijloace mecanizate, au fost îndepărtate nivelurile 4, 1, 2 şi parţial 5.
Curăţarea părţii superioare a platformei de la baza movilei (vezi Diaconescu et al. 2018a, Imag. 1), separată în două unităţi stratigrafice distincte (nivelul 10a platforma de la baza movilei, iar nivelul 10 nivelul brun-roşcat subţire ce este foarte consistent în zona centrală a movilei si devine din ce în ce mai puţin vizibil spre marginile acesteia, dar care acoperă în mod direct nivelul 10a – vezi Diaconescu et al. 2018, 132) a fost făcută prin şpăcluire atentă, în pofida solului extrem de compact.
Şanţul 1 a fost conturat în carourile 2D, 1C şi 1B şi cercetat în carourile 3G, 3F fiind surprins pe ductul secţiunilor SIA/1 şi SIA/3. În secţiunea SIA/2 şanţul nu a fost observat. Este clar la acest moment că în spaţiul dintre secţiunile SIA/2 şi SIA/3 ambele orientate cu axa lungă pe direcţie E-V, imediat spre est de limita răsăriteană a carourilor 1A şi 1B, acest şanţ se închide. Din păcate, toată jumătatea de E a movilei nu prezintă niciun fel de rezultat în prospecţia magnetometrică din cauza gunoiului menajer contemporan depozitat de localnici în această zonă. La nord de secţiunea S1/2017-2018, pe o axă paralelă cu ductul unităţii de cercetare menţionate, la o distanţă de 2 m, pe tomografia electrică efectuată de dr. Alexandru Hegyi acest şanţ a fost identificat. Astfel, la acest moment, combinând rezultatele săpăturii arheologice propriu-zise şi observaţiile oferite de tomografia electrică, putem afirma că în partea de est a movilei şanţul de circumscrie movila prezintă o întrerupere, putând fi considerată ca o cale de acces în incinta circulară demarcată de Şanţul 1.
În strânsă legătură cu partea superioară a nivelului 10a, a fost descoperit, în caroul 2A un vas într-o stare de fragmentare excesivă numit Vasul 2, vas care are din punct de vedere stratigrafic aceeaşi poziţie ca şi Vasul 1 descoperit în campania 2017 (Diaconescu et al. 2018, 132). La acelaşi nivel stratigrafic au mai fost cercetată şi jumătatea sudică a complexului C.7, unitate stratigrafică suprapusă de profilul sudic al S1/2017-2018 unde a şi fost documentat ca atare şi extremitatea de sud a complexului C.2, complex ce consta în depunere sub formă de strat pe partea superioară a nivelului 10a a resturilor calcinate ale unui rug funerar (Diaconescu et al. 2018, 131). Totodată, la acelaşi nivel au fost descoperite şi două grupări de fragmente ceramice (numite 1 şi, respectiv, 2), care nu desemnau vase întregibile.
Curăţarea părţii superioare a nivelului 10a s-a făcut practic prin îndepărtarea nivelului 6 în zona carourilor 3A, 3B şi parţial 3C, 2B şi 2A şi a nivelului 5 (imediat superior în schema stratigrafică a zonei nivelului 6) în zona carourilor, parţial 3C, 3D 2B, 2A, 2C. Îndepărtarea bazei nivelului 5 din zona carourilor 1A, 1B, 3E şi parţial 1C, 2C, 2D, 3D a dus la identificarea părţii superioare a solului steril, nivel ce în zona menţionată nu mai este suprapus de nivelul 10a. În acest areal, au fost identificate complexele C.15, C.19 şi C.16. Toate aceste trei complexe sunt contemporane din punct de vedere stratigrafic cu complexul C.3, al cărei sector vestic a fost cercetat în campania 2017 (Diaconescu et al. 2018, 132). Faptul că aceste complexe (inclusiv C.3) au fost suprapuse de marginea din ce în ce mai subţire a nivelului 5, ne oferă prin momentul amenajării acestui nivel, moment ce coincide practic cu edificarea movilei în sine, un terminus ante quem pentru amenajarea acestor complexe, dintre care C.15 şi C.19 sunt morminte de incineraţie, cu resturile osoase depuse în urne fragmentare. Foarte important de subliniat este faptul că groapa de implementare a urnei din complexul C.15, taie groapa cu funcţie similară a C.19, indicând două momente de amenajare a complexelor situate în exteriorul platformei centrale formată din nivelul 10a, platformă ce se constituie în baza movilei. De subliniat că toate aceste complexe sunt însă plasate în interiorul incintei circulare delimitate de ductul Şanţului 1. Astfel, relaţia temporală între amenajarea platformei desemnată de nivelul 10a, platformă care suprapune partea superioară a solului steril şi amenajarea complexelor C.3, C.15, C.16, C.19 prin săparea în solul steril nu poate fi stabilită în mod direct. Este clar că ambele etape afectează partea superioară a solului geologic, dar lipsa unei relaţii stratigrafice directe între ele face dificilă orice aserţiune legată de o eventuală contemporaneitate, singurul argument planimetric care poate pleda în această direcţie fiind plasarea ambelor etape în interiorul ariei circulare determinată de traiectul Şanţului 1. În mod cert analiza ceramicii descoperite în cadrul complexelor celor două etape (i.e. amenajare complexe externe platformei 10a şi amenajare platformă 10a), corelată cu date 14C obţinute din probe viabile, va putea oferi un răspuns în legătură cu relaţia temporală dintre aceste două etape. O altă direcţie de lucru este o eventuală dispunere în exteriorul incintei circulare menţionată a unor complexe de tipul C.15 sau C.19 şi/sau sub nivelul 10a, aspect care poate oferi ipoteza unei necropole plane de incineraţie care să preceadă edificarea movilei.
Un complex care oferă un răspuns cu privire la momentul edificării movilei este Mormântul nr. 1/2019 complex identificat în jumătatea nordică a caroului 3B, foarte aproape de limita acestuia cu caroul 3A. Acest complex este compus din depunererea a două grupuri de vase, la momentul documentării grafice a complexului, considerate ca fiind două vase (vasul 1 cel mai vestic şi vasul 2 cel mai estic). La demontarea celor două vase, s-a observat că vasul 2 era compus de fapt dintr-un vas cu corpul globular, cu gât semi-înalt şi cu buza evazată (vas 2A), acoperit de o strachină fragmentară cu corp tronconic, umăr bine pronunţat şi buza curbată şi puternic evazată, dispusă cu gura în jos (vasul 2). La momentul desfacerii celor două vase, în etapa post-săpătură, s-a observat că în vasul 1, vas cu corpul globular, gât relativ înalt, buză evazată şi două toarte pe zona liniei de demarcaţie dintre gât şi corpul vasului, deasupra resturilor cinerare a fost depusă o strachină de dimensiuni relativi mici cu fund inelar cu pereţii convecşi, umăr pronunţat şi buză evazată (vasul 1A). Vasul 2 este decorat cu mănunchiuri de linii curbe incizate care circumscriu cei patru butoni conici, alungiţi plasaţi pe umărul bine pronunţat al vasului, iar vasul 1A prezintă un grup de linii curbe, incizate, uşor distanţate între ele care de asemenea circumscriu butonii plasaţi pe umărul pronunţat. Elementele decorative şi morfologice ale celor două vase de mai sus se înscriu în tipologia etapei târzii a grupului cultural Balta Sărată (Gumă 1997, pl. LXV/7 pentru vasul 1A şi Gumă 1997, pl. LXX/17, pl. LXIX/14 pentru vasul 2). Nu a putut fi observată groapa de implementare a acestora, vasele mormântului nr. 1/2019 fiind practic încorporate în nivelul 10a al movilei, în aşa numită bază a acesteia. Astfel, putem considera că vasele mormântului 1 se constituie într-un argument solid în ceea ce priveşte cadrul cronologico-cultural al comunităţii ce a construit Grămurada de la Jupani, oferind totodată posibilitatea de a stabili momentul cronologic de edificare al acestui monument funerar.
Rezumat
English Abstract The 2019 archaeological research campaign from Susani-Grămurada de la Jupani was focused on the south-eastern sector of the southern half of the mound. The ditch which encircled the tumulus was identified into the SIA/1 and SIA/2 research units. Into the SIA2 research unit, opened in prolongation of the S1/2017-2018 eastern edge the ditch no. 1 was not observed anymore. This aspect proves the fact that the circular precinct drawn by the ditch tract was interrupted on the ESE side. Also, three cremation graves were identified. Two of them C.15 and C.19 are disposed outside of the platform designated by the 10a and 10 layers, but still inside of the precinct bounded by the ditch no. 1 and were covered directly by the layer 5. Both of these features comprise only one funerary urn. The third cremation grave, labelled as Grave no. 1/2019, comprises, at the first glance two ceramic pots. After the post-excavation opening of these two vessels was very clear that we are talking about for pots, two of them (vessel 1 and 2A) playing the role of urns. The pottery from all these three graves, especially the pots from Grave no. 1/2019, are displaying the morphological characteristics of the Late Bronze Age stages of the Balta Sărată cultural group (i.e. phases III and IV according to Gumă 1997’s chronological systems). Based on the same author’s assertion, from the absolute chronological position these two stages of the Balta Sărată group are to be framed between ca. 1400-1250 cal BC. Thus, it can be concluded that the mound from Susani-Grămurada de la Jupani was built, most probably, during the C stage of the Bronze age according to Reinecke’s chronology.
Bibliografie Diaconescu et al. 2018, Dragoş Diaconescu, Victor Bunoiu, Amina Muscalu-Creţescu, Iulian Leonti, Alexandru Hegyi, Răzvan Pinca, Sorin Tincu, Susani, com. Traian Vuia, jud. Timiş, punct: Grămurada de la Jupani, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2017, 2018, 131-132.
Gumă 1997, Marian Gumă, Epoca bronzului în Banat. Orizonturi cronologice şi manifestări culturale. Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica 5, Timişoara, 1997.
Luca 2006, Sabin Adrian Luca, Descoperiri arheologice din Banatul românesc. Repertoriu. Bibliotheca Septemcastrensis XVIII, Sibiu, 2006.
Luca 2010, Sabin Adrian Luca, Descoperiri arheologice din Banatul românesc. Repertoriu. Ediţia a 2-a. Bibliotheca Septemcastrensis XLVI, Sibiu, 2010.
Moroz-Pop 1983, Maria Moroz-Pop, Contribuţii la repertoriul arheologic al localităţilor din judeţul Timiş din paleolitic şi până în Evul Mediu, în Banatica 7, 1983, 469-490.
Moroz-Pop 1988, Maria Moroz-Pop, Raport preliminar de cercetare arheologică privind siturile arheologice din zona Glaviţa-Surduc. Manuscris nepublicat.
Medeleţ, Bugilan 1987, Medeleţ Florin, Bugilan Ion, Contribuţii la problema şi la repertoriul movilelor de pământ din Banat, în Banatica 9, 1987, 87-198
Stratan 1974, Contribuţii la cunoaşterea hallstattului timpuriu în Banat, în Studii de Istoria Banatului, 1974, 79-88.
Stratan, Vulpe 1977, Ioan Stratan, Alexandru Vulpe, Der Hügel von Susani, în Prehistorische Zeitschrift 52 (1), 1977, 28-60.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu