Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: (L)Ibida | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Slava Rusă
Comuna   Slava Cercheză
Punct
(L)Ibida
Sector   Curtina X
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Andrei Laurențiu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Aparaschivei Dan responsabil Institutul de Arheologie Iași
Cioclu Mădălina Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Costea Sorin Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi
Mărgineanu Narcis Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Năsuescu Răzvan Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Talabă Paul Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Tofan Alexandru Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Cod RAN    161277.01
Raport Campania de cercetări arheologice din anul 2019 am desfăşurat-o în primele săptămâni din august, când am beneficiat, temporar, şi de sprijinul studenţilor de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, coordonaţi de către prof. dr. Lucreţiu Bîrliba şi de al colegilor italieni prof. dr. Alessandro Teatini împreună cu studenţi de la Università degli Studi di Sassari, Italia. Ultimii ne-au ajutat în execuţia unor fotografii aeriene pe sectorul Curtina X, respectiv cu complexele descoperite.
La finele campaniei din 2018 stabilisem următoarele obiective pentru anul ce avea să urmeze:
înlăturarea bucăţii de martor rămăasă între SX şi SX1 pentru a clarifica planimetria edificilor E2, E3 şi E4
clarificarea relaţiei dintre ZX şi Z1E3 şi identificarea intersecţiei dintre cele două ziduri
identificarea nivelului de funcţionare a complexului de dolia prin adâncirea săpăturii în preajma acestora şi lângă ZX.
Pornind de la aceste obiective prestabilite, în campania 2019 am intervenit pe următoarele puncte de lucru:
1. În zona dintre zidul ZX şi complexul de dolia, în carourile 4-6
2. Martorul dintre SX şi SX1, în zona carourilor 2-3

1. Punctul de lucru: zona dintre ZX şi complexul de dolia (secţiunea SX1, carourile 4-6)
Intenţia de a clarifica situaţia zidului ZX care, iniţial, din cauza stadiului foarte precar în care am identificat asizele superioare, presupuneam că ar avea faze diferite, cu suprapuneri de ziduri, ne-a determinat să insistăm cu cercetarea în acest sector. Mai mult, devenise foarte interesantă tehnica de construcţie pentru că am identificat în campania anterioară două contraforturi: unul lângă incintă (C2) şi altul chiar la intrarea zidului în profilul de vest (C1). Faptul că ZX preia, practic, mare parte din presiunea pantei a determinat constructorii să aplice aceste contraforturi ca elemente de sprijin.
Tehnica de construcţie, dar şi dispunerea zidurilor (ZX, Z1E3 şi Z2E3, identificat în acest an) din jurul dolia ne-a adus aproape certitudinea că avem de-a face cu un de pozit de cereale protejat de ziduri).
Intervenţia noastră în acest punct de lucru a avut şi un alt scop: identificarea nivelului de utilizare a dolia.
Curăţarea mai atentă a zidului ZX şi adâncirea cu încă circa 0,30 m faţă de nivelul atins anul trecut în caroul 6 şi, parţial, în caroul 5 al secţiunii, ne-a conferit noi date despre dimensiunile sale. În caroul 4 ne-am adâncit foarte puţin, în jur de 10 cm. Astfel, lângă incintă are o lăţime de circa 0,90-0,95 m, dimensiune încă aproximativă, datorită stării foarte proaste de păstrare pe faţa interioară (spre E). La circa un metru de zidul de incintă pare că avem o îngroşare a zidului, până la 1,10 m, iar de la doi metri lăţimea sa ajunge la 1,20 m. Apoi, constatăm că se îngustează către capătul de nord, până la 1,00 m. Această distorsionare a zidului,a avut loc, aşa cum precizam şi în trecut, cel mai probabil, din cauza presiunii pantei şi a dislocării sale treptate. Loviturile repetate ale blocurilor uriaşe de piatră care au căzut din fortificaţia de pe dealul din apropiere trebuie să fi avut un efect de mişcare a întregii structuri. Interesant este că presiunea a fost atât de mare încât au fost mutate elementele zidului in corpore (elevaţia cu contrafort).
Lungimea măsurată a lui ZX, după noile cercetări efectuate în 2019, este de 9,30 m pe faţa interioară şi 7,70 pe faţa exterioară.
În plus, elementele de noutate absolută sunt apariţia a încă două contraforturi. Astfel, pe lângă contrafortul1 (C1) (lângă profilul de vest al secţiunii, spre partea de nord a ZX) şi C2 (poziţionat lângă incintă), avem şi C3 (la circa 1,80 m faţă de colţul de nord al C2) şi C4 (la 1,40 m faţă de colţul de nord al C3. Totuşi, distanţa dintre C4 şi C1, dinspre nord-vest, este de 3,30 m, ceea ce confirmă că deja nu mai era un pericol foarte mare, panta fiind mai lină la o distanţă de circa 9,00 m de incintă. Dovada este că zidul păstrează chiar şi din elevaţie, în stadiul actual al cercetărilor, circa 1,00 m.
Dimensiunile acestor contraforturi sunt identice, respectiv 0,70 m pe latura paralelă cu zidul şi 0,40 m pe laturile perpendiculare pe acesta.
Din C2, contrafortul de lângă incintă şi asupra căruia am insistat cel mai mult pentru că este într-o poziţie stabilă şi destul de bine păstrat, am reuşit să scoatem până acum circa 0,50 m în elevaţie şi am putut constata că este construit din pietre de dimensiuni destul de mari (două blochete de 0,45x0,40x0,15 m), completate cu pietre de dimensiune medie. Este legat cu pământ, iar pietrele sunt destul de îngrijit tăiate. Construcţia acestui element din arhitectura horreum-ului din sectorul X al Ibidei este dovada preocupării specialiştilor vremii de a întări şi compensa vitregiile reliefului locului şi ale naturii cu soluţii inginereşti viabile.
Aşa cum precizam mai sus, la 1,80 m faţă de colţul de N al C2 începe C3, cu aceleaşi dimensiuni, dar care se păstreză doar fragmentar. De altfel, acest contrafort este plasat într-un punct al zidului care este foarte distrus. La 1,40 m de colţul său de nord a apărut C4, care se păstrează pe o înălţime de circa 0,35 m, în actualul stadiu al cercetării. Interesant este că acest element este deplasat către interior cu tot cu zid, efect al unei mişcări foarte puternice primite în acest punct de către întregul complex zid-contrafort. Cel mai probabil este vorba despre presiunea pantei şi loviturile repetate ale blocurilor de piatră, dar nu putem evita nici ipoteza unui cutremur.
La 3,30 m faţă de colţul de nord al C4 este C1, identificat încă din campania anterioară şi care are aceleaşi caracteristici ca şi precedentele, cu o elevaţie descoperită de 0,20 m, într-o stare destul de bună a elementelor ce îl compun.
Reamintim că ZX este legat cu pământ şi are în componenţă pietre de dimensiune medie, multe dintre ele fasonate pe una sau mai multe părţi. Nu ştim, încă, înălţimea totală a acestui zid care compune incinta posibilului horreum care adăpostea depozitul de dolia din apropiere.
Cel mai probabil, zidul a fost ridicat în perioada de funcţionare a depozitului de dolia, tocmai pentru a-l proteja de pericolele dispunerii terenului în pantă, dar şi pentru a delimita acest complex. În sprijinul acestei ipoteze vine starea foarte bună de conservare a primelor chiupuri, din apropierea zidului. De altfel, primele două astfel de obiecte, D5 şi D8, aflate la 1,20 m de zidul ZX se prezintă în condiţii foarte bune. Vasul singuratic care este ulterior celorlalte şapte, D4, este situat la 2,00 m faţă de latura interioară a ZX.
Adâncindu-ne pe faţa interioară a acestui zid, până la circa 1 m faţă de buzele vaselor, constatăm că ne aflăm tot într-un strat consistent de dărâmătură, cu piatră de dimensiuni mari şi medii din ZX, cu tegule în număr mare, material ceramic specific secolelor V-VI (amfore, vase de bucătărie, mici fragmente de opaiţe), obiecte din bronz (un ac de bronz cu ureche, îndoit, o sârmă de bronz înnodată, probabil care susţinea un obiect), fragmente de sticlă de la diferite vase, un inel de fier, fragmentar, oase de animale dar şi două monede de bronz databile, cel mai probabil, la finele secolului al V-lea. Nivelul de dărâmătură este mai consistent lângă curtina zidului de incintă unde au fost scurgeri şi din incintă, dar şi de pe colina cu fortificaţia auxiliară. Astfel s-ar explica numărul mare de pietre de dimensiuni destul de mari în cei circa 4-5 metri din carourile 6 şi, parţial, 5.
În profilul rezultat din secţionarea zonei dintre ZX şi dolia se observă bine stratigrafia.
Astfel, pornind din partea superioară, din zona umerilor chiupurilor, avem un strat consistent de pământ cu pietre de mici dimensiuni, fragmente ceramice şi mici pelicule de cărbune ars, care merge de la circa 0,75 m adâncime, lângă incintă, până către 0,90 m în zona D8. Sub acest nivel este dărâmătura de piatră mare şi medie cu tegulae, foarte groasă lângă incintă şi care se subţiază pe măsură ce avansează spre interiorul cetăţii.
Cert este că până la adâncimea de -1,20 m faţă de buzele dolia nu dispunem de un nivel clar de utilizare a acestora. Reamintim că înălţimea calculată a acestor vase de la Ibida este de circa 180-1,90 m.
Având o situaţie stratigrafică mulţumitoare în acest stadiu de cercetare, putem spune că, cel mai probabil, nivelul de funcţionare a depozitului de dolia, cândva către mijlocul secolului al VII-lea, este mai jos decât am presupus iniţial. El nu se regăseşte nicidecum la nivelul umerilor chiupurilor, aşa cum des întâlnim în literatura de specialitate ci, credem că mai puţin de jumătate erau îngropate în pământ.
Din punct de vedere cronologic, ne situăm pe aceeaşi poziţie ca şi în trecut, în sensul că depozitul funcţionase, cel mai probabil, în secolul al VI-lea, de când datează şi horreum-ul din care fac parte ZX, Z1E3 şi Z2 E3 despre care vom vorbi în continuare.
2. Punctul de lucru: martorul dintre SX şi SX1, carourile 2- 3
Cercetările din campania 2019 s-au desfăşurat, pe mai multe sectoare, în perioada iulie-septembrie şi au fost finanţate de Ministerul Culturii, ICEM Tulcea, Università degli Studi di Sassari, Asociaţia Ibida Tulcea şi de Gianni Alexandrescu din Iaşi. În paralel, s-a prelucrat şi depozitat materialul descoperit.

Demontarea martorului dintre secţiunile SX şi SX1, în dreptul carourilor 2-3 survine normal, după ce el a fost deja demontat în anii anterior în partea superioară, respectiv în dreptul carourilor 4-6. Mai mult, acest proces vine firesc, după stabilirea ca obiectiv de lucru identificarea închiderii edificiului E3, în fapt închiderea zidului Z1E2 descoperit aproape în întregime în anul anterior.
Am început săpătura dinspre sud către nord, de la intersecţia carourilor 4 şi 3.
Astfel, la circa 1,50 m faţă de nivelul actual de călcare au apărut primele asize ale unui zid, Z2E3, care închide Z1 E3 şi merge dinspre nord-vest către sud-est. Asizele superioare sunt într-o stare foarte degradată. Am reuşit, în această campanie, să îl descoperim pe 3,80 m pe faţa exterioară şi 3,50 m pe cea interioară. La fel ca şi Z1E3 sau ca celelalte edificii din această arie, E1 şi E2, Z2E3 este construit din piatră de dimensiuni medii, pe alocuri tăiată şi fasonată, prinsă cu pământ, într-o compozitie destul de neglijentă. Colţul care face joncţiunea dintre Z1 şi Z2 este destul de deteriorat. De altfel, peste acest zid am găsit o cantitate mare de dărâmătură compusă din piatră din zid, fragmente de tegule, ceramică din secolele IV-VI p Chr., oase de animale, sticlă, piroane.
Din Z2E3, care are o lăţime de 0,70 m, am reuşit identificarea a trei asize pe faţa exterioară, respectiv 0,45 m şi 1-2 asize pe faţa interioară (de la 0,20- la 0,40 m). Dispunerea contra pantei a dus la deplasarea sa vizibilă către N-E. Pe faţa exterioară este posibil să avem chiar două contraforturi destul de slab conservate. Aceste elemente par a fi construite din piatră de dimensiuni medii, legate, de asemenea, cu pământ. C1Z2 (contrafortul 1) situat lângă colţul Z1E3 are circa 0,50 m lăţime şi este descoperit pe o înălţime de circa 0,30 m. C2Z2 este şi mai deteriorat, putând fi identificat pe circa 0,25 m înălţime.
Ştim din campania anului 2015 că între E2 şi E3 avem o cale de acces, S2, care, la un moment dat, a fost blocată de un zid de piatră foarte prost păstrat. Demontarea martorului nostru ne-a permis să observăm că acest zid de blocare este foarte deteriorat şi deplasat către N-E cu circa 0,60-0,70 m. Senzaţia în acest moment este că el se închide mai jos de trasa lui Z1E3, la circa 0,70 m de joncţiunea dintre Z1 ŞI Z2. Există, însă, mai multe ipoteze:
1. Zidul bloca, parţial sau total, încă din momentul construirii, strada S2, şi era construit din colţurilor edificiilor E2 şi E3.
2. Presiunea pantei şi poate alţi factori, precum tehnica de construcţie deficitară au dus la distrugerea sa masivă şi, implicit, la deplasarea către vale, fiind nevoie de o prelungire artificială, într-o fază ulterioară, a lui Z1E3, pentru a repara această deplasare necontrolată
3. Blocarea respectivă a fost distrusă încă din Antichitate şi, astfel, a apărut acea spărtură
La baza acestui zid am identificat o coloană circulară din calcar, cu diametrul de 0,35 m, descoperită pe circa 0,25 m înălţime. Ea merge mai în jos, probabil până la baza acestui zid de blocare construit în grabă şi foarte neglijent. Vom putea afla mai multe despre această situaţie după ce ne vom adânci, în campania următoare, cel puţin 0,30-0,50 m în această zonă. De acelaşi tratament va fi nevoie şi în continuarea lui Z1E3 unde se profilează pe o porţiune de circa 2,35 m fie o dărâmătură cu pietre medii adunate şi concentrate, fie, poate, un fragment de zid despre care, în actualul stadiu de cercetare, nu putem spune prea multe.
În profilul de nord al martorului demolat am mai identificat un bloc de piatră de dimensiuni apreciabile, identic cu cele scoase în anii anteriori. Vorbim de o piatră de circa 1m lungime, 0,35 m lăţime şi cel puţin 0,20 m grosime. S-a prăbuşit, cel mai probabil, din fortificaţia colinară.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu