Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Rapoltu Mare | Judeţ: Hunedoara | Punct: La Vie | Anul: 2019

Anul   2019
Epoca
Preistorie;
Epoca bronzului;
Hallstatt
Perioade
Preistorie;
Epoca bronzului;
Hallstatt
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Locuire civilă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Rapoltu Mare
Comuna   Rapoltu Mare
Punct
La Vie
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Antoniu Marc Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Băeştean Gică Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Bălos Angelica Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara
Bărbat Ioan Alexandru Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Barbu Marius Gheorghe Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Barbu Mihaela Maria Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Gonciar Andrei ArchaeoTek, Canada
Ţuţuianu Costin Daniel Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Cod RAN    90672.02
Raport Campania arheologică din anul 2019 s-a desfăşurat având ca obiectiv principal continuarea cercetării arheologice din campaniile anterioare, în suprafeţele SpI şi SpII.

Suprafaţa SpI
Datorită capacităţii reduse a resurselor din această campanie s-a hotărât ca în suprafaţa SpI să se efectueze doar lucrări care să vizeze protejarea şi conservarea primară a vestigiilor apărute în campaniile anterioare. Astfel, au fost acoperite cu pachete de sol secţiunile S5 şi S6, zidurile aferente lor fiind protejate cu material geo-textil şi pământ.
Suprafaţa SPII
Principalele obiective al campaniei din anul 2019 au fost următoarele:
1. Identificarea şi delimitarea limitelor de nord şi de sud ale clădirii de tip vagon, aparţinând secolului al III-lea p.Chr., cercetată în campaniile anterioare în zona centrală a villa-ei de la Rapoltu Mare – La Vie.
2. Determinarea orientării şi dimensiunilor clădirii de secolul al II-lea p.Chr. surprinsă în partea nordică a zonei cercetate. În acest sens, secţiunile S6 şi S9 au fost prelungite cu 1 m spre nord, iar la nord de S12 a fost trasată secţiunea S13, de 4 × 4 m.
3. Cercetarea structurilor preromane în secţiunile în care nivelul roman a fost epuizat în campaniile anterioare ( S2, S5).
S2
În S2 a fost reluată cercetarea arheologică, întreruptă cu doi ani în urmă, suprafaţa iniţială, de 4 × 4 m, ca urmare a stării de conservare precare a profilurilor arheologice, fiind extinsă pe laturile de nord, sud şi vest cu circa 0,30-0,40 m. După documentarea arheologică a urmelor de activitate antropică postromană şi romană, la vest de zidul Z20, în colţul nord-est al secţiunii S2, a fost din nou surprins complexul La Tène timpuriu (la -0,70 m), Cx 37, cercetat parţial în 2017, reprezentat printr-o groapă care porneşte de sub nivelul roman. Complexul La Tène, chiar dacă a nu a fost săpat integral în campania anului 2019, a fost cercetat pe o suprafaţă mai extinsă, oferind câteva detalii interesante privind sedimentul de la interiorul gropii, reprezentat printr-un nivel cu puţin chirpici în partea superioară, de un al doilea nivel alcătuit în preponderenţă din lipitură de perete cărămizie, partea inferioară a gropii conţinând un strat cenuşiu. Cu excepţia unui fragment ceramic La Tène, nu au fost descoperite alte categorii de piese arheologice.
Din punct de vedere stratigrafic a fost confirmată situaţia deja cunoscută de la nivelul anului 2017, cum că groapa Cx 37 taie complexul mai vechi, reprezentat prin Cx 42 (L2), o structură de suprafaţă care a fost atribuită neoliticului timpuriu. Săpătura arheologică a indicat prezenţa la circa 1,00 m a lui Cx 42 (L2), reprezentat printr-o aglomerare de materiale litice, ceramice şi osteologice, confirmându-se astfel supoziţiile noastre anterioare privind dimensiunile mult mai extinse ale complexului Starčevo-Criş cercetat în toamna anului 2017. Dintre materialele reprezentative, pot fi amintite descoperirea în colţul lui S2, în partea de nord-vest a complexului neolitic timpuriu, a unor lame din silex. Având în vedere şi piesele din campania anului 2017, identificate în acelaşi sector al lui Cx 42 (L2), suntem tot mai convinşi de apartenenţa acestora la un mic depozit de unelte.
După epuizarea nivelului neolitic, care ajunge până la -1,25 m în profunzime, săpătura a fost continuată până pe sterilul arheologic, atingându-se roca nativă la -1,70. Între -1,46 şi -1,65 m adâncime au fost descoperite 12 piese litice, care prezintă toate caracteristicile pentru a putea fi atribuite paleoliticului, cel mai probabil celui de tip superior.
S5
Sub aspect stratigrafic, situaţia din S5 (4,30 × 3 m) este oarecum asemănătoare în privinţa nivelurilor arheologice aflate sub cel de epocă romană, dacă este să le comparăm cu datele furnizate de secţiunea S2, aflată la aproximativ 3 m vest de această unitate de cercetare. Astfel, raportându-ne la profilul de nord al lui S5, între -0,64 şi -0,94 m a fost documentat un nivel arheologic care conţinea în amestec materiale ceramice La Tène timpurii şi preistorice, iar mai apoi, la -0,94 m, fiind relevat un complex aparţinând neoliticului timpuriu, denumit Cx 48. Complexul descoperit, unul de suprafaţă, poate fi caracterizat printr-o aglomerare de materiale arheologice, cum ar fi piese litice (andezit, travertin, micaşist), fragmente ceramice Starčevo-Criş timpurii (IIA) şi piese osteologice, dintre care unele posibil umane.
După finalizarea cercetării complexului Cx 48, au fost abordate nivelurile arheologice mai vechi, la -1,42/-1,45 m fiind surprinse 10 piese litice, reprezentate prin aşchii, unelte, nuclee epuizate, asemănătoare cu cele descoperite în S2 (SPII), foarte probabil specifice „aceluiaşi” orizont al paleoliticului superior. Şi în această secţiune cercetarea arheologică s-a oprit pe steril, constituit din travertin, între -1,60 şi -1,78 m.
S6
Imediat sub nivelul arabil a apărut nivelul dărâmăturii acoperişului clădirii de secolul al III-lea p.Chr. În campania 2019 lucrările realizate aici s-au limitat la curăţarea şi documentarea acestui nivel.
S9
În extremitatea nordică a fost surprinsă aceeaşi dărâmătură a acoperişului din ultima fază romană. S-a putut constata că după căderea acoperişului zona a fost afectată de lucrări antropice recente (arături) care au dus la fragmentarea materialului tegular. Au fost identificate fragmente de ţigle arse secundar şi chiar vitrifiate, cel mai probabil în conexiune cu structurile surprinse în campaniile anterioare în secţiunea S5. În acest nivel a fost descoperită o fibulă cu picior întors pe dedesubt, din fier.
S10
Unitatea de cercetare a surprins limita sudică a clădirii de tip vagon, de secolul al III-lea p.Chr. Această limită este constituită de zidul Z31, construit la fel ca şi celelalte ziduri ale clădirii din bucăţi de andezit şi travertin legate cu un mortar alb. În S10 a fost surprinsă intersecţia zidului exterior de sud (Z31) cu zidul intermediar Z23, acestea ţesându-se. Sub dărâmătura acoperişului, în apropierea celor două ziduri, a fost identificată o groapă de mari dimensiuni. Aceasta (Cx 44) a fost săpată înainte de căderea acoperişului. Campania 2019 s-a concentrat pe cercetarea acestei structuri, nereuşindu-se însă finalizarea ei. Printre materialele scurse în groapă pot fi amintite câteva fragmente ceramice de dimensiuni mai mari, precum şi un mic inel din bronz cu o montură din sticlă.
S12
În această unitate a fost cercetat nivelul aparţinând primei faze de locuire romană. Acesta s-a dovedit destul de sărăcăcios din punct de vedere al materialului arheologic descoperit, fiind identificate doar câteva fragmente ceramice şi osteologice. S-a putut observa tehnica de construcţie a clădirii de secol al II-lea p.Chr., al cărei colţ de sud-est a fost surprins aici. Astfel, ea are o fundaţie din travertin local, fără mortar, elevaţia fiind construită din lemn şi chirpici. Puternica incendiere ce a dus la distrugerea generalizată a primei faze a conservat bine aceşti pereţi până la nivelul de călcare din ultima fază romană. Astfel, observaţiile întreprinse au arătat că zidul era făţuit spre exterior şi interior. În exteriorul clădirii, spre est, dărâmătura de chirpici (Cx 45) a căzut peste nivelul curţii din prima fază, acesta fiind identificat ca o suprafaţă tasată formată din bucăţi compactate de travertin local. Acelaşi nivel a fost identificat anterior şi în zona porţii de sud (Sp I), constanţa lui indicând dezvoltarea similară a primei faze în ambele sectoare cercetate.
S13
Această secţiune a fost trasată în ultima parte a campaniei 2019, având drept scop cercetarea laturii de est a clădirii de primă fază surprinsă parţial în secţiunile S9 şi 12. În jumătatea nordică a secţiunii S13 a fost decopertat doar nivelul vegetal. În jumătatea sudică a suprafeţei fost identificat un nivel subţire de dărâmătură, adiacentă clădirii de secol al III-lea p.Chr. În acest nivel a fost descoperită o spatulă medicală din bronz. Campaniile viitoare se vor concentra pe cercetarea nivelului de primă fază romană existent aici.
Rezumat
English Abstract Parts of buildings belonging to the second and third centuries AD, as well as prehistoric structures from Paleolithic, Neolithic and Bronze Age were identified on that occasion. They were identified parts of buildings belonging to the second and third centuries AD, and also prehistoric structures from Paleolithic, Neolithic and Bronze Age.
Bibliografie G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, A. Gonciar, A. Brown, I. L. Barbu, D. C. Ţuţuianu, O. C. Tutilă, M. M. Barbu, I. C. Codrea, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, în CCA, campania 2016, Bucureşti, 2017, p. 109-111.
M. G. Barbu, I. A. Bărbat, New Archaeological Information Regarding the Exploitation of Andesite in Măgura Uroiului (Hunedoara County), în Sargetia (S.N.), VIII, 2017, p. 71-121.
M. G. Barbu, I. A. Bărbat, Noi informaţii arheologice privind exploatarea andezitului la Măgura Uroiului (jud. Hunedoara), în Banatica, 27, I, 2017, p. 187-231.
M. G. Barbu, I. A. Bărbat, G. Băeştean, A. Bălos, A. Gonciar, A. Brown, Raport preliminar privind cercetările arheologice de la Rapoltu Mare-La Vie, campaniile 2013-2015, în Banatica, 26, I, 2016, p. 273-321.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu