.
Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Str. Negru Vodă, nr. 76 | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Hallstatt;Epoca romană târzie (sec. II-IV);Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Epoca romană;
Epoca medievală;
Epoca medievală târzie;
Hallstatt;
Hallstatt târziu
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Necropolă tumulară
Județ:
Argeş
Localitate:
Câmpulung
Comuna:
Câmpulung
Punct:
Str. Negru Vodă, nr. 76
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Dumitrescu Ion Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Moise Mădălina Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Păduraru Marius Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Pițigoi Andi Ioan Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Rădulescu Maria Venera Muzeul Județean Argeș, Piteşti
Cod RAN:
Raport:

În anul 2020 cercetarea arheologică desfăşurată în curtea locuinţei familiilor Rădulescu şi Costache a avut drept scop investigarea vestigiilor din prima epocă a fierului (tumuli, cultura Ferigile), precum şi a complexelor medievale din secolele XIV-XVII.
Au fost executate următoarele secţiuni arheologice: S IV (6 × 2 m) şi S V (6 × 2 m), orientate NV-SE, perpendiculare pe zidul nordic (calcan) al locuin...ţei C. Sitaru. Aceste secţiuni sunt paralele cu S II (6 × 2 m) şi S III (6 × 2 m), cercetate în anul precedent (2019) şi au avut ca scop sondarea terenului rămas necercetat din proximitatea acestora. Secţiunile au fost caroiate din doi în doi metri, începând dinspre nord. Au mai fost executate: caseta D (6 × 2 m), la vest de S IV, şi caseta C (2 × 1,5 m), perpendiculară pe zidul sudic al locuinţei Rădulescu/Costache, la cca 1 m de intrarea în pivniţă.
În această etapă a cercetării s-a urmărit verificarea datelor cu privire la stratigrafia sectorului. Un aspect deosebit de important al campaniei arheologice din acest an a fost descoperirea în S IV, în martorul S IV-S III, precum şi în S V (Fig. 1), la adâncimea de cca ‒1,00 m, a unui nivel compact de bolovani care apăruse din campania precedentă şi care acum s-a dovedit a aparţine mantalei unor tumuli din prima epocă a fierului (grupul Ferigile). Din acest nivel au fost recuperate fragmente ceramice, resturi de oase calcinate, zgură.
La fel de importantă pentru marcarea continuităţii de vieţuire în zonă este descoperirea în S V a unor fragmente ceramice din sec. IV, precum şi a unor fragmente ceramice ce pot aparţine sec. XII-XIII, acestea din urmă prezentând decor incizat cu pieptenele, respectiv cu rotiţa, compus din registre din câte cinci linii în val, paralele, încadrând două şiruri de mici impresiuni. Fragmente asemănătoare au fost descoperite, în aceeaşi zonă, şi în anul 2019.
Campania arheologică din anul 2020 se remarcă, de asemenea, prin descoperirile de epocă medievală. În S IV şi caseta C, între adâncimile de ‒0,45 m şi ‒0, 70 m a fost surprins un nivel de pământ galben lutos cu mult pigment de cărbune care corespunde unor complexe din secolele XIV şi XV. În caseta D, la ‒0,26 cm, a fost dezvelit un cuptor menajer (Fig. 2 – a), păstrat în bune condiţii.
Cuptorul menajer avea vatra de formă circulară realizată din cărămizi legate cu lut măsurând în diametru 0,94 m. În jurul vetrei a apărut o structură realizată din bolovani cu lăţimea de 0,40 m. Cuptorul (vatra şi structura de bolovani din jurul acesteia) avea diametrul de 1,60 m. Acest aspect a fost clarificat în momentul secţionării vetrei (Fig. 2 – b, c). La secţionarea cuptorului s-a observat că vatra avea o crustă cu grosimea de aproximativ 5 cm, sub aceasta găsindu-se un strat de pământ curat (lut) puternic ars, de culoare cărămizie. Totodată, s-a putut constata că pentru amenajarea cuptorului a fost întins un strat de pământ nisipos, structura de bolovani care înconjura vatra şi vatra propriu-zisă fiind amenajate peste această bază. Tot cu ocazia secţionării cuptorului s-a observat că gura de alimentare a acestuia era orientată spre nord. De asemenea, s-a constatat că vatra suprapune un nivel arheologic. În partea de sud-vest a amenajării cuptorului, în peretele lui, a fost găsită o oală cu o toartă (Fig. 3) având decorul realizat din humă albă. Forma vasului este specifică secolelor XVI-XVII, descoperirea fiind relevantă pentru încadrarea cronologică a complexului.
În apropierea acestei vetre, în caseta D şi în S IV au fost relevate urmele unei locuinţe medievale realizate din lemn şi pământ. Stratigrafic, aceasta corespunde nivelului timpuriu de locuire, structurile ei fiind amenajate direct pe mantaua de pietre a tumulului hallstattian. Forma locuinţei nu a putut fi stabilită, dărâmăturile structurii fiind vizibile pe o suprafaţă de cca. 4 󠇡m x 3 m. Un strat de lut galben marca nivelul podelei locuinţei. De asemenea, în martorul dintre S IV şi caseta D, carourile 2-3, a fost observată o zonă cu lut ars măsurând 1,30 m în lungime şi cca. 1 m lăţime. Ea ar putea proveni de la urmele unei instalaţii de încălzit, sau de la un perete prăbuşit (Fig. 4).
Relevantă pentru cronologia locuinţei a fost descoperirea în nivelul de lut galben bătut şi cu pigment de cărbuni, a unor piesele de metal (lame de cuţit, pinteni, vârf de săgeată, cuie, scoabe, piroane), a unei monede, ducat de la Radu I (cca 1377-1383), în S IV, 󠆹󠇡 2, - 0,70 m). Prin urmare, putem spune că locuinţa de lemn şi pământ a funcţionat către sfârşitul secolului XIV şi începutul sec. al XV-lea. De altfel, şi fragmentele ceramice descoperite în suprafaţa locuinţei converg spre aceeaşi datare (farfurii cu fund inelar, smălţuite, şi decor sgrafitto, probabil de import) (Fig. 5).
În capătul de nord-est al S IV, la adâncimea de ‒0,73 m, a apărut o groapă (nr. 7) de formă ovală, jumătate din ea intrând în profilul nordic al martorului dintre S IV şi S III, cu un diametru de 1,80 m şi adâncimea de la contuare de ‒0,40 m, ce conţinea foarte mult cărbune ars depus mai ales pe pereţi şi pe fund. În secţiune s-a observat că groapa avea formă de căldare, pe pereţii ei şi pe fund fiind sesizată prezenţa un strat gros de cărbune cu grosimea de 5 până la 12 cm. Umplutura gropii era constituită dintr-un strat de pământ cenuşiu cu pigmenţi de cărbune. Groapa, căpăcită cu un strat subţire de lut şi tăia mantaua de pietre a tumulului. În umplutura acesteia au fost reperate fragmente ceramice, majoritatea de la oale-borcan, cu guler, specifici ce sec. XIV. Deasupra gropii, în martorul dintre S IV şi S III, în caroul 1, la – 0,65 m, a apărut un fragment de cahlă-placă, smălţuită, de culoare verde. Piesa, inedită ca iconografie în literatura de specialitate, redă un personaj pedestru, văzut frontal. După costumaţia personajului, cahla poate fi datată în sec. al XV-lea. Cahla a apărut pe acelaşi nivel cu locuinţa de lemn şi pământ.
Tot în profilul estic al S IV, la adâncimea de ¬‒0,40 m, s-a conturat o groapă circulară în plan (groapa nr. 8) cu diametrul de 0,80 m şi adâncimea de la conturare de ‒0,50 m. (Fig. 6) În umplutura ei au apărut mai multe fragmente ceramice, unele având smalţ galben, precum şi un mic fragment de cahlă pentru coronament având decor floral. Cahla şi materialul ceramic permit datarea complexului în sec. XVIII. De altfel, pe profil s-a observat că groapa tăia un nivel constituit din pământ de culoare gri compact şi un alt nivel de pământ cu cenuşă, lut galben, cărbune şi fragmente ceramice. Fundul ei străpungea mantaua tumulului hallstattian.
În capătul sudic al S IV, la –0,20 m a apărut o groapă umplută cu lut galben (groapa nr. 4). Aceasta avea forma circulară în plan, cu diametrul de 1,30 m şi adâncimea de la conturare de ‒0,30 cm. În profil avea formă de căldare. Complexul reprezintă o groapă modernă.
Tot o groapă modernă s-a conturat în martorul dintre S III şi S IV (groapa nr. 6). Ea a apărut la adâncimea de ‒0,25 m sub nivelul de pavaj modern constituit din pietriş, avea formă circulară în plan, cu diametrul de 80 cm şi secţiunea relativ tronconică. În adâncime măsura ‒0,40 cm. În umplutură conţinea cărămizi moderne şi pietre .
Locuirea medievală se suprapune peste o necropolă hallstattiană aparţinând grupului Ferigile. Relevantă pentru atribuirea cronologică a complexelor aparţinând acestei perioade a fost situaţia surprinsă în S IV. Pe toată suprafaţa secţiunii, la adâncimea de ‒0,80 / ‒0,90 m a fost surprins un nivel compact de bolovani de râu. Secţionarea structurii a arătat că ea se compunea din mai multe rânduri de bolovani puşi în două până la patru straturi (Fig. 7). În colţul de sud-est al S IV, în proximitatea locuinţei Sitaru, în profilul estic, au apărut mai multe fragmente ceramice specifice grupului Ferigile, prinse între bolovani. La demontarea martorului (Fig. 8) s-a observat că fragmentele ceramice erau dispersate pe o surpafaţă de cca. 60/60 cm. Între fragmente s-a aflat şi un castron. Dispunerea lor şi oasele calcinate din acest complex indica prezenţa unui mormânt de incineraţie denumit M1 (Fig. 9) amplasat la adâncimea de ‒0,94 m. Alte două morminte au fost reperate în partea de nord a S IV; M2 situat la adâncimea de ‒0,72 m ‒ 0,82 m şi M3, apărut la adâncimea de - 0,75 m, prezentând puţine fragmente ceramice şi oase calcinate. Precizăm că şi în campaniile precedente, pe traiectul secţiunilor II şi III, tot la adâncimea de ‒0,80 / ‒0,90 m au apărut bolovani, de asemenea în strat compact, dar la momentul respectiv nu am putut preciza rostul lor .
În baza cercetărilor din anul 2020 apare clar că structura din pietre compactă de pe traseele S II – S IV, şi din caseta D face parte din mantaua unui tumul. Aceasta a fost spartă în unele locuri, după cum am arătat mai sus, de complexele medievale şi moderne.
Parte din mantaua unui tumul a fost identificată şi în capătul sudic al S V.
În caseta C cercetarea arheologică a fost îngreunată de prezenţa a două conducte de canalizare din ciment, montate la începutul secolului XX, la introducerea cărora nivelurile arheologice au fost deranjate şi distruse (Fig. 10). Totuşi, deschiderea acestei casete ne-a prilejuit descoperirea în pământul amestecat, la adâncimea de ‒1,08 m, a chatonului unui inel, de tip placă circulară, specific secolului al XIV-lea.

Concluzii

Cercetările din campania aferentă anului 2020 de la Câmpulung, str. Negru Vodă, nr. 76, dovedesc că ne aflăm într-un sit pluristratificat, cu necropola hallstattiană, suprapusă de locuirea medievală care apare destul de consistentă, în acest caz complexele identificate având o cronologie databilă din sec. XIV până în sec. XX.
În timpul cercetărilor au fost recuperate monede din sec. XIV-XV, emisiuni Ţara Românească şi Ungaria, dar şi moderne, din Regatul României, obiecte de metal, de uz casnic şi meşteşugăresc (lame de cuţit, paletă, ac de undiţă), piese de armament şi echipament militar (vârfuri de săgeată, obiecte de harnaşament, pinteni), obiecte de podoabă (inel fragmentar), materiale de construcţii (cuie, piroane, scoabe, cărămizi) şi o foarte mare cantitate de ceramică, parţial surprinsă „in situ” (oale cu toartă, oale borcan, căni, pahare, urcioare, boluri, străchini, farfurii smălţuite şi cu decor sgrafitto, cahle placă, cahle-borcan).
A fost recuperată şi o mare cantitate de oase ce proveneau de la păsări şi animale domestice (bovine, ovicaprine, porcine, cabaline), peşti, şi, probabil, de la animale vânate. Acest material a fost înaintat pentru studiu colegului Adrian Mestecăneanu de la Muzeul Judeţean Argeş, urmând a constitui un capitol aparte în micromonografia pe care o vom dedica sitului, deoarece prezintă o importanţă specială, cu aspect inedit, privind economia, agricultura şi alimentaţia în zonă, în epoca medievală.
Cercetarea în Caseta D nu a putut fi finalizată, aceasta fiind protejată şi conservată pentru continuarea studiului în anul viitor. De asemenea, vor fi reluate cercetările din S II/2019 şi S III/2019, în jumătatea sudică, pentru completarea datelor privind complexele funerare din prima epocă a fierului. În acest sens, în colectivul de şantier a fost cooptat colegul Dragoş Măndescu de la Muzeul Judeţean Argeş.
Restaurarea în laboratoarele de specialitate precum şi prelucrarea ştiinţifică a întregului material descoperit va aduce contribuţii deosebit de importante privind istoria Câmpulungului ‒ în ceea ce privesc viaţa economico-socială, comerţul, aspectele politico-militare, viaţa cultural-spirituală ‒ cea mai veche aşezare urbană din Ţara Românească şi a doua capitală a acestui stat medieval românesc.
Dată fiind importanţa lor, pentru restaurarea monedelor medievale am încheiat un parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.
Un număr de cinci probe medievale (lemn, os, şi fragmente vegetale din Cx. 7, S IV) şi două din M1 al tumulului cercetat în această campanie au fost expediate pentru datări radiocarbon la Poznan Radiocarbon Laboratory.

English Abstract:

En 2020, les fouilles archéologiques effectuées sur la propriété des familles Rădulescu et Costache ont eu comme but l’investigation des vestiges du premier âge du fer (des tumulus, culture Ferigile), ainsi que sur les complexes médiévaux de XIVème - XVIIème siècles.
Nous avons exécuté les tranchées archéologiques : S IV (6 × 2 m) et S V (6 × 2 m), orientées NW-SE, perpendiculaire au mur nord de la maison C. Sitaru. Les deux tranchées sont parallèles à S II (6 × 2 m) et S III (6 × 2 m) fouillées dans l'année précédente (2019. Les tranchées ont été quadrillées tous les deux mètres, en partant du nord. On a également réalisé : cassette D (6 × 2 m), à l'ouest de S IV, et cassette C (2 × 1,5 m), perpendiculaire au mur sud de la maison Rădulescu / Costache, à environ 1 m de l'entrée de la cave.
Les recherches de la campagne 2020 de Câmpulung, rue Negru Vodă, no. 76, prouvent que nous nous trouvons dans un site pluri-stratifié, avec une nécropole du premier âge du fer superposé par l'habitation médiévale qui apparaît assez consistante, dans ce cas-ci les complexes identifiés ayant une chronologie datable du XIVème à XXème siècles.

Note Bibliografice:

1.În campaniile 2017-2020, în situl arheologic din Câmpulung, str. Negru Vodă, nr. 76, au fost identificate un număr de opt gropi menajere / de var după cum urmează: groapa nr. 1 (Caseta B), groapa nr. 2 (în S I şi martorul dintre S I şi caseta A), groapa nr. 3 (în S II şi S III, reprezentând o groapă de var), groapa nr. 4 (în S IV şi caseta D), groapa nr. 5 (o gropaă de stâlp, în caseta D), groapa nr. 6 (în martorul dintre S III şi S IV), groapa VII (în S IV şi martorul dintre S IV şi S III), groapa nr. 8 (în S IV şi parţial în martorul dintre S III şi S IV): vezi Cronica Cercetărilor Arheologice din România – campania ‒ campania 2018, p. 40-43, Cronica Cercetărilor Arheologice din România – campania 2019, p. 82-85.


2.Vezi Cronica Cercetărilor Arheologice din România – campania 2019, p. 82-83.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO