.
Crăsanii de Jos | Comuna: Balaciu | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Piscul Crăsani | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Latene
Perioade:
Neolitic;
La Tène
Categorie:
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Ialomiţa
Localitate:
Crăsanii de Jos
Comuna:
Balaciu
Punct:
Piscul Crăsani
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cernău Ioan Muzeul Judeţean Ialomiţa
Cernea Cătălina Muzeul Judeţean Ialomiţa
Sîrbu Valeriu Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Vlad Florin Muzeul Judeţean Ialomiţa
Cod RAN:
Raport:

Cercetările arheologice din campania 2020 au avut ca obiectiv cercetarea zonei de la periferia sudică a aşezării, cu accent pe întinderea, evoluţia şi amploarea locuirii sitului de aici.
În acest scop au fost trasate două secţiuni: SXXVI de 20 x 2 m, cu două casete aferente (cas A, de 4 x 2 m, respectiv B, de 2 x 2 m), şi SXXVII, de 10 x 2 m, precum şi trei sondaje: S1şi S2, de 2x2m, respectiv S3, de 2 x ...3 m. În total, au fost identificate şi cercetate 12 complexe arheologice de epocă getică, toate poziţionate în SXXVI, cu menţiunea că zona menajeră C144 a fost cercetată, de asemenea, în S1 şi S 3.
Vom prezenta, pe scurt, complexele arheologice cercetate în această campanie.
Complexul 142 - groapă cu pereţii verticali, cu un diametru de 1,45 m la adâncimea de -0,60 m şi de 1,40 m la -1.10 m el a fost observat în caroul 3 al SXXVI, de la adâncimea de -0, 50 m, dar s-a conturat clar la -0,60 m. Umplutura gropii era formată dintr-un sediment nisipos, omogen, cu rari constituenţi antropici în compoziţie. Fragmentele ceramice descoperite provin de la vase locale, precum fructiere, vase bitronconice, borcane etc. Se datează în sec. II-I a.Chr.
Complexul 144 – zonă menajeră observată, parţial, în carourile 10, 9 şi sud-vestul caroului 8. Grosimea stratului de deşeuri varia de la 50cm, în carourile 10 şi 9, la câţiva centimetri în estul caroului 8. Ea acoperea o suprafaţă foarte mare, aceasta fiind observată atât în sondajul 3, aflat la 2 m vest de SXXVI, cât şi în sondajul 2, aflat la 8m vest de S XXVI. Deşi în campania anului 2020 am cercetată doar o mică parte a zonei menajere, aceasta a oferit un material arheologic deosebit de bogat şi variat. Vasele ceramice proveneau, în cea mai mare parte, de la vase locale specifice sec. II – I a. Chr, dar şi de la vase de import, precum amfore sau skyphoi. În urma analizei stratigrafiei C144 pare să fi fost depus într-o alveolare naturală.
Complexul 146 – şanţ pentru delimitare sau drenaj, identificat pe întreaga lungime a S XXVI, precum şi în sondajele 1 şi 3. Lăţimea şanţului este relativ constantă, la partea superioară aceasta variând între 1,90 m şi 2,10 m, iar la partea inferioară între 0,30 m şi 0,60 m. Adâncimea de -1,20 m este relativ constantă pe întreaga lungime, de 40 m, cercetată. Panta taluzului este relativ constantă pe ambele laturi şi are aproximativ 55o. Şanţul nu beneficia de val sau palisadă, însă taluzul nordic este cu câţiva centimetri mai înalt, fapt datorat pantei naturale a terasei. Aceasta situaţie a făcut ca în baza şanţului să existe o serie de acumulări aluvionare. Umplutura este omogenă şi fără materiale arheologice, ceea ce implică, foarte probabil o umplere antropică rapidă. Şanţul este orientat pe direcţia est-vest şi se află la 48 m sud de cel de al doilea şanţ, de apărare, de perioadă getică. Ca şi în cazul celui de al doilea şanţ, presupunem că umplerea C146 se datorează extinderii aşezării civile. Pe baza contextului stratigrafic, şanţul se datează sec. II a. Chr.
Complexul 147 - groapă observată în nordul casetei B a SXXVI, ce continuă în malul vestic al casetei B. Din cauza arăturii foarte profunde (-0,40 m) nu am putut identifica nivelul de la care a fost săpată groapa, însă aceasta se adânceşte până la -1,25 m, rezultând o adâncime păstrată de 0,90 m. Groapa a fost are pereţii verticali şi un diametru, păstrat, de 1,10 m. Umplutura gropii era formată dintr-un sediment nisipos de culoare brună-cenuşie, cu aspect relativ omogen, cu numeroşi constituenţi antropici în compoziţie. Materialul ceramic era format, majoritar, din fragmente provenite de la vase locale: picior de fructieră, fragmente de cană, de vase bitronconice şi borcane etc. Se remarcă două fragmente provenite de la un vas bitronconic cu decor în relief (coarne de berbec stilizate). C147 este posterior şanţului C144 şi - pe baza materialului arheologic - se datează în sec. II-I a. Chr.
Complexul 148 - groapă getică de formă aproape globulară, identificată în sudul casetei B a SXXVI, ce se continuă, în foarte mică proporţie, în malul vestic al casetei. Între –(0,50-1,00) m avea un diametru de 1,20 m, iar la -1,60 m diametrul creştea la 1,50m, iar baza gropii se reducea la 1,30 m. Umplutura era formată dintr-un sediment nisipos de culoare brună-cenuşie, cu aspect relativ omogen, cu numeroşi constituenţi antropici în compoziţie: ceramică, oase de mamifere şi pasări, fragmente mici de lipitură arsă. Majoritatea vaselor ceramice este reprezentată de fragmente de la tipuri locale: strecurători, borcane, fructiere etc.
Complexul 149 – groapă aproape ovală în care s-a identificat un schelet de copil, databil în a doua jumătate a sec. II a. Chr., pe baza poziţiei stratigrafice, deoarece n-avea inventar-nota 1 . Din toate cracteristicile depunerii rezultă că nu este o înmormântare obişnuită, ci este o îngropare ce intră în categoria ”oseminte umane în contexte nefunerare” din aşezări-nota 2 .
Complexul 150 - groapă de mici dimensiuni, descoperită în caseta A a secţiunii XXVI ; cea mai mare parte complexului a fost afectată de complexul posterior C143, suprafaţa rămasă reprezentând aproximativ 30% din total. Diametrul gropii la -0,70m era de 0,80 m. Umplutura era formată dintr-un sediment nisipos de culoare cenuşie, cu aspect omogen, cu numeroşi constituenţi antropici în compoziţie: oase de mamifere, fragmente ceramice, fragmente milimetrice de cărbune etc. Fragmentele ceramice provin, preponderent, de la vase locale. De remarcat prezenţa unui vas bitronconic cu gât înalt, întregibil. Pe baza materialului arheologic şi a informaţiilor stratigrafice se datează în sec. II-I a. Chr.
Complexul 151 - groapă descoperită în caseta A a secţiunii XXVI; cercetat doar parţial, deoarece jumătatea vestică a acestuia continua în profilul casetei A, iar zona nord-estică era afectată de complexul posterior C143. Fragmentele ceramice provin, preponderent, de la vase locale: borcane, ceşti, fructiere, dar şi de la vase de import, precum amforele. Pe baza materialului arheologic şi a informaţiilor stratigrafice se datează în sec. II-I a. Chr.
Complexul 152 - groapă de mari dimensiuni, cercetată parţial în campania 2020 ; ea este anterioară zonei menajere C144 şi posterioară şanţului C146. Dată fiind dimensiunea sa, C152 surprinde prin cantitatea relativ mică de material arheologic, acesta regăsindu-se, preponderent, la baza gropii. Între –(0,90-1,15) m groapa are pereţii evazaţi, iar între – (1,15-1,70) m aceştia sunt verticali.
Observaţii finale. Cercetările s-au desfăşurat la periferia sudică a aşezării geto-dacice, unde stratul arheologic, deşi avea o grosime de 0,30 - 0,90 m, era relativ sărac în vestigii. Cu toate acestea, cele 12 complexe cercetate, toate de epocă getică, au oferit un inventar relativ bogat şi diversificat, în special zona menajeră C144. Între piesele mai deosebite menţionăm un creuzet întreg, un vas bitronconic, alte câteva vase locale de sec. II-I, întregi sau întregibile, fragmente de boluri getice cu decor în relief şi de amfore elenistice târzii, de skyphoi sau kantharoi, care, alături de celelalte tipuri de vase getice, atestă că locuirea din această zonă poate fi datată în a doua jumătate a sec. II-prima jumătate a sec. I a. Chr.
Este de evidenţiat descoperirea celui de al treilea şanţ al aşezării, care, fără a avea un rol defensiv, ca în cazul celorlalte două, prin dimensiunile lui considerabile, împreună cu modul îngrijit de realizare (lăţime, adâncime şi panta taluzurilor constante de-a lungul său) sunt indicatori ai importanţei avute în cadrul aşezării. De asemenea, abandonul unei astfel de structuri presupune modificări majore a spaţiului de locuit, ceea ce ar putea indica o extindere a locuirii civile spre sud.

English Abstract:

The archaeological capmpain occured on the southern periphery of the Geto-Dacian settlement, where the archaeological layer, although it was 0.30-0.90 m thick, was relatively poor in archaeological discoveries. However, the 12 researched complexes, all from the Getic period, provided a relatively rich and diverse inventory. Among the discovered materials we mention a whole crucible, a bitronconic bowl, some other local vessels, whole or complete, fragments of getic bowls with relief decoration and of late Hellenistic amphorae, skyphoi or kantharoi, which, together with the other types of getic vessels, attest that the habitation in this area can be dated to the second half. a sec. II-first half of the sec. I a. Chr.
It is worth noting the discovery of the third ditch, without a defensive role, as in the case of the other two. Its considerable dimensions, and the way it was made is an indicator of the importance of the settlement. Also, the abandonment of such a structure, involves major changes of the living space, which could indicate an expansion of civilian housing to the south.

Bibliografie:

I. Andrieşescu, Piscul Crăsani, ARMSI, III, Cultura Naţională, Bucureşti, 1924;


N. Conovici, Şantierul arheologic Piscul Crăsani - 1978, Raport preliminar, A XIII-a Sesiune Naţională de Rapoarte, Oradea, 1979, Materiale, Oradea, 1979, p. 143-145;
N. Conovici, Piese ceramice de interes deosebit descoperite la Piscu Crăsani, SCIVA, 32, 4, 1981, p. 571-579;
N. Conovici, Un rhyton ceramic descoperit la Piscul Crăsani, Thraco-Dacica, VIII, 1987, p. 92-99;
N. Conovici, Obiecte pentru cult şi magie descoperite la Piscul Crăsani, Pontica, XXVII, 1994, p. 61-83; M. Neagu et alii, CCAR 2012, p. 48-50; CCAR 2013, p. 50-52; 2015, p. 60-62; 2016, p. 31-32; 2017, p. 50-52; 2019, p. 113-116 ;
V. Sîrbu, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor, Editura Porto-Franco, Brăila-Galaţi, 1993;
V. Sîrbu, M. Constantin, Geto-Dacian Materials from Piscul Crăsani (Crăsanii de Jos, com. Balaciu, Ialomiţa County). Bogdan And Alexandru Ştefan Collection, Istros XVIII, 2012, p. 77-112;
V. Sîrbu, I. Cernău, C. Cernea, M. Neagu, Fl. Vlad, D. Ştefan, M.-M. Ştefan, S. Stanc, Cercetările arheologice de la Crăsanii de Jos - Piscul Crăsani (com. Balaciu, jud. Ialomiţa). Campania 2013. Epoca geto-dacică, Istros XX, 2014, p. 207-257;
S. M. Stanc, Alex. Cabat, D. Malaxa, V. Sîrbu, L. Bejenaru, Evaluation of the Animal Resources Used in the Geto-Dacian Fortress at Piscul Crăsani (Ialomiţa County), II-I Centuries BC: New Archaeozoological Data, Istros, XXIV, 2018 (2019), p. 201-217;
V. Sîrbu, N. Conovici, I. Cernău, Sacred area in the Dacian dava from Crăsanii de Jos-Piscul Crăsani (Ialomiţa County), p. 179-207. In: (Eds. V. Sîrbu, A. Peţan) Temples and Cult Places from the Second Iron Age in Europe, Proceedings of The 2nd International Colloquium ”Iron Age Sanctuaries and Cult Places at the Thracians and their Neighbors”, Alun (jud. Hunedoara), 7th -9th May 2019, Editura Dacica, Alun 2020.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO