.
Enăcheşti | Comuna: Bereşti-Tazlău | Judeţ: Bacău | Punct: Livada Şcolii | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Preistorie;Epoca bronzului;Hallstatt;Epoca romană târzie (sec. II-IV);Epoca medievală timpurie (sec. VII-XIII);Epoca medievală târzie (sec. XIV-XVIII)
Perioade:
Preistorie;
Epoca romană;
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală târzie;
Epoca bronzului;
Hallstatt
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Locuire civilă
Localizare pe hartă:
Județ:
Bacău
Localitate:
Enăcheşti
Comuna:
Bereşti-Tazlău
Punct:
Livada Şcolii
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Istina Lăcrămioara Elena Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău
Măgureanu Andrei Mircea Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău
Plăcintă Tiberiu Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău
Prisecaru Dănuţ Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău
Cod RAN:
Raport:

Cercetarea arheologică a fost determinată de lucrările pentru construirea unei noi conducte destinată transportului de gaz în cadrul proiectului „DEZVOLTĂRI ALE SNT ÎN ZONA DE NORD-EST A ROMÂNIEI ÎN SCOPUL ÎMBUNĂTĂŢIRII APROVIZIONĂRII CU GAZE NATURALE A ZONEI PRECUM ŞI A ASIGURĂRII CAPACITĂŢILOR DE TRANSPORT SPRE REPUBLICA MOLDOVA”, dezvoltat de Societatea Naţională de Transport de Gaze Naturale „Transgaz” S.A ...Mediaş.
În Repertoriul Arheologic Naţional, precum şi în literatura de specialitate, nu sunt menţionate situri arheologice în zona satului Enăcheşti, com. Bereşti-Tazlău, jud. Bacău.
Situl de la Enăcheşti, aşa cum a fost delimitat de diagnosticul arheologic din 2019, se află pe terasa râului Tarzlău, pe malul stâng al acesteia. Situl este amplasat în spatele şcolii, fiind traversat de livada acesteia, în dreptul intersecţiei DJ 118 cu DJ 118B, la 400 m vest de biserica catolică. El este la 650 m nord de confluenţa dintre cursurile Nadişei şi Tazlăului.
Cea mai mare parte a sitului este dispus pe un grind lat, aflat pe şesul Enăcheştilor, parte a culoarului Tazlăului, mărginit la vest de Depresiunea Tazlăului din care fac parte dealurile Boşoteni şi Fânărişului, aflate imediat la vest de sit. Întreaga suprafaţă a sitului este cultivată în prezent.
Suprafaţa investigată a sitului a fost decapată mecanizat, situaţiile arheologice fiind cercetate strict manual, prin secţionarea complexului pe un ax median. Pentru planul general s-a folosit o staţie totală Leica. Materialul arheologic a fost recoltat pe complexe, precum şi pe situaţii stratigrafice.
Situl se află într-o zonă cu depuneri sedimentare din miocenul inferior, potrivit hărţii geologice din 1978, editată de Institutul Geologic al României, foaia L_35_XV_21 Bacău. În general, pe toată întinderea suprafeţei cercetate variaţia solurilor întâlnite este redusă. Sub stratul vegetal (arabil, în cea mai mare parte, cu excepţia zonei de livadă) gros de circa 0,25-0,30 m, apare un strat argilos de culoare cenuşie, gros de cca. 30-35 cm, în care se distinge o uşoară pigmentaţie specifică locuirii antice, apoi un strat argilos de culoare gălbuie, steril din punct de vedere arheologic.

Cercetarea celor 3.155 mp a condus la descoperirea a 160 de complexe arheologice:
Locuinţe adâncite – 8
Gropi de stâlp/ par – 29
Gropi cu depuneri – 29
Groapă de provizii – 1
Anexe – 2
Gropi contemporane de copaci (pomi fructiferi din livadă) – 90
Groapă contemporană (conductă) – 1

Delimitate în urma decapării şi cercetate integral, complexele arheologice au constat în special în gropi cu destinaţii felurite şi mai puţin în structuri de locuire. Potrivit materialului arheologic identificat în complexe, acestea se pot încadra, în special, în trei orizonturi cronologice diferite: preistorie (epoca Bronzului), epoca romană (geto-daci/carpi/carpică), ev mediu timpuriu (Dridu). Dincolo de acestea, sporadic au apărut şi materiale din Hallstatt, evul mediu târziu şi au fost identificate şi complexe contemporane.
Materialul arheologic identificat în complexele cercetate este reprezentat în marea majoritate de ceramică. Starea de conservare este în general cea de fragmentare puternică, fiind prezente şi fragmente ceramice de dimensiuni mai mari. Acestea din urmă permit identificarea unor caracteristici tipo-cronologice, care pot separa lotul ceramic în trei grupe: preistorică (epoca Bronzului), epoca romană (geto-daci/carpică/carpică) şi ev mediu timpuriu (Dridu). Desigur, aceste consideraţii sunt preliminare şi pot fi amendate de un studiu mai atent realizat în vederea publicării.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO