.
Limba | Comuna: Ciugud | Judeţ: Alba | Punct: Vărar [Coliba Barbului] | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca romană târzie (sec. II-IV)
Perioade:
Neolitic;
Epoca romană
Categorie:
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Județ:
Alba
Localitate:
Limba
Comuna:
Ciugud
Punct:
Vărar [Coliba Barbului]
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Ciută Elena Beatrice Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Ciută Marius Mihai Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Totoianu Radu Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş
Cod RAN:
Raport:

În prezentul raport, urmează să tratăm sub forma unei sinteze, rezultatele obţinute în urma efectuării cercetărilor arheologice preventive realizate în ultimii 3 ani (2018-2020) în cadrul sectorului Limba - Vărar (subsectorul Coliba Barbului), componentă a Ansamblului de situri preistorice de la Limba - Oarda de Jos (jud. Alba). Cercetările au fost efectuate în aria delimitată la nord de DJ 107C, pe segmentul d...e ieşire din localitatea Limba, către Oarda de Jos (cartier al mun. Alba Iulia), şosea care a fost denumită recent, prin includerea întregului perimetru aflat de o parte şi de alta a ei, în cadrul PUG Ciugud ca zonă intravilană, strada Dacilor. La vest limita sectorului este linia care desparte UAT Ciugud de UAT Alba Iulia, pe talvegul vechiului Pârâu al Şcoalei iar la est de talvegul Pârâului Ghiişorilor.
Urmare a acestui demers urbanistic al Primăriei comunei Ciugud, în arealul indicat situat la sud de DJ 107C, terenul a fost parcelat şi destinat, integral, construirii de locuinţe familiale. Au fost conturate, astfel, cel puţin 7 parcele, pe care au fost proiectate locuinţe familiale, anexe, împrejmuiri, conexiuni la utilităţi, toate necesitând cercetări preventive. Au fost efectuate, până la momentul de faţă, un număr de 6 cercetări preventive, după cum urmează, de la vest spre est (nota 1): Proprietatea Farcaş Cosmin (nota 2), Proprietatea Hancăş (nota 3), Proprietatea Ignat (4), Proprietatea Mârza (5), Proprietatea Furduiu (nota5), Proprietăţile Lungu (nota 7) (2). La momentul actual din acest sector de sit a mai rămas necercetată extremitatea de est, dinspre Pârâul Ghiişorilor, care este însă parcelată (2-3 parcele).
Anterior anului 2019 în acest sub sector sudic al sectorului Vărar, cunoscut de localnici sub denumirea de dealul Coliba Barbului sau Dealul Bercului, nu fusese realizată nici o cercetare arheologică, nefiind construită nici o locuinţă, astfel că cercetarea preventivă a acestui sector (subsector) de sit era extrem de importantă, în înţelegerea întinderii, pe orizontală, a locuitorilor preistorice, cu precădere ale celor neolitice dezvoltate, ale culturii Vinča. Aceasta, mai ales ca urmare a faptului că rezultatele cercetărilor efectuate în anii 40 ai secolului trecut la nord de DJ 107C, de către fraţii Dumitru Berciu şi Ion Berciu, relevau o stratigrafie remarcabilă şi materiale arheologice deosebit de bogate (nota 8). O cercetare prin sondaj efectuată în anul 2000 de către arheologi de la universitatea din Alba Iulia, pe sectorul Vărar, la nord de DJ 107C, şi la cca. 40 de metri spre est de suprafeţele deschise de fraţii Berciu în anii 40, relevase un strat de locuire mult mai subţire, precum şi o densitate redusă a materialelor arheologice neolitice (nota 9). Sectorul Vărar, cu subsectorul Coliba Barbului, reprezintă, practic, limita de est a locuirilor neolitice de pe întinsa terasă de sud (dreapta) a Mureşului, între localităţile Limba şi Oarda de Jos. O excepţie o face sectorul În coastă, care este un fragment de terasă de mici dimensiuni, aflat la est de Vărar, pe marginea de nord a terasei, dar în acest sector au fost documentate doar depuneri Coţofeni (faza II (10)).
1. Cadrul geografic
a. Localizarea şi delimitarea Sitului Limba - Vărar (Coliba Barbului)
Din punct de vedere geografic, situl se află amplasat în colţul de sud-vest al Depresiunii (Podişului) Transilvaniei, pe cursul mijlociu al Râului Mureş – la sud de mun. Alba Iulia, în apropierea locului în care râul părăseşte culoarul depresionar Aiud-Alba Iulia şi pătrunde în Culoarul intramontan Alba Iulia-Vinţu de Jos-Orăştie. Terasa cu depuneri arheologice se află pe malul stâng al Mureşului, în zona de contact a luncii majore cu Podişul Secaşelor, spre sud, unde geomorfologia se caracterizează prin pante şi terase succesive ce coboară spre râu, terase ce au asigurat condiţii optime locuirii umane. Situl se află pe o terasă neinundabilă, a cărei înălţime faţă de cursul apei variază de la cca. 8 m, in sectorul Bordane, până la 12-14 m la limita dintre sectoarele Vărar şi Vărăria, la cca. 3 km sud de centrul civic al mun. Alba Iulia, la cca. 2 km în amonte de locul vărsării, pe aceeaşi parte, stângă, a râului Sebeş în Mureş, respectiv la cca. 1 km în aval de actualul loc de vărsare în Mureş a Ampoiului (acesta a diferit de-a lungul ultimelor secole). În ansamblu, din locul delimitat de sit, există o perspectivă excelentă spre nord, est şi vest, bucurându-se de o foarte bună vizibilitate şi deschidere către principalele căi de acces. (Fig. 1)
Situl de la Limba - Oarda de Jos, este situat în punctul maxim al unei meandre active, unde râul îşi schimbă practic direcţia generală de curgere dinspre sud, spre vest. Sedimentele din albie prezintă materiale ce contrastează puternic. Afluenţii montani (Ampoiul) aduc sedimente (pietriş) de dimensiuni mari (cca. 5–7 cm), cu care este căptuşită în mare parte albia râului, iar aluviunile microlocale, cu dimensiuni medii de 1–3 mm, sunt transportate cu uşurinţă. Având în vedere ponderea mare a aluviunilor grosiere aduse de afluenţi, pe care Mureşul nu le poate transporta decât când are apele mari, albia sa, în bună parte, este relativ stabilă. În dreptul sitului, a existat la jumătatea sec. XX o insulă (grind), colmatată actualmente, rezultat al depunerilor masive aduse de Ampoi dar şi al lucrărilor de asanare şi regularizare a râului, începute în perioada austriacă.
Pe tot sectorul fundul albiei Mureşului este constituit, în cotul activ, de pietrişuri. În mal, peste acestea, se poate observa un nivel de gresii.
Afluenţii minori (torenţi) ai Mureşului din sectorul sitului (pe stânga a râului) sunt Pârâul Şcoalei la extremitatea vestică a sectorului Vărar (exact la limita administrativă cu localitatea Limba, com. Ciugud) care delimitează sectoarele Vărar de Vărăria şi Pârâul Ghiişorilor (pe teritoriul localităţii Limba), la extremitatea estică, cel care delimitează sectoarele Vărar şi În coastă. (Fig. 2, 3, 4, 5)
Relieful petrografic este destul de uniform fiind dezvoltat pe argile friabile (bentonite, caolin, hematite etc.). El este dezvoltat totodată pe argile impermeabile. Relief dezvoltat pe depozitele tortoniene şi sarmatice (argilă alba si roşcată şi marne roşii) gresii cuarţitice slab cimentate, marne şi argile, conglomerate şi gresii slab cimentate. Relieful este format pe depozite de argile bentonitice, cu măguri rotunjite, cu mult glacis între ele, cu prăbuşiri. Se mai desprind reliefurile formate pe depozite de terasă (pietrişuri, argilă, loess, lehm, nisipuri), în apropierea contactului cu lunca, acolo unde pietrişurile şi bolovănişul piemontan n-au fost spălate în întregime.
Procese actuale de versant dezvoltate pe suprafeţe înclinate
Între formele eroziunii liniare s-au înglobat rigolele, ogaşele, torenţii, văiugile şi vâlcelele şi unele văi de pâraie cu curs temporar sau net torenţial, eliminându-se văile mai mari cu curs permanent, chiar dacă au mari creşteri la viituri. Alunecările de teren apar destul de frecvent dând o notă caracteristică reliefului. Punctul în care se află amprenta locuinţei proiectate, se caracterizează prin prezenţa fenomenului de eroziune de pantă.
Eroziunea de pantă: Numim eroziune a solului procesul de desprindere, transport şi depunere a particulelor de sol de către factorii de mediu. Eroziunea solului afectează terenurile agricole, dar prin materialul erodat, care ulterior ajunge şi este transportat în albia râurilor, influenţează negativ şi unele lucrări hidrotehnice şi activităţi umane. Pagubele produse anual in România de fenomenele de eroziune a solului sunt de circa 600 mil $ (in valori 1970) din care aproximativ 80% revin agriculturii (11). Apa din precipitaţii a îndepărtat treptat, dar în cantităţi variabile, stratul superior de sol de pe unele terenuri înclinate, fapt ce a dus, sub influenta timpului, la o îndepărtare parţială sau totală a stratului de sol fertil si la scoaterea la suprafaţă a orizonturilor nefertile, ajungându-se uneori la roca mama. Eroziunea de suprafaţă este periculoasă şi pentru că este destul de greu sesizabilă şi poate duce foarte repede la pierderi ireparabile. Acţiunea agresivă a apei asupra solurilor de pe terenurile in pantă, a avut un dublu efect: spălarea stratului arabil si transportarea, apoi depunerea acestuia la baza versanţilor, pe lunca râurilor si in lacurile de acumulare degradând astfel atât solurile de pe pante cat si pe cele de la baza versanţilor sau de pe lunci, având ca efect scăderea fertilităţii solului si implicit a producţiei culturilor agricole comparativ cu producţia ce se obţine pe solurile neerodate.
Pe pantele dealului Coliba Barbului (sau Dealul Bercului), stratul vegetal este extrem de subţire, intre 10-30 de cm, tocmai ca urmare a proceselor de eroziune accentuate de caracterul impermeabil al argilelor. Fenomenul este mai puternic pe zona superioară (înaltă) a pantelor şi mai atenuat spre bază. Pe alocuri, unde stratul a fost extrem de subţire, in argila de culoare albă, galbenă sau cenuşie au fost distinse inclusiv liniile paralele ale vârfului de plug, dovadă a grosimii stratului vegetal. Pentru a atenua procesul eroziunii de pantă, regula agricultorilor a fost mereu aceea a practicării arăturii perpendiculare pe linia pantei (paralel cu curbele de nivel). Chiar şi în aceste condiţii, acolo unde au existat pante mai accentuate, stratul arabil a rămas foarte subţire, situaţie vizibilă şi în imaginile date de www.GoogleEarth, unde sunt vizibile ariile erodate puternic, unde argila apare practic la suprafaţă. Refacerea sau formarea pe cale naturala a unui strat de 1 cm sol vegetal durează 100 - 300 ani (în funcţie şi de roca de bază!). (Fig. 6)

Situaţia descrisă mai sus, privind caracteristicile solurilor specifice sitului Limba – Vărar - Coliba Barbului, are o relevanţă extrem de importantă, esenţială chiar, în înţelegerea arhitecturii aşezărilor neolitice situate pe terasa I a Mureşului şi pe panta dealului Coliba Barbului. Modul de protejare a comunităţii de fenomenul de şiroire-inundare, provocat de combinaţia precipitaţii – pantă - sol argilos impermeabil, poate fi înţeles mult mai bine în acest context.
Astfel se explică de ce pe pantele cu înclinaţie mare ale dealului Coliba Barbului agricultura se mai practică doar ocazional, sub forme derivate (lucernă, plante tehnice etc.), datorită aportului scăzut de componente fertile în sol, în vreme ce la baza pantei şi pe terasa întinsă a Şesului Orzii, prin acumularea solului fertil, se obţin producţii remarcabile de produse agricole, urmare a migrării factorilor fertili odată cu eroziunea de pantă şi depunerea lor pe zonele plane. De departe cel mai fertil sol apare pe sectoarele Bordane şi Vărăria, unde humusul vegetal abundent se combină cu loessul nisipos situat foarte aproape de suprafaţă, caracterizat prin densitatea extraordinară a complexelor neolitice, majoritatea pline de cenuşă (după cum se va vedea mai departe în acest sector au funcţionat cuptoarele aşezărilor neolitice), precum şi alte elemente organice şi minerale fertile.
Istoricul cercetărilor
Situl arheologic Limba - Oarda de Jos, a fost identificat în anii 40 ai secolului trecut - la început în sectorul Vărar, fiind cercetat între 1944-1947 de D. şi I. Berciu (fig. 5). Acesta apare în Repertoriul arheologic al judeţului Alba (1995), precum şi în Lista Monumentelor Istorice (LMI 2010, 2015). În aceste documente localitatea (respectiv situl arheologic) poate fi identificată sub numele „Dumbrava” (RepAlba 1995, 92-93; LMI 2004, Monitorul Oficial al României, anul 172 (XVI), nr. 646 bis, 16 iulie, 2004, pag. 8 – nr. crt. 66, cod LMI AB-s-B-00035, respectiv LMI 2010 şi 2015), deşi, încă din anul 1990, prin decizia locuitorilor localităţii, aceasta a revenit la denumirea ei originală: Limba, decizie publicată în Monitorul Oficial din martie 1990.
În anii 70, sectoarele Vărar, Vararia şi Bordane au fost cercetate la suprafaţă de H. Ciugudean, pentru ca între anii 1995-2001 sectoarele Bordane, Sesu Orzii şi Vărăria să fie cercetate sistematic de un colectiv al Universităţii ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (nota 12). Din anul 2009, cercetarea sistematică a sitului a fost reluată, fiind organizată de către Muzeul Municipal Ioan Raica din Sebeş în colaborare cu Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Cu aceste prilejuri s-a constatat faptul că, în teritoriul administrativ al localităţii Limba se află doar 2 sectoare (Vărar, cu tot cu Coliba Barbului, şi În Coastă), în vreme ce zona centrală, de maximă intensitate a locuirilor neolitice se află în teritoriul administrativ al localităţii Oarda de Jos, devenită între timp cartier al mun. Alba Iulia (sectoarele Vărăria, Bordane, Şesu Orzii). În intervalul 2015-2020, în cadrul sitului au fost efectuate, în diferite sectoare, mai multe cercetări preventive, ocazionate de construcţii de locuinţe familiale, dar şi de situl nr. 6 de pe lotul 1 al Autostrăzii Sebeş-Turda (2016-2017). (Fig. 7)
Caracteristicile geomorfologice ale sitului
Sectorul de sit cunoscut sub denumirea de Coliba Barbului se află localizat pe pantele relativ abrupte ale dealului cu acelaşi nume, care coboară spre nord-vest, spre Mureş de la altitudinea maximă de 263 m, fiind delimitat de sectorul Vărar, situat pe terasa cu altitudinea de 220 m, cu aspect plan, situată deasupra râului Mureş, la cca. 8-9 metri. Sectorul se află la sud de DJ 107C.
Metodologia propusă pentru cercetarea integrală a loturilor de pe acest subsector, situat paralel cu DJ 107C (strada Dacilor), a avut la bază practicarea de suprafeţe/sondaje-de control şi informare stratigrafică, arheologică, pe lăţimea terenului aferent, în vederea surprinderii potenţialelor depuneri arheologice, a succesiunii lor, respectiv a identificării stratului de depuneri sau a complexelor de locuire.

Strategia de cercetare arheologică
1.Metode si tehnici de cercetare folosite
a. Tehnici si metode non-distructive
- Studiul orto-fotoplanurilor ataşate proiectului de construcţie (la diverse scări), al fotografiilor satelitare si a tuturor harţilor disponibile, în vederea identificării posibilelor structuri antropice dar şi a evoluţiilor caracteristicilor geo-morfologice în ultimele secole
- Realizarea unor cercetări de suprafaţă pe întreg arealul proiectului menite să verifice şi să înregistreze eventualele anomalii ale reliefului (diferenţe de culoare ale vegetaţiei, amenajări antropice etc.) sau prezenţa unor materiale arheologice la suprafaţă (ceramică, piese litice, din os sau corn, resturi de materiale de construcţie etc.)
b. Tehnici cu potenţial distructiv
- Executarea, pe anumite zone ale sectorului de sit cercetat a unor unităţi de cercetare (sondaje), excavate atât manual cât şi mecanic, cu un utilaj de tip excavator dotat cu lama de taluz, muncitorii şi utilajul săpători fiind sub permanenta şi directa coordonare a unui arheolog.
Strategia de abordare, prin săpătură, a fost condiţionată de mai mulţi factori, după cum urmează:
- specificul depunerilor arheologice (adâncimea de relevare, grosimea, caracteristici),
- specificul morfologic al sectorului (pantă, loc drept, zonă accidentată etc.),
- momentul în care a fost abordat sectorul prin unitatea de cercetare
- strategia de evacuare a pământului excavat, pe suprafaţa de mari dimensiuni
- disponibilitatea logistică a beneficiarului (forţa de muncă existentă implicată în săpătură)
***
Cercetarea arheologică a subsectorului Coliba Barbului (2018-2020) a avut un caracter preventiv În prima fază, a fiecărei cercetări, a fost delimitată amprenta locuinţelor (proiectului), respectiv amprenta sistematizării pe verticală. Acestea au fost marcate cu ţăruşi din lemn, înfipţi în pământ la colţurile suprafeţei prevăzute. Precizăm faptul că amprenta proiectatelor locuinţe este suprapusă integral de arealul sistematizării pe verticală şi se află la diverse distanţe de DJ 107C. Anterior operaţiunii de delimitare/înţăruşare, a fost îndepărtată vegetaţia aflată pe amprentele proprietăţilor, terenul era acoperit integral de vegetaţie rezultate din urma lucrărilor agricole din campania anului 2019.. Dincolo de DJ 107C, la nord, pe sectorul Vărar, se află mai multe case, recent construite.
Odată efectuată operaţiunile precizate, s-a trecut la trasarea secţiunilor şi excavarea propriu-zisă, utilizând un excavator, dotat cu cupă de taluz, cu lăţimea cupei de 1,50-2 m. S-au efectuat adânciri succesive în sol, cu grosimi de cca. 20 cm fiecare cu lungimi cuprinse între 10 şi 20 de metri. Secţiunile arheologice, de control şi informare stratigrafică, au fost executate fie orientate nord-sud) perpendicular pe traiectoria DJ 197C, fie orientate est-vest, paralel cu DJ 107C, respectiv marginea (muchia) terasei.
Deoarece proiectele au prevăzut amprente diferite ale locuinţelor familiale, ale garajului, anexelor şi a împrejmuirii, s-a decis deschiderea unor secţiuni de mari dimensiuni, care să surprindă situaţia stratigrafică pentru întreg arealul cuprins de proprietate, pe o suprafaţă de cel puţin 1/3 din aria totală afectată de proiecte.
Dacă în cazul proprietăţilor Farcaş, Ignat, Furduiu, Lungu nu au fost surprinse complexe arheologice şi nici strat de depuneri ale locuirilor, în cazul proprietăţilor Hancăş şi Mîrza, au fost surprinse complexe adâncite, conturate imediat după îndepărtarea solului deranjat de lucrările agricole.
După îndepărtarea stratului vegetal (arabil), de cca. 20-35 cm, în care nu au fost observate materiale arheologice, pe toată suprafaţa s-a relevat un strat de culoare neagră cu o grosime de cca. 60-80 cm. (strat negru de sol, nederanjat recent, rezultat al procesului de eroziune de pantă cu foarte puţine materiale arheologice în poziţie secundară). Îndepărtarea acestor două prime straturi a fost efectuată mecanic, până la adâncimile precizate mai sus (0,90 m), prin adâncirea succesivă cu niveluri de săpare de 20-25-30 de cm. La adâncimea de 0,90 m, în SII din cadrul Proprietăţii Hancăş s-au profilat, parţial, un complex de tip groapă/bordei, cu formă relativ circulară, cu diametrul de cca. 1,10 m (Cpx. 1). S-a procedat la conturarea/golirea/ documentarea acestuia.
Acolo unde au fost semnalate/conturate complexe, s-a procedat la conturarea/ documentarea/golirea acestora. Din cadrul lor a fost recuperat materialul arheologic, constând din ceramică, resturi faunistice, utilaj litic cioplit, unelte din os (IMDA), scoici, fragmente de chirpici ars, râşniţe şi fragmente de râşniţe, frecătoare/percutoare iar solul mai închis la culoare din care era compus, argilos, era de duritate mai mare în comparaţie cu loessul în care s-a adâncit aproximativ un metru, pe fundul gropii fiind surprins un strat compact de cenuşă şi resturi faunistice. Au fost relevate şi documentate straturile de umplere.
Complexe de tip groapă, aparţinând locuirii neolitice (Vinca) au fost surprinse doar în cadrul proprietăţii Hancăş, respectiv două gropi (Cpx. 1 şi Cpx. 2) surprinse în limita de vest a secţiunii II. După caracterul materialelor conţinute, ambele aparţin categoriei gropilor menajere.
În cadrul proprietăţii Mârza, a fost surprinsă, în capătul de vest al SI (şi capătul de nord al SII) un alt complex de tip adâncit, fără a avea relaţii stratigrafice cu nivelurile superioare, rezultate din acumularea de sol la baza pantei. După analiza primară a materialelor ceramice, avem de a face cu un complex ce aparţine epocii eneolitice, mai precis fazelor timpurii (I ) a culturii Coţofeni. Un complex relativ contemporan, de fază II, fără strat de cultură, a fost cercetat, documentat în sectorul În Coastă al Ansamblului de situri preistorice de la Limba în anul 1997 şi publicat în periodicul Apulum (nota 13). Se conturează o nouă ipoteză de lucru, aceea a utilizării temporare a terasei înalte a Mureşului din sectoarele Vărar şi În Coastă, de purtătorii culturii Coţofeni, în special a fazelor timpurii, în care apar şi influenţele de tip Cernavoda III, cu ceramica decorată cu caneluri şi formele de ceşti cu toarte înălţate şi cu perforaţii
La adâncimea de 0,90 - 1 m, specific zonei situate la baza pantei din Coliba Barbului, s-a profilat, pe toată suprafaţa sondajului (S!/2020), strat de sol de culoare brun-gălbuie, pentru ca la adâncimea de 1 m să apară argila de culoare deschisă, sterilul arheologic.

Depunerile naturale de sol pe acest sector, identice pe toate parcelele cercetate pot fi descrise, începând cu cota 0, astfel:
(0) strat vegetal cu depuneri antropice recente şi deranjamente recente parţiale (0,10-0,30m), ocazionate de lucrările agricole şi stâlpii de curent electric
(1) Un prim orizont este constituit din cernoziomuri tipice, bine humificate, cu structură afânată, cu mult conţinut organic, de culoare neagră spre brun închis; acest orizont are grosimi cuprinse între 0.2 m (în zonele de pantă accentuată) mergând până la 0.8 m (pe porţiunile de acumulare de la baza pantei). Este un sol de culoare neagră, care prezintă caracteristicile solurilor în care există un exces de umiditate. Materialele arheologice apar, sporadic, rulate, în acest orizont
(2) Al doilea orizont este unul de tranziţie, mai slab humificat, cu structură grăunţoasă, prezentând ocazional diverse incluziuni carbonatice; are o culoare cenuşiu deschisă şi grosimi cuprinse între 0.30 şi 1. m, fiind prezent doar în zona de acumulare, la baza pantei. Are un aspect brun-închis, consecinţă a locuirii umane caracterizate prin activităţi de ardere a lemnului. Materialele arheologice apar, sporadic, rulate, în acest orizont
(3) Al treilea orizont este o depunere de loess galben nisipos, puţin compactat cu incluziuni de argilă bentonitică (de culoare gri-albăstrie, roşu-vişinie şi mai rar gri); în anumite zone ale sectorului acest orizont este mai argilos, căpătând nuanţe maronii şi o consistenţă mai ridicată; prezintă incluziuni carbonatice, mai ales în zona de contact cu orizonturile superioare, prezentând caracteristici specifice solurilor mlăştinoase. Steril arheologic;
(4) Al patrulea orizont, geologic, este compus din argila galbenă, dură, compactă, uneori argiloasă, care se desprinde în bulgări tetraedrici. În sectorul din jumătatea de vest apare cea uscată, cu culoare galbenă cenuşie, iar în zona de est este înlocuită de argila umedă, compactă, Acest orizont este definit tot ca steril arheologic.

Concluzii
Cercetările preventive efectuate în intervalul 2018-2020, în sectorul aflat la sud de DJ 107C (Strada Dacilor), cunoscut sub toponimicul de Vărar - Coliba Barbului, dovedesc faptul că acesta a fost puternic afectat de fenomenul erozounii de pantă, fiind relevată lipsa efectivă a unui strat propriu-zis de depuneri arheologice respectiv prezenţa sporadică a unor complexe de tip groapă, cel mai probabil cu caracter menajer, din epoca neolitică (cultura Vinča, fazele timpurii), a unor şanţuri ce par a avea o origine naturală (rupturi ale straturilor geologice, paralele cu cursul râului Mureş), respectiv a fost surprins un singur complex adâncit de tip bordei, care aparţine fazei timpurii a culturii Coţofeni (faza I). Stratul de sol aflat deasupra sterilului arheologic (loess-argilos), conţine sporadic materiale ceramice şi litice (neolitice şi, extrem de rar, de epocă romană) care se află în poziţie secundară, fiind rulate prin procesele eroziune. Zona de pantă a subsectorului Vărar - Coliba Barbului pare să fi avut o poziţie periferică în cadrul locuirilor neolitice, cu funcţionalitate menajeră. Materialele de epocă romană pot proveni din villa rustica semnalată mai sus pe pantă, la cca. 500 de metrii spre sud, fiind antrenate de acelaşi fenomen al eroziunii de pantă.
Ca urmare a cercetărilor preventive efectuate pe cele şapte parcele din subsectorul Vărar - Coliba Barbului, la finalul cercetărilor, au fost recomandate, eliberarea certificatelor de descărcare de sarcină arheologică.

Bibliografie:

D. Berciu, I.Berciu, Cercetări arheologice în judeţul Alba I, în Apulum, III, 1947, p. 1-43.


M-M. Ciută, Începuturile neoliticului timpuriu în Transilvania intracarpatică, Alba Iulia, 2005, Ed. Aeternitas, (340 p) (teza de doctorat)
M-M. Ciută, Precizări cu privire la topografia, toponimia şi sectoarele complexului de aşezări preistorice de la Limba - Oarda de jos (jud. Alba), în Apulum, XLV, 2009.
M-M. Ciută, References regarding the topography, toponimy and the sectors of the archaeological complex of settlements from Limba-Oarda de Jos (Alba county) în Acta Terrae Septemcastrensis, VIII, Sibiu, 2009.
M-M, Ciută, C. Suciu, SA Luca, G. Rustoiu, H, Ciugudean, C, Fântâneanu, B.E. Ciută, C. Florescu Limba-Oarda de Jos, în CCA, 2010.
M-M. Ciută, S.A. Luca, C. Suciu, T. Borşan, B. Ciută, R. Totoianu, C. Anghel, P. Poienaru, Limba - Oarda de Jos – Vărărie (com. Ciugud, jud. Alba) campania 2012, în CCA, 2013,
M-M. Ciută, S.A. Luca, C. Suciu, T. Borşan, B. Ciută, R. Totoianu, C. Anghel, P. Poienaru, Limba - Oarda de Jos – Vărărie (com. Ciugud, jud. Alba) campania 2013, în CCA, 2014,
M-M Ciută, S.A. Luca, C. Suciu, T. Borşan, B. Ciută, Limba-Oarda de Jos – Vărărie (com. Ciugud, jud. Alba) campania 2014, în CCA, 2015,
Marius-Mihai Ciută, R. Totoianu, C. Şuteu, I.-C. Codrea, E. B. Ciută, B. Bobînă, Al. Bărbat Consideraţii preliminare privind cercetările preventive din situl nr. 6, km. 6 + 050 – 7 + 050, din lotul 1 al autostrăzii Sebeş-Turda, în Terra Sebus, VIII, 2016, p. 9-22.
M-M. Ciută, R. Totoianu, B. Ciută Limba - Oarda de Jos – Vărărie (com. Ciugud, jud. Alba) campania 2015, în CCA, 2016,
M-M. Ciută, R. Totoianu, C. Şuteu, B.Bobînă, I. Codrea, B. Ciută, Al. Bărbat. Situl nr. 6 Lotul 1 Autostrada Sebeş - Turda (com. Ciugud, jud. Alba) campania 2016, în CCA, 2017,
M-M. Ciută, R. Totoianu, C. Şuteu, I. Codrea, B. Ciută. Situl nr. 6 Lotul 1 Autostrada Sebeş - Turda (com. Ciugud, jud. Alba) campania 2017, în CCA, 2018,
M-M. Ciută, A. Gligor, O descoperire aparţinând culturii Coţofeni în situl arheologic de la Limba - În coastă, în Apulum, XXXVI, 1999, 55-80.
M-M. Ciutâ, B.E. Ciută - Contribuţii la cunoaşterea organizării interne a aşezărilor vinciene timpurii. Aşezarea de la Limba - Oarda de Jos, în ARHEOVEST, VI/1, In Memoriam Marian GUMĂ: Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie: Timişoara, 24 noiembrie 2018, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Ed: Sorin FORŢIU, Coordonator: Dorel MICLE, DVD-ROM: Adrian CÎNTAR, WEB: Sorin FORŢIU şi Claudiu TOMA, JATEPress Kiadó, Szeged, 2018, Vol. 1: ISBN 978-963-315-386-4 (Összes / General), ISBN 978-963-315-384-0 (I. kötet/volumul 1), p. 121-146.
I. Paul, M-M. Ciută, M. Căstăian, A. Gligor, G. Rustoiu, Raport asupra săpăturilor arheologice efectuate la Limba - Oarda de Jos, campania 1999, în CCA, 2000, 56-58.
I. Paul, M-M. Ciută, M. Gligor, G. Rustoiu, Raport asupra cercetărilor arheologice efectuate în cadrul sitului arheologic de la Limba - „Vărar”, Oarda de Jos - „Şesu' Orzii”, „Oarda de Jos” - „Dublihan”, campania 2000, în CCA, 2001, 133-136.
I. Paul, M-M. Ciută, M. Căstăian, A. Gligor, G. Rustoiu, Limba, com. Ciugud; Oarda de Jos, com. suburb. Oarda, mun. Alba Iulia, jud. Alba, în C.C.A., Campania 2000, cIMeC, Bucureşti, (Suceava), 2001, p. 133-136, http://archweb.cimec.ro
I. Paul, Paula Mazăre, Călin Şuteu, Anita Niculescu, Ian Haynes, Szilamer Panczel, Doru Bogdan, Gabriel Sicoe, Mihaela Ciauşescu Oarda (Limba), mun. Alba Iulia, jud. Alba. Punct: Şesu Orzii, în C.C.A. campania 2004, cIMeC, Bucureşti, (Mangalia), 2005, p. 246-247, http://archweb.cimec.ro
Rustoiu, Ciută 2001 - (G. Rustoiu), Consideraţii cu privire la unele descoperiri aparţinând primei epoci a fierului din aşezările de la Limba - Bordane şi Limba - Şesu' Orzii, în Studii de Arheologie Transilvăneană, (Omagiu N. Gudea la 60 de ani) Cluj-Napoca-Zalău, 2001.

Note Bibliografice:

1 Succesiunea dinspre vest spre est nu respectă şi succesiunea cronologică a cercetărilor.


2 Farcaş Cosmin, Autorizaţia de supraveghere arheologică nr. 312/12.06.2018. contract nr: 440 din 02. 05. 2018.
3 Hancăş Radu Augustin, Autorizaţia de cercetare preventivă nr. 182 / 02.04.2019: contract nr: 299 din 02. 02. 2019.
4 Ignat Marius Ionel, Autorizaţia de cercetare preventivă nr.646 din 09, 11, 2019, contract nr: 1540 din 22. 10. 2019.
5 Mârza Flaviu Călin, Autorizaţia de cercetare preventivă nr. 337 din 29.06. 2020, contract nr: 647 din 28. 05. 2020 .
6 Furduiu Gheorghe, Autorizaţia de cercetare preventivă nr.217 din 11, 05, 2020, contract nr: 448 din 08. 04. 2019.
7 Lungu Daniel, Autorizaţia de cercetare preventivă nr. 200 / 24.04.2020, contract nr. 447 din 08. 04. 2019
8 Berciu, Berciu 1947.
9 Paul et alii 2001.
10 Ciută, Gligor 1999.
11http://www.creeaza.com/referate/geografie/geologie/Eroziunea-solului-procese-de-e671.php
12 Paul et alii 1999; Paul et alii 2000; Paul et alii 2001; Ciută et alii 2010, Ciută et alii 2012, Ciută et alii 2013, Ciută et alii 2014, Ciută et alii 2015, Ciută et alii 2016, Ciută et alii 2017, Ciută et alii 2018
13 Ciută, Gligor 1999.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO