Cercetările din campania 2020 s-au desfăşurat, pe mai multe puncte de lucru, în perioada iunie-octombrie şi au fost finanţate de Ministerul Culturii - Programul naţional de finanţare a cercetării arheologice – sistematice, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Institutul Naţional al Patrimoniului, Primăria oraş Isaccea şi Asociaţia Pro Noviodunum. Activităţile desfăşurare au constat în p...regătirea punctelor de lucru şi realizare curăţenie generală, săpături, conservare a structurilor de fortificaţie, cu o protejare a zidurilor şi zonelor sensibile la posibile degradări, marcare material arheologic, prelucrare material arheologic şi cercetări de teren. Tot în anul 2020, Asociaţia Pro Noviodunum a implementat proiectul Noviodunum ArchaeoPark, finanţat de Primăria oraş Isaccea. În cadrul acestui proiect s-a urmărit realizarea de prospecţiuni arheogeofizice, măsurători magnetometrice şi identificarea ariilor de extracţie a materialului litic utilizat la construcţia zidurilor. Din anul 2000, săpăturile se desfăşoară în cadrul proiectului Noviodunm 2000, care urmăreşte cercetarea ştiinţifică, degajarea şi valorificarea muzeală a sectorului SE al cetăţii Noviodunum. Acesta cuprinde un segment al fortificaţiei, în care e înscriu trei turnuri aparţinând fortificaţiei romano-bizantine - Turnul Mare, Turnul de Colţ, Turnul A - şi cele două curtine aferente. Facem precizarea, că în toate cele trei zone menţionate există segmente din fortificaţia de perioadă medievală (sec. XIII), afectate de distrugerile din epocă modernă şi contemporană. Acest proiect derulat pe parcursul a 10 ani, a urmărit o serie de obiective, care au fost revizuite la finalul anului 2020. Înlăturarea martorilor în anul 2008 a creat o suprafaţă, care prezenta o diferenţă de nivel datorată etapelor în care s-a realizat cercetarea. În prima etapă, cercetarea s-a concentrat în vechile secţiuni TC 5, TC 1 şi TC 2. Îndreptarea martorilor erodaţi în fiecare campanie, a condus la identificare unor noi complexe funerare. Acestea au fost cercetare campaniile din anul 2019, 2018 şi 2017. În caroul 8, din TC 5 şi TC 1, se conturează o posibilă locuinţă semiîngropată, iar spre est două complexe menajere. Au fost cercetate cele două complexe menajere, rezultând un bogat material ceramic, la care se adaugă monedele modul mic (tăiate) şi o cantitate apreciabilă de oase de animale şi peşte. Campania anului 2020 a debutat cu îndreptarea pofilelor de N şi de V a suprafeţei ce urma să fie cercetată (13,5 x 17 m). Într-o primă etapă, s-a realizat înlăturarea pământului şi a foliei utilizată pentru protejarea contextelor şi complexelor, din punctul Turnul de Colţ - Intramuros, cercetate în campaniile anterioare. În urma îndreptării profilelor, de N şi de V (□ 8), au fost identificate cinci morminte de inhumaţie (trei în profilul de N; două în profilul de V), din care unul singur a fost cercetat. Astfel, pentru excavarea acestuia s-a procedat la deschiderea unei casete (pe latura de N, în partea de N-V a profilului) cu dimensiunile de 1,70 x 1 m. Groapa defunctului a fost identificată la -0,40 m, în timp ce acesta a fost surprins şi cercetat la -0,60 m. Scheletul este orientat V-E, în poziţie anatomică (decubitus dorsal), având tibia dreaptă, peroneul şi carpienele lipsă. Singurul material, care putea face parte din inventar, constă într-o mărgică de sticlă pictată. Cel mai probabil, mormântul poate fi încadrat cronologic în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi făcea parte din necropola identificată la sud de acest punct, în aşezarea civilă. Umplutura gropii este de culoare gri, prăfoasă cu materiale arheologice din perioada romană (fragment amforă romană de tip Shelov B) şi medio-bizantină (ceramică uzuală reprezentată de vase borcan – sec. XIII). Pe aceeaşi latură (de N) a fost identificată, la distanţa de 1,60 m faţă de profilul de V, podeaua unei locuinţe (din pământ galben tasat) de formă dreptunghiulară, cu lăţimea de 2,5 m şi grosimea cuprinsă între 8-10 cm. Totodată, pe latura de V (la intersecţia dintre profilul de N şi de V) a fost identificat un mormânt de inhumaţie, a cărui groapă se conturează la -0,30 m faţă de nivelul actual de călcare. Scheletul, posibil depus într-un sicriu, a fost surprins la adâncimea de -0,60 cm, în timp ce groapa are o lăţime de 0,80 cm. Orientarea acestuia este V-E, sub tibia şi peroneul drept au fost identificate resturi de material lemnos, care proveneau din scândurile de la sicriu. Un al treilea mormânt a fost identificat la 4,30 m faţă de intersecţia celor două profile (N-V). Orientarea este aceeaşi (V-E), groapa a fost surprinsă la -0,40 m faţă de nivelul actual de călcare, cu lăţimea de 50 cm. Scheletul a fost identificat la -0,80 m, evidenţiat prin membrele inferioare ale acestuia (tibia şi peroneul). Scheletul a fost depus în decubit dorsal, orientat V-E, mâna dreaptă depusă pe bazin, iar mâna stângă pe lângă corp, craniul înclinat spre dreapta. Lipsesc oasele piciorului drept. Situaţiile prezentate nu sunt singulare. Aproape în fiecare campanie, la îndreptarea profilelor, au fost identificate complexe funerare, care aparţin unui orizont de înmormântări din perioadă medio - bizantină, despre care precizam cu titlu de ipoteză, că reprezintă o extinderea spre N a necropolei localizate în zona aşezării civile. Totodată, grupul de morminte surprins în zona intramurană a Turnului de Colţ, marchează sfârşitul locuirii în zona sud - estică a platoului cetăţii, optăm în continuare pentru o atribuire mai largă în secolele XIII - XIV. După înlăturarea stratului de pământ adus şi a foliei din plastic utilizată pentru protejarea monumentelor şi contextelor descoperite anterior, a fost surprins un rest de podea a unei locuinţe (L1) cu următoarele dimensiuni: 1,30 x 1 m (pe latura de N) şi 3,50 x 2,50 m (pe latura de V) Starea de conservare precară a acesteia se datorează faptului că podeaua a fost afectată de săparea unor gropi menajere dintr-o etapă ulterioară. A fost surprinsă partea inferioară a complexelor menajere. Atât pe latura de V cât şi pe cea de N, podeaua a fost deranjată de două gropi, care după materialul arheologic descoperit, pe suprafaţa podelei, putem plasa cronologic locuinţa, cel mai probabil, la finalul secolului XII şi prima jumătate a secolului al XIII-lea. După cercetarea sa a fost identificată o a doua locuinţă (L2) dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, orientată N-V / S-E, cu laturile de 4 x 2,80 m. Aceasta a fost deranjată de intervenţii ulterioare, prin realizarea unor gropi menajere. Pe întreaga suprafaţă au fost identificate cinci astfel de gropi; două cercetate în campaniile anterioare, iar alte trei în această campanie: Groapa 1 pe latura de S-E (1 x 1,25 m). Groapa 2 pe latura de N-V (necercetată). Groapa 3 pe latura de N-E (1,35 x 1,10 m). În campania anului 2018, în c. 7, au fost cercetate două instalaţii de încălzit/gătit, reprezentate de un cuptor din pietre legate cu lut (vatra amenajată pe pat de fragmente ceramice) şi o vatră de suprafaţă. Cele două cuptoare aparţin probabil, complexului de locuire descris mai sus. Cercetarea locuinţei a însemnat înlăturarea nivelului de distrugere, alcătuit dintr-un strat de pământ de culoare cenuşie, compact, cu cenuşă, cărbune şi foarte multe resturi osteologice (în special ihtiologice). Locuinţa a fost distrusă prin incendiere, fapt care a prilejuit descoperirea unui volum ridicat de artefacte, dintre care amintim: foarte multe fragmente ceramice (smălţuite şi nesmălţuite), fragmente de sticlă (brăţări), fusaiole (dintre care se remarcă un mic depozit constituit din patru exemplare cu dimensiuni diferite şi realizate din şist vineţiu – una din cele patru fiind lipită, în urma incendierii, pe un obiect de fier), monede, fragmente din bronz, precum şi cuie din fier de la structura locuinţei. Dintre monedele descoperite se remarcă două astfel de grupuri: primul alcătuit din două monede lipite, iar al doilea constituit din alte trei monede lipite. După modul, aceste monede lipite sugerează că avem depozit monetar ce poate fi atribuit secolului XI. Nivelul de distrugere este consistent de aproximativ 20 cm. Pe latura de N a locuinţei au fost identificate patru gropi de la stâlpii acesteia. După înlăturarea nivelului de distrugere a fost identificată podeaua locuinţei, ce constă dintr-un strat de mortar care a fost realizat într-o perioadă anterioară (sec. VI), dar care a fost reutilizată odată cu ridicarea locuinţei. Suprafaţa păstrată a podelei se întinde pe o arie de 2 x 2 m (pe latura N-E). Din umplutura locuinţei a fost recoltată o cantitate mare de oase de animale. În momentul spălării materialului osteologic, a fost identificat un os de mamifer, talie mare, cel mai probabil o apofiză transpersă de la o vertebră de bovină. Pe fragmentul de os, au fost incizate literele KE BO din alfabetul grecesc şi o ligatură. Inscripţia poate fi descifrată prin K(ύρι)ε βο(ήθη), care se traduce prin Doamne ajută. Material ceramic recoltat din umplutura L2 este unul fragmentar. Formele cele mai des întâlnite sunt ale oalele-borcan (fără toarte) şi opaiţele (2 opaiţe întregi). Nu au fost identificate castroanele sau alte forme. Pasta folosită la modelarea diferitelor vase este una nisipoasă, de o calitate inferioară, ce are în compoziţie degresanţi precum granule pisate de calcar alb, cochilii de melci sau scoici, mică, fragmente de ceramică. În privinţa ceramicii de import, remarcăm un fragment de amforă tip 1. Un număr mic de fragmente aparţin ceramicii smălţuite (monocrom şi smalţ de diferite culori). Locuinţa se încadrează, din punct de vedere cronologic, în a doua jumătate a secolul al XI-lea, cu posibilitatea unei funcţionări şi în primele decenii ale secolului al XII-lea. În continuarea acestei suprafeţe, pe latura de S-V, în zona interioară a colţului de S-V a unui edificiu, a fost surprins restul unei podele (mixtă – de pământ galben tasat şi mortar) care a fost în uz, cel mai probabil, către a doua jumătate a sec. VI. Pe aceasta a fost identificată o vatră realizată din tegulae (lungimea cercetată a acesteia este de 10 cm) care continuă în profilul de V al suprafeţei cercetate. După modul de construire, prin analogie cu alte instalaţii de ardere descoperite în alte situri, putem încadra cronologic vatra către sfârşitul veacului al VI-lea. În proximitatea acesteia au fost cercetate anterior două gropi menajere (sec. XIII). Stratul de mortar a fost surprins în carourile 6-7 şi este compus din cărămidă pisată, var, nisip, pietricele de râu, în timp ce grosimea variază între 10-15 cm. Din profilul de V, la finalul caroului 7 şi începutul caroului 8 al TC, a fost surprins un rest de zid din blochete de piatră nefasonate (de dimensiuni mici şi medii) legate cu pământ galben. În plus, din elevaţia acestuia se păstrează două rânduri de asize orientate N-V şi S-E. Totuşi, cercetarea restului de zid, într-o direcţie sau alta, nu a fost posibilă întrucât acesta continuă în profilul de S-V. La 1,60 m faţă de acest zid a fost identificat (la -1,80 m, în TC carourile 6-7, pe o suprafaţă de 3 x 0,80 m) un strat de dărâmătură alcătuit din blocuri de piatră (dimensiuni mici), sparte, nefasonate, ce au făcut (probabil) parte din elevaţia unuia dintre zidurile identificate pe latura de V a suprafeţei aflată în curs de cercetare. Tot pe această latură am surprins colţul de S-E al unui edificiu, ale cărui ziduri sunt alcătuite din blocuri de piatră fasonate (de dimensiuni mici şi medii) legate cu pământ. Pe latura de S-E se păstrează aprox. 2,20 m şi are înălţimea cuprinsă între 0,20-0,90 m. În acelaşi timp, pe latura de S-V, se păstrează pe o lungime de 1,30 x 0,70 m şi cu înălţimea de 1,10 m. Acestui edificiu îi sunt atribuite două faze de utilizare: I) faza iniţială corespunde cu momentul în care acest edificiu a fost ridicat, interval în care pe latura de V a fost construită intrarea în clădire; II) faza târzie când intrarea este blocată şi realizată instalaţia de ardere (vatra), descrisă anterior Un al doilea zid descoperit, realizat tot din piatră sumar fasonată (de dimensiuni mici şi medii), s-a evidenţiat la S de profilul de V. Zidul a fost identificat în caroul 7, are dimensiunile de 1,40 x 0,60 cm şi păstrează în elevaţie trei rânduri de asize – din blocuri de calcar, legate cu mortar. Acesta a fost demantelat, cel mai probabil în perioada medio-bizantină, atunci când au fost construite locuinţele de suprafaţă L1 şi L2. Lungimea zidului afectat de distrugere este de cca. 7 m (3 m în carourile 6-7; 4 m în caroul 5) pe direcţia N-V / S-E. Suprafaţa păstrată (parţial neafectată) este de 3,70 m, segment în care zidul păstrează patru rânduri de asize: trei (asize) sunt realizate din cărămidă (30 x 30cm), unul din blochete din calcar mici, fasonate. Acest segment de 3,70 m a fost încastrat în elevaţia zidului cu contraforţi, ridicat în perioada medio-bizantină, mai exact în secolul al XIII-lea, fiind surprins pe o lungime de 2,10 m. A fost construit cândva în secolul VI. O porţiune a zidului a fost identificată pe o lungime de 1,50x0,80m. Zidul cu contraforţi, cunoscut din cercetările anterioare (□ 5-6), prezintă o lungime de 8,50 m şi o lăţime ce alternează între 1,40-1,50 m. Acesta este orientat pe axa N-S, cu o mică deviaţie, a fost construit perpendicular pe latura de S-E a zidului de incintă de sec. VI şi înglobează: - zidul de incintă (; - un zid adosat zidului de incintă; - zidul romano-bizantin construit din piatră şi cărămidă. Zidul prezintă doi contraforţi pe partea de E a acestuia, spre exterior şi aparţine unei construcţii monumentale. Primul contrafort a fost identificat la 1,70 m faţă de profilul de N şi are dimensiunile de 1,10 x 0,40 m, în timp ce al doilea apare la 6,90 m tot faţă de profilul de N, cu dimensiunile de 0,80 x 0,40m. În partea de N a zidului, spre zidul de incintă, a fost surprins un „spaţiu” de 0,17 x 0,17 m destinat, cel mai probabil, prinderii şi susţinerii unui stâlp din lemn, fapt ce sugerează existenţa unei intrări în cest punct. Pe latura de S-E a zidului cu contraforţi se poate observa existenţa a trei „trepte”, practicate în zidul de incintă de perioadă romano-bizantină: - Prima treaptă face parte din zidul de incintă (utilizat drept treaptă cu dimensiunile 1,80 x 0,60 m); - A doua treaptă este amenajată în momentul construcţiei acestora (1,90 x 0,26 m); - A trei treaptă utilizează ca treaptă şi contrafortul II (1,50 x 0,40 m). Atât treptele cât şi zidul de perioadă medio-bizantină suprapun un zid „mare” (lungimea surprinsă este de 0,77 m iar lăţimea de 1,10 m) din blocuri considerabile de calcar legate cu mortar, care este adosat zidului de incintă de pe latura de E ce continuă spre S. Acesta a fost identificat parţial şi pe latura de S-E, la joncţiunea dintre latura de S şi cea de E pe o lungime totală de 4,70m. Între cei doi contraforţi ai zidului am practicat un micro-sondaj pentru a verifica momentul când acesta a fost ridicat. Nivelul constructiv al acestuia a fost identificat la o adâncime aproximativă de -2,50 m şi îi corespunde un strat subţire de mortar (cu grosimea de 0,08 m) uniform, pe o suprafaţă de 1,80 x 1,40 m. Din păcate, nu au fost identificate elemente de datare care să permită o încadrare cronologică cât mai exactă. Între zidul cu contraforţi şi cel în formă de „S” a fost surprins un alt zid romano-bizantin orientat pe direcţia N-E / S-V, cu lungimea de 3,70 m şi lăţimea de 0,70 m. Acesta este construit din blocuri mici şi medii de piatră, nefasonate, legate cu un mortar de culoare gălbuie. Zidul a fost parţial dezafectat de intervenţiile ulterioare. Zidul cu contraforţi, a fost realizat pin pietre de talie medie, prinse în mortar de var cu, scoici şi nisip ce conţine granule de pietriş mărunt. La o curăţare a acestuia, în vecinătatea contrafortului II, a fost identificată o monedă prinsă în mortar. Curăţarea piesei nu ne-a adus elementul care să ne ajute la datarea zidului. Este vorba de un folles emis în perioada lui Justinian. Segmentele de ziduri construite în această manieră, la Turnul Mare, Curtina 1 şi Incinta Est, ridică o problemă de cronologie, care pe baza contextelor stratigrafice, sugerează existenţa unei fortificaţii şi construcţii ridicate spre finalul secolului al XIII-lea şi începutul veacului următor. Speram ca cercetările viitoare să aducă date noi şi să clarificăm dacă Hoarda de Aur a realizat o fortificaţie în această perioadă la Noviodunum.