.
Isaccea | Judeţ: Tulcea | Punct: Noviodunum | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Epoca migraţiilor (sec. IV-VI)
Perioade:
Epoca romano-bizantină
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Cetate
Județ:
Tulcea
Localitate:
Isaccea
Comuna:
Isaccea
Punct:
Noviodunum
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Șerbănescu Adrian Universitatea din București
Cod RAN:
Raport:

Cercetările non-invazive geofizice efectuate în campania 2020 din zona estică a fortificaţiei Noviodunum au continuat demersul ştiinţific început cu un an înainte de a identifica traseul zidului de incintă pe latura estică a cetăţii. Studiul din acest an a constat în realizarea a şase profile de rezistivitate electrică distribuite de-a lungul acestei laturi a cetăţii (Pl. 17a). Datele au fost colectate pe teren... în perioada 21-22 iulie 2020. Separaţia electrozilor a fost 0,75 m iar lungimea totală a pofilelor geoelectrice a fost de 47,25 m fiecare. Configuraţia folosită a fost dublu dipol.
Primele trei profile au fost dispuse de-o parte şi de alta a unei casete aparţinând unei săpături arheologice mai vechi, cu latura de aproximativ 3-4 metri, care expune o porţiune din-un zid (gros de aprox. 2-2,5 m), foarte probabil de incintă, de care este adosat un zid din sec. XIII. Porţiunea din zidul de incintă expus este situată în extremitatea nord-estică a fortificaţiei şi are o orientare aproximativă SSV-NNE.
Zonele cu potenţial arheologic ridicat, evidenţiate prin anomalii rezistivitate ce pot fi asociate cu ziduri şi alte structuri din piatră, cărămidă sau alte materiale de construcţii, au fost marcate în profilele de rezistivitate cu linie discontinuă neagră.
Profilele 1-3 de rezistivitate au fost plasate perpendicular pe direcţia zidului. Primele două profile au fost plasate la nord de caseta mai-sus menţionată, la 3, respectiv 8 m de marginea casetei. Al treilea profil a fost plasat la 3,5 m de marginea sudică a săpăturii (Pl.17/b).
Profilele au evidenţiat prezenţa unor anomalii rezistive puternice (valori maxime de 1000 Ohm.m) asociate cu zidul de incintă şi care prezintă traseul acestuia în ambele direcţii. Ele au fost notate cu Z în fig. 3. Au fost identificate şi alte anomalii rezistive în zona estică a profilelor. Originea lor nu este clară, dat fiind faptul că materialul din săpătură a fost aruncat pe marginea acesteia. Anomaliile din profilul 1, cele mai puternic rezistive, pot însă reprezenta complexe ce nu apar în secţiunea cu vedere spre nord a casetei de săpătură. Ele par a avea analogie şi în celelalte două profile. O mică anomalie rezistivă A, a fost localizată in partea vestică a profilului 1, originea ei nu este foarte clară, putând fi amprenta unui complex arheologic sau a unei activităţi moderne.
După ce s-a constatat prezenţa clară a zidului şi direcţia lui în zona nord-estică a cetăţii după cum reiese din primele 3 profile geoelectrice efectuate, a fost încercată localizarea lui pornind spre nord din colţul de SE, acolo unde zidul de incintă ar fi trebuit să-şi schimbe direcţia cu 90°. Au fost plasate astfel 3 profile orientate perpendicular (E-V) pe presupusa direcţie a zidului (Pl. 17a-b, 18a-b) la diferite distanţe, în special acolo unde apare piatră la suprafaţă.
În aceste trei profile au fost detectate anomalii (marcate cu linie discontinuă în Pl. 18b) ce pot fi asociate cu stratul de cultură aferent locuiri din interiorul cetăţii dar nu a fost identificată nici o anomalie ce poate avea legătură cu prezenţa unui zid de incintă, considerând direcţia teoretică a zidului dar şi forma, mărimea şi rezistivitatea pe care o astfel de anomalie ar trebui să o aibă în date. Zidul ar fi trebuit să se afle în primii 10-15 metri ai pofilelor.
Trebuie menţionată zona marcată cu linie neagră discontinuă din profilul 5, care, asociată cu stratul de locuire/activitate din cetate, prezintă şi posibilele amprente ale unor structuri în zonele cu valori de 200-300 Ohm.m.
Momentan, concluzia este că zidul de incintă, indiferent de starea lui de conservare, se află în afara zonei cercetate în partea de SE a cetăţii. Cel mai probabil el se află sub construcţiile moderne situate între drumul de acces şi fortificaţie, în estul profilelor (Pl. 17a-b, 18a-b) efectuate în 2020.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO