.
Şoimeşti | Comuna: Ceptura | Judeţ: Prahova | Punct: Dealul Merezu/ La Merez | Anul: 2020
Anul:
2020
Epoca:
Preistorie;Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Epoca bronzului
Perioade:
Preistorie;
Eneolitic târziu;
Epoca bronzului mijlociu;
Epoca bronzului târziu
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Aşezare deschisă
Județ:
Prahova
Localitate:
Şoimeşti
Comuna:
Ceptura
Punct:
Dealul Merezu/ La Merez
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Frînculeasa Alin Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Garvăn Daniel Muzeul Judeţean Buzău
Negrea Octav Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Cod RAN:
Raport:

Situl arheologic se află la V de satul Şoimeşti, la N de Valea Semanului, la N-E de oraşul Urlaţi, pe dealul Merez care are o altitudine maximă de 446 m. Din punct de vedere geomorfologic, zona în care este situat acest obiectiv arheologic corespunde dealurilor subcarpatice. În campaniile de săpături arheologice trecute (2014-2019) am segmentat situl în mai multe areale şi abordate prin săpături arheologice tr...ei dintre acestea denumite astfel: arealul A (zona de S); arealul B (zona de E, complexul-depozit de cenuşă); arealul C (zona de N a platoului Merez, lângă antenă).
În sit sunt suprapuse patru, dacă nu chiar cinci aşezări care au funcţionat succesiv. Cea mai veche a sfârşit în urma unui incendiu care a distrus locuinţele construite din lut şi lemn. Oamenii au locuit aici în prima jumătate a mileniului IV î.Hr., materialele arheologice descoperite confirmând prezenţa unei comunităţi în care tradiţiile Cucuteni coexistau cu cele de origine estică care modelau o ceramică cu cochilii pisate în pastă, decorată cu şnurat. Se remarcă ceramica Cucuteni de bună calitate, dar şi prezenţa unor reprezentări zoomorfe (bovine) realizate din lut. Este cea mai vestică aşezare cercetată în care apar materiale specifice culturii Cucuteni. După mult timp, în prima treime a mileniului III pare să existe aici o locuire firavă, pe care încă încercăm să o conturăm din punct de vedere arheologic şi cultural. La mijlocul mileniului III î.Hr. aici exista o comunitate Glina-Schneckenberg, în care regăsim elemente sudice şi cele transilvănene bine reprezentate. De asemenea, apar izolat şi fragmente ceramice decorate cu şnurul. Se remarcă alături de ceramica numeroasă, şi uneltele din os, corn sau piatră. Următoare comunitate care ocupă acest deal este una monteoreană timpurie/Odaia Turcului (2450-2250 î.Hr.) cu un material ceramic specific care anunţă o cultură ce va ocupa zona nord-munteană un mileniu. De altfel, ultima locuire, deocamdată marcată de câteva fragmente ceramice specifice, dar şi de o dată C14-AMS, aparţine culturii Monteoru clasice.
În acest an prioritar a fost arealul C care a fost abordat prin trasarea a unei suprafeţe denumită suprafaţa E, dar şi două secţiuni.
Suprafaţa E a avut dimensiunile de 7,5 m (E-V) x 6 m (S-N) şi a fost deschisă pentru cercetarea L.3 atribuită epocii eneolitice, cultura Cucuteni B, identificată în campania precedentă.
Stratigrafia
Sub stratul vegetal urma un nivel de locuire Odaia Turcului (aprox. 0,20 m grosime), apoi depunerea Glina-Schnecknberg, care suprapunea o locuire eneolitică, cultura Cucuteni B. Precizăm că materialele aflate la baza nivelului de epoca bronzului apar uneori amestecate cu cele din nivelul eneolitic cucutenian. A fost cercetată locuinţa 3 (L.3), care avea dimensiuni de circa 5×3,5 m (EV-NS), era incendiată, cu o structură de lut şi lemn. Chirpiciul era relativ bine conservat, păstrându-se zone compacte. Existau bucăţi de 0,30 x 0,30 m, groase de 6-8 cm, cu urme de bârne sau nuiele, scânduri. Au fost descoperite şi pietre, inclusiv dispuse compact în anumite zone. Podeaua era din lut verzui, nu prezenta amenajări speciale. În interiorul locuinţei au fost descoperite fragmente ceramice, mai curând de tradiţie Cucuteni, dar nu lipsesc nici cele cu cochilii pisate în pastă şi/sau şnurate. Stratul natural este unul argilos, gălbui-verzui sub care se află unul de culoare galbenă, mai curând nisipos.
În această campanie arheologică în arealul C au fost trasate şi cercetate două noi secţiuni, denumite secţiunea XX (abreviat S.XX) şi secţiunea XXI (abreviat S.XXI).
S.XX a avut dimensiunile de 13,5×1,5 m, s-a intersectat cu S.XX, a fost orientată E-V, trasată pentru identificare limitelor locuinţei 3, descoperită în anul 2019. Aceste două secţiuni, dar şi Suprafaţa E se găsesc la marginea nordică din ceea ce s-a mai păstrat din sit (la N de antena de telefonie mobilă).
S.XXI a fost plasată la 3 m V de suprafaţa B, la 9 m N de gardul care delimitează platforma antenei; a avut dimensiunile de 10×1 m, orientată S-N. În capătul de N nivelul arheologic a ajuns la adâncimea de 0,90 m. Cel mai numeros material arheologic descoperit poate fi atribuit orizontului Odaia Turcului.
În vederea cercetării zonei în care a fost descoperit în anul 2016 un mormânt din perioada timpurie a epocii bronzului, în arealul A (partea de S a sitului aflată la baza dealului Merez care reprezenta probabil şi calea de acces în aşezare) a fost deschisă o nouă secţiune denumită S.XXII. A fost orientată S-N, trasată la 3 m est de S.XI. A avut lungimea de 10 m şi lăţimea de 1 m. Nu au fost identificate morminte sau alte complexe arheologice, ci doar izolat material scurs dinspre partea de N a sitului. Şi în această campanie au fost realizate o serie de cate C14-AMS, în urma cărora situl de la Şoimeşti are acces la un lot de 14 astfel de repere cronologice.
Au fost realizate şi cercetări arheologice de suprafaţă fiind identificat un nou sit arheologic aflat la S de vârful Scoruş, la V de Merez. Au fost descoperite fragmente ceramice, dar şi 4 monede datând din secolul III d.Hr, piese din metal (un pumnal, un fragment de oglindă din argint, un fragment de fibulă din bronz, un fragment de cataramă din bronz). Situl se află pe raza localităţii Urlaţi. Proiect de cercetare arheologică sistematică şi de conservare primară a patrimoniului arheologic descoperit pe situl arheologic Şoimeşti, localitatea Şoimeşti, comuna Ceptura, judeţul Prahova a fost finanţat de Ministerul Culturii.

Bibliografie:

Frînculeasa A., Garvăn D., Mărgărit M., Bălăşescu A., Lazăr I., Frînculeasa M.N., Soficaru D.A., Molnár M., Georgescu M. (2020), Between worlds and elites at the beginning of Early Bronze Age at the Lower Danube: an pluridisciplinary approach to personal ornaments, Archaeological and Anthropological Sciences, 12, 9, 213, http://doi.org/10.1007/s12520-020-01177-0.


Frînculeasa A. (2020), Contributions regarding the Middle Bronze Age period in northern Muntenia, În: S. Matei (ed.), Bronze and Iron Ages in Eurasia: Rituals and Grave Goods as Possible Markers of the Social Identity of the Dead, Buzău County Museum, 17th-20th of October 2019, Mousaios, XXIII, p. 127-144.
Frînculeasa A., Garvăn D., Preda-Bălănică B. (2019), Curved stone knives of the Krummesser type recently discovered in northern Muntenia, in V. Sîrbu, A. Comşa, D. Hortopan (ed.) Digging in the past of Old Europe. Studies in Honor of Cristian Schuster at his 60th Anniversary, Ed. Istros, Brăila şi Târgu Jiu, p. 125-138.
Frînculeasa A., Preda B., Garvăn D., Adamescu I., Munteanu R., Negrea O. (2018), Cercetări la Urlaţi şi Şoimeşti, judeţul Prahova. Rapoarte ale campaniei arheologice 2018, Mousaios, XXII, p. 47-65.
Frînculeasa A., Garvăn D. (2017), Un raport pierdut: săpăturile de la Şoimeşti – Dealul Merez/La Merez, com. Ceptura, jud. Prahova, campania 2016, Mousaios, XXI, p. 57-67.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
INP
Limba:
RO