Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Moigrad | Comuna: Mârşid | Judeţ: Sălaj | Punct: Măgura Moigradului, Dealul Pomet | Anul: 1983 - 1992

Anul   1983 - 1992
Epoca
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Moigrad
Comuna   Mârşid
Punct
Măgura Moigradului, Dealul Pomet
Sector   
Toponim   Porolissum
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    142159.03 142159.02
Raport Măgura Moigradului - aşezare dacică; epoca dinainte de cucerirea romană şi imediat după cucerire.
Au fost identificate elementele de fortificaţie ale aşezării pe trei dintre laturile platoului; în interior au fost identificate locuinţe de suprafaţă, locuinţe semiadâncite, gropi anexe ale locuinţelor; s-a lămurit, în parte, problema aşa ziselor "gropi rituale" de tip Moigrad; a apărut material dacic în cantitate mare, relevant pentru epocă, care permite acum şi precizări de natură cronologică, socială şi etnică. Au fost identificate părţi din elementele de fortificaţie romane timpurii, instalate aici provizoriu după cucerire (barăci, o cisternă din cărămizi şi o incintă patrulateră, care ar fi putut fi un burgus ?). Au apărut şi elemente ale unei locuiri feudale datând din sec.XIII-XIV.

B."Vârful dealului Pomet"; castru roman; epoca romană. Obiectivul de referinţă pentru orientarea şi cercetarea complexului; după determinarea limitelor, principalelor elemente de fortificaţie şi a fazelor mari de construcţie s-a trecut la precizarea organizării interne a castrului; au fost cercetate ambele latera praetorii; ambele părţi ale praententurii; clădirea comandamentului; această ultimă construcţie respectă regulile castrametatiei, dar prezintă un specific aparte datorat poziţiei, parte materialelor de construcţie locale; are 7 faze de construcţie şi reparaţii-completări, databile de la începutul ocupaţiei (anul 106) până la data părăsirii provinciei. În latus dextrum a fost identificată locuinţa comandantului (praetorium); construcţie cu două faze de evoluţie; între ea şi zidul de incintă a fost identificată groapa de gunoi. În latus sinistrum au fost identificate (de la principia spre zid) un templu subteran al zeului Mithras; o fabrică (pentru făcut şi reparat arme şi armuri), un spital; o construcţie târzie aşezată peste valul de pământ. La fabrică şi la spital au fost identificate şi urmele primei faze de lemn. În praetentura au fost determinate numeroase construcţii: a) praententura dextra: o fabrică cu turnătorie de fier, două magazii şi două barăci (?); b) praententura sinistra: două barăci; rezervor pentru apă; baracă pe partea spre via praetoria şi încă 6 barăci pe partea spre zidul de incintă; toate barăcile prezintă două faze de construcţie. Material arheologic foarte bogat. El a permis precizarea caracterului fortificaţie, ordinea de staţionare a principalelor trupe şi mai ales caracterul roman occidental al culturii materiale din castru.

C."Amfiteatru"; a doua terasă pe panta de sud-vest a dealului Pomet; epoca romană. Săpături sistematice; Istvan Bajusz. La 100 m spre sud-vest de latura de sud-vest a castrului; cel mai mare amfiteatru din provinciile dacice; arena măsoară 66,5 x 52 m; au fost determinate planul şi elementele construcţiei de lemn datând din deceniul 3 al sec.II p.Chr.; a fost determinat şi cercetat parţial (chiar reconstruit parţial) amfiteatrul cu zid de piatră construit în anul 157. În cazul construcţiei de piatră au fost identificate amenajări, reamenajări şi reparaţii databile de la 157 până la sfârşitul stăpânirii romane. La poarta de nord a fost identificat chiar un mic sanctuar închinat zeiţei Nemesis, cu amenajările aferente. Materialul arheologic permite delimitarea cronologică a celor două faze. Este primul caz de cercetare de amfiteatru în care se poate folosi pentru datare şi determinare materialul arheologic (mai ales cel aparţinând de faza cu zid de piatră).

D. a) "Oraş roman", sector OL; prima terasă la sud-est de castru; epoca romană.
Locuinţa OL 6; construcţie tipic provincială, care îmbină planul casei romane "clasice" cu necesităţi impuse de condiţiile locale (poziţie, relief, materiale de construcţie). Locuinţa a fost construită după o amenajare prealabilă a terenului (nivelare, aducere la orizontală), planul iniţial cu patru încăperi, din care două încălzite, a suferit mici modificări şi chiar completări de plan; într-o epocă târzie (probabil după 275) i-a mai fost adăugată o anexă. Construirea casei OL 6 în acest loc indică, o dată în plus, modul curios cum s-a dezvoltat aşezarea civilă la Porolissum. Acest mod de dezvoltare i-a dat un aspect aparte, aparent anarhic în planimetrie. Materialul arheologic, bogat şi variat, care permite importante precizări în legătură cu tipul de viaţă şi nivelul civilizaţiei provinciale.
b) "Oraş roman"; sector L; prima terasă la sud-est de castru; epoca romană şi post romană. Săpături sistematice; Alexandru Matei, D. Tamba, Nicolae Gudea. Sector L; terasă care se întinde paralel cu latura de nord-est a castrului; au fost cercetate 4 locuinţe L1, L2, L7 şi LM1 şi au fost identificate urmele mai multor locuinţe (cel puţin încă 10); toate împreună alcătuiesc o stradă cu clădiri pe ambele părţi; clădirile L1 şi L2 se află spre capătul de sud al străzii pe partea dinspre deal; clădirile L7 şi LM1 se află mai spre nord (de la porta praetoria) pe partea dinspre vale. Planul construcţiilor diferă; toate sunt însă locuinţe cu câte 3-4 încăperi; pentru protejarea clădirilor L1 şi L2 s-a construit încă în antichitate un zid de sprijin; ambele erau încălzite; între ele şi zidul de protecţie se află o "fântână"; clădirile L7 şi LM1 au fost construite pe un teren înclinat; pentru a opri alunecările s-au construit contraforţi; ambele clădiri prezintă completări şi adăugiri ulterioare; ambele au fost încălzite. Materialul arheologic din aceste clădiri oferă date importante în legătură cu arhitectura locuinţei romane, modul de viaţă şi nivelul de civilizaţie provincială; există materiale care arată că viaţa locuitorilor a continuat şi după părăsirea Daciei Porolissensis.
c) "Oraşul roman", zona cu ateliere de olari; terasele situate la sud de castru, pe pantele de sud-est ale "Coastei viei"; au fost cercetate un cuptor de ars cărămizi, o zonă de îngropare a deşeurilor ceramice şi un atelier de olărie; situate în ordine de la est la vest dinspre izvorul "Ciorgăul zmăului" spre izvoarele de la "Grajdurile Pometului". Cuptorul de cărămizi este de mare capacitate; este primul de acest fel descoperit la Porolissum; resturile ceramice din zona de reziduuri indică o activitate ceramică foarte intensă; locuinţa-atelier indică modul cum se lucra la producerea ceramicii. Materialul arheologic bogat şi interesant, care (acum) sugerează puterea economică a centrului de olari de aici.
d) "Vama romană", sectorul FH; pe dealul "Ferice", situat chiar în locul unde drumul roman ieşea (sau intra) în complex, străbătând elementele de fortificaţie ale oraşului. Construcţia are două faze; o fază iniţială cu incinta construită din val de pământ; poartă de lemn pe latura de sud; dimensiuni 32 x 40 m; faza a doua cu zid de piatră a fost construită în deceniul 5 al sec.II; dimensiuni 35 x 43 m; poartă cu bastioane de piatră pe latura de sud. Turn pe latura de nord (probabil un fost turn de pază înglobat acum în clădirea vămii); în inetrior două barăci, despărţite de un drum de pietriş; pe latura de est (în exterior), lângă drumul principal, două încăperi servind la activităţile de vămuire (una din ele avea chiar caracter sacru, întrânsa fiind grupate inscripţiile sau portretele împăraţilor) au fost construite simultan cu zidul de incintă; vameşii erau sprijiniţi în activitatea lor de un detaşament de militari, care staţiona în cele două barăci. Aceşti militari proveneau din cohors V Lingonum. Materialul arheologic bogat şi variat, constând din inscripţii, ştampile şi inscripţii pe cărămizi, instrumente de ştampilat etc., oferă date importante pentru cunoaşterea acestui aspect al vieţii economice romane. Trebuie menţionat că este prima dată în Imperiul Roman când a fost identificată şi cercetată o clădire de vamă. Ea urmează a fi publicată monografic.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie Al.V.Matei, ActaMP, 10, 1986, p.126-128; Al.Matei, C.Stoica, ActaMP, 12 , 1988, p.158-160; H.Pop, ActaMP, 17, 1993, p.91-105.
N.Gudea, E.Chirilă, ActaMP, 10, 1986, p.120-126; 12, 1988, p.149-154; N.Gudea, Porolissum, Der Schlusstein des Vertetsigungssystems der Provinz Dacia Porolissensis, Marburg, 1989, 99p.
I.Bajusz, ActaMP, 12, 1988, p.154-156; idem, 16, 1992, p.148-150; 18, 1994, p.115-116. A. Matei, D. Tamba, ActaMP, 10, 1986, p.128-130; 16, 1992, p.150-152. Al.Matei, ActaMP, 10, 1986, p.130-134; D.Tamba, ActaMP, 16, 1992, p.153-155; N.Gudea, D.Tamba, ActaMP, 16, 1992, p.155-156; 18 , 1994, p.116-118. Al.Matei, D.Tamba, ActaMP, 12, 1988, p.156-158. N.Gudea, I.Moţu, ActaMP, 12, 1988, p.148-149; N.Gudea, ActaMP, 12, 1988, p.175-189.
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu