Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Cetate (Dealul Cetăţii), Castelul Báthory | Anul: 1994

Anul   1994
Epoca
Hallstatt;
Latene;
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   Şimleu Silvaniei
Punct
Cetate (Dealul Cetăţii), Castelul Báthory
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    139893.04 139893.09
Raport I. "Cetate"
Situat la extremitatea sudică a Măgurii Şimleului, punctul "Cetate" este un mamelon cu altitudine maximă de 270 m, legat de restul Măgurii printr-o şa lungă de cca. 100 m, lată de 30 m. Punctul amintit a beneficiat de recente investigaţii arheologice sistematice (1992-1994) care au îmbogăţit substanţial imaginea despre situl cunoscut până nu demult doar din cercetări arheologice de suprafaţă.
Campania anului 1994, desfăşurată în perioada 28.03-16.04. a vizat cercetarea sistematică a şeii de legătură amintite.
În acest sens a fost trasată o secţiune magistrală S1 (1,5x74 m) orientată aprox. N-S. Secţiunea S2 paralelă cu S1 la 1 m vest de aceasta are lungimea de 39 m şi lăţimea de 2 m şi a fost trasată începând cu m 36 al secţiunii S1. Ambele secţiuni au căutat să verifice situaţia existentă pe şaua de legătură ăn spatele valurilor de pământ şi a şanţurilor identificate în S1.
Secţiunea S3 (1x11 m) perpendiculară pe S1, dispusă la vest de aceasta în dreptul m 7 şi 8 a sondat o terasă cu dimensiunile 20x16 m realizată mai ales în epoca modernă, această amenajare antrenând ceramică Wietenberg din complexe distruse.
Secţiunea S4 perpendiculară pe S2, dispusă la vest de aceasta în dreptul m 55-56 la 5 m de S2 a sondat o terasă semicirculară cu L=24 şi l=10 m situată la o altitudine mai joasă decât şaua la care a fost racordată.
Secţiunea S5 a fost practicată paralel cu C1/92 şi are L=7 şi l=2 m. În această secţiune a fost surprins singurul complex preistoric nederanjat, şi anume o groapă (G 19) aparţinând culturii Baden cu 2-3 vase întregibile şi oase de animale pe fund.
În scopul golirii unor complexe au fost trasate trei casete. C1 şi C2 între S1 şi S4, în dreptul m 52-60 având lăţimea de 5 m., au vizat cercetarea unei amenajări de tip şopron care proteja un număr de gropi (G 12, G 15, G 20-22).
C 3 (1x2 m) trasată în dreptul m 15,5-17,5 de pe S1 a căutat să completeze imaginea fortificaţiei exterioare de pe şa. În urma acestei campanii au fost cercetaţi 260 mp. Au fost descoperite 10 gropi Latène D şi una aparţinând culturii Baden. Aceste complexe au servit cândva depozitării proviziilor, deteriorându-se treptat s-au transformat în simple gropi menajere în care au fost descoperite oase de animale, ceramică fragmentară sau întregibilă, zgură de fier, fragmente creuzete, cuţi, cuie, chirpici, lipitură de vatră etc.
În secţiunea S4 a fost identificată o locuinţă dacică adâncită cca. 0,4 m (L2) cu lungimea, lăţimea sau diametrul de 5 m. Urmează ca în 1995 să fie cercetată integral.
Amenajarea de tip şopron are un plan circular cu un acoperiş susţinut pe doi stâlpi diametral opuşi care se adâncesc în rocă (micaşist) 0,6 m.
Fortificaţia de pe şa a fost surprinsă între m 17-39 şi constă dintr-un şanţ exterior (m 10,5-12,5) adânc de 0,80 m având în spate un sistem de palisadă complexă realizată în cinci rânduri de palisade simple, lăţimea de bază a acestei amenajări fiind de 8 m, situată la 3,5 m de şanţul amintit (cu profil trapezoidal).
La 2 m în spatele acestei construcţii masive (prost conservată datorită arăturilor moderne) se află un al doilea şanţ lat de 3,5 m, adânc de 1,5 cu fundul albiat. În spatele acestui şanţ la 7 m au fost identificate urmele unei palisade simple interioare.
Numai în spatele acestor elemente de fortificaţie se găsesc complexele dacice amintite.
Ambele fortificaţii au fost incendiate ca de altfel toată locuirea care nu este altceva decât acropola unei aşezări deschise situată la baza dealului, identificabilă cu Dacidava pomenită de Ptolomeu.

II. "Castelul Bátory"
Obiectiv istorico-arheologic şi monument ansamblu de arhitectură de o deosebită importanţă şi valoare pentru istoria Transilvaniei şi cu atât mai mult pentru istoria Şimleului, castelul familiei Báthory, din centrul oraşului s-a bucurat de mult interes din partea specialiştilor sau a nespecialiştilor, toate cercetările rezumându-se la investigaţii de ordin documentar, arhivistic.
Rămasă în paragină de la ultimele incendieri din sec. XVII cetatea s-a bucurat de unele lucrări de restaurare-conservare executate înainte de primul război şi după cel de-al doliea lucrări care astăzi sunt mult depăşite de normele internaţionale privind restaurarea-conservarea monumentelor de arhitectura. Necesitatea reluării unor vaste acţiuni de protejare a acestui ansamblu arhitectonic s-a dovedit evidentă de mai multă vreme însă greutăţilor de ordin financiar li s-au adăugat şi cele de ordin ştiinţifico-tehnic, în ţară existând o oarecare penurie de specialişti axaţi pe probleme care vizează epoca în care a fost construit castelul Báthory.
În baza avizului favorabil nr. 308/17 mai 1994, primit din partea Comisiei Zonale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice au început primele cercetări arheologice la obiectivul amintit, mai precis la poarta castelului exterior. Acest prim pas a fost posibil datorită eforturilor locuitorilor oraşului, a Primăriei Şimleu, a Fundaţiei Báthory István şi a Muzeului de Istorie şi Artă Zalău.
Intenţia iniţială a fost aceea de a goli camerele laterale porţii castelului exterior de resturi menajere.
Aceasta trebuie să fie executată până la detectarea nivelului medieval de călcare în vederea studierii fundaţiilor, a structurii de rezistenţă în general a construcţiilor medievale
Lucrările arheologice au demarat prin golirea camerei nordice, continuând apoi şi cu cercearea camerei sudice. Camera Nordică. În acest obiectiv s-a debutat cu golirea jumătăţii sudice. In urma acestor săpături stratigrafia este următoarea (descrierea se face de sus în jos, deci de la nivele mai noi spre cele mai vechi, măsurătorile fiind efectuate de la nivelul de călcare din cameră înainte de golire):
1. Între - 0,0-1,8 m avem depuneri de sec. XX (moloz, ceramică, nisip, carbune şi resturi menajere provenite de la restaurantul din apropiere)
2. La -1,8-2,0 m se află nivelul parterului porţi în care a fost amenajat un atelier de cizmărie la sfîrsitul secolului XIX (datat cu monedă de la 1860, cel care a fost incendiat într-o împrejurare necunoscută). Parterul se află la -0,45-0,50 m faţă de asfaltul actual din poartă.
3. Între 2,0-3,5 m se află umplutura subsolului porţii realizată în sec. XIX cu pământ şi materiale arheologice aduse din interiorul cetăţii.
4. între 3,5-4,10 m a fost indentificat un strat fin de pământ cu materiale arheologice medievale nederanjate dar rulate în evul mediu, situat pe fundul subsolului porţii. Acest strat conţine şi cărbune mărunt de la acoperişul şi structura de lemn a clădirii porţii. Camera sudica. Stratigrafia este următoarea deocamdată, fiindcă aici săpătura nu este încheiată pâmă la nivelul de bază al zidurilor. S-a început cu golirea jumătăţii estice a camerei:
1. Între -0,0-1,3 m avem umplutură de sec. XX (moloz, piatră, cărămidă, ceramică, resturi menajere etc.)
2. Între -1,3-1,5 m avem umplutura parterului amenajat la sfârşitul sec.XIX probabil tot ca cizmărie.
3. Între -1,5-2,3 m (deocamdată) este detectată umplutura subsolului săracă în materiale arheologice, realizată din sfărmătură de piatră şi pământ. Această umplutură bănuim că atinge adâncimea de -2,6 m.
4. Între -2,6-3,2 m intuim nivelul de umplere medievală naturală a beciului, acesta fiind în medie adânc de 2 m.
Concluzii
1. În urma acestor investigaţii se poate afirma că în general nivelul medieval de călcare în cetate nu poate fi la oadîncime mai mare de 0,5-0,7 m.
2. Datorită solului instabil în care a fost ridicată (este vorba de un con de dejecţie realizat de Valea Giorgăului), cetatea a avut fundaţii adîncii, chiar de 2 m adîncime, fundaţii care au servit şi la amenajearea unor beciuri. Baza fundaţiilor se găseşte la nivelulde călcare în beci.
3. Datorită înălţimii mari a zidurilor porţii şi a masei mari de piatră zidită fundaţiile intră în sol 2 metri sub nivelul parterului de unde zidurile se îngroaşă în trepte ajungând ca în interior sa fie mai groase ca circa 0,5 m faţă de zidurile superioare. Cu siguranţă că în exterior zidurile se îngroaşă cu mult mai mult pentru a rezista presiunii din interior.
4. Pardoseala parterului a fost din scânduri de lemn sprijinite pe grinzi care s-au rezemat pe prima îngroşare amintită a zidului, constată la nivelul parterului porţii.
Beciul nordic a fost compartimentat cu un zid pe care se sprijinea şi pardoseala din lemn a parterului.
5. La distrugerea finală a cetăţii structurile din lemn, ale tuturor nivelurilor au căzut la nivelul beciului realizându-se un strat gros de 60-70 cm de pământ fin cu puţine materiale arheologice. Acoperişul porţii se pare că a fost din lemn lipsind între descoperiri ţiglele din ceramică.
6. Beciul nu a avut o pardoseală din cărămidă sau piatră(eventual lemn). Pe fundul lui s-a găsit un strat de prundiş specific locului în care a fost ridicată cetatea (conul de dejecţie amintit).
7. Materialele arheologice descoperite sunt puţine:
- ceramică medievală (fragmente de oale, pipe din lut şi cahle fragmentare)
- fier: cuie, scoabe şi alte piese utilizate în construcţii foarte corodate însă.
- mici fragmente din piese din bronz.
- elemente din piatră cioplită (gresie sau calcar) din ancadramentele ferestrelor sau uşilor, aflate în poziţie secundară.
- arme:un mâner de pumnal din fier cu terminaţie în corn de animal
- o monedă din argint (heller) emisă în Boemia de regele Ferdinand I (1527-1564) care între 1551-1556 este şi voievod al Transilvaniei, moneda descoperită în umplutura medievală a beciului camerei nordice datează perfect ridicarea construcţiei sprijinind afirmaţie cercetătorilor care susţin că începutul construirii castelului exterior a fost în prima jumătate a sec. al -XVI-lea sau la mijlocul acestuia.
8. Au fost cercetate doar parţial cele două încăperi laterale porţii fiind excavaţi cca. 150 mc. din 200 mc. câţi sunt estimaţi ca umplutură pentru cele două obiective.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu