În anul 1970 (1972?), la ieşirea din suburbia Pâclişa, aproape de drumul spre Vurpăr, în punctul numit de localnici "La Izvoare", s-au descoperit accidental trei morminte de înhumaţie. Inventarul funerar al acestora, consta din cercei de tâmplă, prevăzuţi cu o extremitate în formă de "S" (V. Moga, H. Ciugudean, Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, 1995, p. 147). În această perioadă de timp, per...imetrul în cauză a fost afectat de o alunecare de teren, care a blocat şi accesul spre Vurpăr, fapt ce a impus intervenţia utilajelor mecanice. Nu este exclus, ca tocmai în această conjunctură, să se fi produs şi descoperirea fortuită la care facem referire. Fiind informat despre această descoperire inedită, Gheorghe Anghel a reuşit să localizeze cu aproximaţie cimitirul, salvând totodată şi alte accesorii, care au intrat în colecţiile Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Din analiza materialului metalic prelevat cu acest prilej, putem remarca cercei întregi sau cu "S"-ul fragmentar, confecţionaţi din fir de sârmă de argint, circular în secţiune, cu grosimea de 0,03 cm şi deschiderea diametrică cuprinsă între 1,5 - 1,8 cm. Din aceste considerente, sondajul arheologic din noiembrie 2000, a urmărit localizarea exactă a perimetrului necropolei, precum, şi obţinerea unor date, referitoare la ritul şi ritualul funerar. În acest sens, s-a trasat lângă axul drumului o primă secţiune - S. 1 = 10 x 2 m, orientată VSV - ENE (teren: Olar Petru). Cercetările din această secţiune, au condus la dezvelirea unui complex hallstattian (caroul 1, adâncimea de -1 m). Complexul, consta dintr-o aglomerare de bolovani de râu şi fragmente ceramice, acoperind o suprafaţă de circa 1 m2, suprafaţa sa reală putând fi însă mai mare, având în vedere că nu s-a procedat la o dezvelire integrală prin casetare. În cadrul ceramicii descoperite, s-au putut reconstitui parţial un vas borcan, decorat cu brâu alveolar şi butoni, o strachină cu buza evazată şi o alta cu buza invazată. Din punct de vedere tipologic, formele se înscriu în repertoriul culturii Basarabi. Prin factura pastei şi lipsa decorului de pe cele două străchini, se poate avansa ca ipoteză de lucru, apartenenţa complexului respectiv la o fază târzie a culturii Basarabi. Prezenţa unor resturi osteologice, răvăşite cu ocazia lucrărilor agricole, pe a doua terasă a Mureşului, ne-au determinat să deschidem o altă secţiune, S. 2 = 10 x 1,2 m x -0,5 m, orientată SV - NE (teren: Iancu Alexandru). Toate cele 3 morminte salvate, au fost afectate într-un fel sau altul de lucrările amintite. M. 1. Identificat în dreptul m. 6,40, mai păstra intacte doar discurile intervertebrale şi vertebrele regiunii cervicale, fapt care ne-a permis să deducem că se afla orientat pe axul E - V, situaţie similară constatată dealtfel şi la M. 2 şi M. 3. M. 2. Scheletul a fost depus în decubit dorsal. Osul frontal al neurocraniului a fost atins în timpul lucrărilor agricole, iar regiunea cervicală şi discurile intervertebrale erau uşor deplasate. Membrele superioare se aflau dispuse pe lângă corp, iar radiusul de la antebraţul stâng era poziţionat oblic pe regiunea lombară. Accesorii: inel digital torsadat, cercel de tâmplă cu o extremitate în formă de "S" şi monede. M. 3. Pentru dezvelirea lui, s-a impus realizarea unei casete - C. 1 = 2,4 x 1 m, între m. 5,3 şi 7,7. Defunctul a fost depus în decubit dorsal. Cu excepţia calotei craniene şi a humerusurilor, restul scheletului s-a păstrat intact, în poziţia anatomică firească. Braţele erau aşezate pe lângă corp. Din zona cuprinsă între M. 1 şi M. 3, s-au recuperat din stratul arabil şi alte piese metalice (inel digital, cercei de tâmplă) din inventarul funerar, antrenate din unul din aceste morminte, în timpul lucrărilor agricole sezoniere. În ultima secţiune S. 3 = 10 x 1 m x -0,5 m, deschisă la 5 m distanţă de S. 2, pe axul NE, nu s-a mai depistat nici un mormânt. Pe a treia terasă (teren: Florea Sofica), la aproximativ 30 m spre N, au apărut alte resturi osteologice, între care fragmente de calotă răvăşite, fapt care ne determină să admitem că necropola se întinde şi pe această terasă. Din punct de vedere al încadrării culturale, toate accesoriile complementare, au corespondenţe tipologice destul de clare, în orizontul Bjelo Brdo. La momentul actual, datorită situaţiei concrete din teren, riscul ca necropola să fie afectată considerabil de lucrările agricole este foarte mare, fapt pentru care, considerăm că unica soluţie o reprezintă cercetările de salvare.