.
Roman | Judeţ: Neamţ | Punct: Casa Veniamin Costachi | Anul: 1999
Anul:
1999
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Neamţ
Localitate:
Roman
Comuna:
mun. Roman
Punct:
Casa Veniamin Costachi
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Ursachi Vasile
Cod RAN:
Raport:

In ultima vreme semnalăm un bogat program de restaurare în cadrul Eparhiei Romanului. Printre cele mai importante obiective ale acestui program (de restaurare) se numără Casa Veniamin Costachi una din cele mai vechi şi valoroase edificii laice păstrate până acum în oraşul nostru şi printre puţinele din Moldova, care, în urma restaurării îşi va recăpăta adevărata faţă a unei construcţii din sec. XVIII şi Catedr...ala Episcopală. În acest context, pentru prima dată în istoria restaurărilor din zona Romanului, intervine cercetarea arheologică, absolut necesară oricărei intervenţii, atât pentru obţinerea nivelului de construcţie cât şi a celui de călcare a monumentului precum şi pentru obţinerea unor date, legate de stratigrafia locului sau gradul de rezistenţă ori de sistemul de construcţii a fundaţiilor, la care s-a angajat Muzeul de Istorie din Roman.
Este bine cunoscut faptul că înainte de monumentul construit de Petru Rareş, la Roman a existat o altă biserică, făcută probabil de Roman I Muşat sau un alt înaintaş, care a devenit necropolă domnească prin înmormântarea în ea a soţiei acestuia, respectiv mama domnitorului Alexandru cel Bun - Anastasia Doamna. Nici unul din documentele vremii nu consemnează locul unde se află această biserică şi nici dacă Petru Rareş construia biserica pe fundaţiile celei vechi, pe acelaşi loc sau în altă zonă. Toate acestea numai arheologia le mai poate descifra, prin sondaje efectuate în diverse locuri, sondaje cu atât mai necesare cu cât aflarea locului vechii biserici constituia şi cunoaşterea primului sediu al Episcopiei, înfiinţată de Alexandru cel Bun.
Primul sondaj a fost efectuat de noi în anul 1998 perpendicular pe clădirea cunoscută sub numele de Casa Veniamin Costachi, care aparţine sec. XVIII, fiind atribuită acestui episcop, care a păstorit la Roman între anii 1796 - 1802. Inscripţia în limba slavonă de pe peretele nordic al construcţiei, în versuri, a fost, de asemenea, atribuită lui Veniamin Costachi. Cel mai de jos nivel arheologic aparţine sec. XIV şi conţine destul de puţine urme arheologice. Din acest strat încep gropile a trei morminte de înhumaţie descoperite în acest sondaj. Doar unul din ele a avut ca inventar un inel şi doi nasturi din bronz. Descoperirea celor trei morminte ne demonstrează că acest loc a fost folosit în sec. XIV - XV ca necropolă a populaţiei oraşului, aflată în jurul unei biserici după cum era obiceiul în această epocă.
Următorul nivel arheologic aparţine sec. XV - XVI, care conţine mai multe urme de construcţii şi diverse materiale, în special ceramică. Acestui nivel îi aparţin urmele unei locuinţe de suprafaţă cu pavaj de piatră şi mult lemn ars. Din ea nu s-a păstrat decât o mică parte, fiind distrusă prin foc, după care, în sec. XVIII a fost amenajată temelia beciului şi a clădirii amintite. Acest lucru dovedeşte că în această perioadă au încetat - cel puţin pentru această zonă, înmormântările în jurul bisericii, care probabil ar mai fi existat până la începutul anului 1542 când au început lucrările la construcţia bisericii actuale.
Pentru nivelul următor - respectiv sec. XVII, s-a descoperit o altă temelie din piatră a unei locuinţe, surprinsă parţial, fiind distrusă de lucrările noului edificiu păstrat până azi - beciul şi Casa Veniamin Costachi, constituind nivelul de construcţie al acestuia. Aceasta dovedeşte, de asemenea, că zona respectivă nu mai era folosită ca necropolă nici în perioada mai târzie, după construirea noii biserici.
Dimensiunile mici ale sondajului din 1998 nu au permis obţinerea unor date concludente referitoare la întrebările pe care ni le puneam noi, ceea ce a făcut ca în 1999 să realizăm un nou sondaj, de data aceasta mai mare, care să ne dea posibilitatea obţinerii unei situaţii stratigrafice complete între Casa Veniamin Costachi şi Catedrala Episcopală. Necesitatea acestui nou sondaj era dată şi de faptul că nici până în prezent, după atâtea etape de restaurări, principalul monument al oraşului, nu avea o situaţie clară privind fundaţiile, nivelul de călcare şi nivelul de construcţie, lucruri absolut necesare în cazul unor intervenţii majore la zidurile edificiului. Cele câteva sonde practicate în apropiere de fundaţii au arătat o situaţie absolut contrară celei aflate acum prin sondaj. Astfel, se credea că fundaţia se află într-un pământ răscolit, aşa cum arătau rezultatele acelor sonde, iar noi am descoperit o fundaţie excelent executată, care intra în pământ peste 3m, din care aproape 2 m se află în pământ sănătos. Faptul că rezultatele sondajelor arătau un pământ răscolit era o realitate care nu avea ca suport decât faptul, demonstrat de noi, că la mică distanţă de temelie s-au făcut înmormântări în mai multe perioade - mai ales în sec. XVIII - XIX, care pot pune în pericol, e adevărat, prin umiditatea excesivă pe care o provoacă acest pământ afânat al mormintelor, dar în condiţiile în care astfel de morminte vor apărea pe toată lungimea temeliei sau chiar în partea nordică a edificiului.
Acest al doilea sondaj practicat de noi în anul 1999 a adus elemente noi cu privire la zona dintre cele două edificii. Mai întâi prin cele peste 30 de morminte de înhumaţie descoperite, s-a putut demonstra că, întradevăr o mare parte din acest spaţiu a fost folosit ca necropolă, dar numai în sec. XIV - XV. După această perioadă pe acest loc nu au mai existat decât urmele unor straturi, care aparţin secolelor XVI - XVII, pigmentate cu multă tencuială fragmentată şi cărămizi, care provine de la refacerile în timp ale bisericii. In apropierea edificiului au continuat să se practice înhumări, mai ales de prelaţi, care nu au putut fi determinaţi cronologic decât stratigrafic, fiind destul de săraci în inventar. La un singur mormânt s-a găsit o cărămidă cu numele Gheorghe scris cu litere slavone.
Rezultatele sondajului din acest an vin să confirme faptul că în spaţiul dintre cele două construcţii nu a existat acea presupusă şi căutată biserică din sec. XIV. Ea trebuie căutată în continuare în alte zone, atât în interiorul bisericii actuale, în partea de Nord a ei sau spre Vest. Un sondaj în partea de Nord este cu atât mai necesar cu cât el ne-ar putea oferi date importante privitoare la temelia Catedralei şi la rezistenţa ei. S-a putut dovedi, de asemenea, că cimitirul din jurul bisericii episcopale vechi, nu cuprinde toată zona dintre cele două edificii, după cum unele construcţii civile aparţinând sec. XVI - XVIII erau făcute la o oarecare distanţă - de circa 20 m - de actuala biserică.
Cel mai important câştig al cercetărilor intreprinse de noi până acum se referă la datele pe care le avem referitor la nivelurile de călcare şi de construcţie ale celor două edificii, acum în restaurare, precum şi starea fundaţiei şi puterea de rezistenţă a principalului monument - Catedrala Episcopală. Aceste date vor fi îmbogăţite cu ceea ce vom obţine de la noile sondaje practicate mai întâi în partea de Nord a Catedralei, după care, dacă va fi nevoie şi altele în interiorul bisericii sau în alte zone din incinta Episcopiei.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO