.
Zalău | Judeţ: Sălaj | Punct: Ortelec - Cetate | Anul: 1999
Anul:
1999
Epoca:
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit:
Fortificaţii
Localizare pe hartă:
Județ:
Sălaj
Localitate:
Zalău
Comuna:
mun. Zalău
Punct:
Ortelec - Cetate
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Cosma Călin
Cod RAN:
Raport:

În studiile arheologice, a fost menţionată existenţa unei fortificaţii din secolele IX-XI, în localitatea Ortelec, jud. Sălaj, punct "Cetate". După 1990 satul respectiv a fost înglobat municipuiului Zalău, devenind un cartier al acestuia. Din acest motiv, corect este ca localizarea geografică a punctului să fie făcută la Zalău/Ortelec.
Punctul "Cetate" se află aproximativ în centrul fostei localităţii Ort...elec, în stânga şoselei Zalău-Creaca-Jibou. Este o terasă naturală, de formă aproximativ trapezoidală cu baza mare orientată spre N-V/S-E. Pe latura de vest, est şi sud-est a fost ridicat un val de apărare, care dispune înspre exterior de un şanţ. Pe latura de vest se observă o terasare în panta dealului, care forma probabil drumul de acces spre cetate. Incinta fortificată are dimensiunile de 170x80 m. Valul de apărare a fost dezafectat pe latura de sud-est, în momentul în care a fost construită biserica din localitate. De asemenea sistemul defensiv de pe laturile de vest şi sud-est, a fost distrus de înmormântările contemporane.
Săpăturile întreprinse între 1996-1999, au vizat sistemul de fortificare, precum şi aventuala locuire a incintei fortificate. În funcţie de condiţiilor actuale (mormite contemporane plasate peste val), au fost realizate două secţiuni paralele, ambele pe latura de vest, la o distanţă de 10 m între ele. Prima a urmărit cercetarea părţii exteroare a valului şi a şanţului de apărare. O a doua secţiune a fost realizată peste valul de apărare, între biserica satului şi actualele morminte, singurul loc neocupat de acestea din urmă. S-a început o secţine magistrală care urmăreşte traversarea platoului fortiţicaţiei de la V la E. Înspre V secţinea a fost trasată cât mai aproape de valul de apărare.
Rezultatele cercetărilor sunt următoarele. Valul de apărare are două faze de construcţie distincte. Edificarea primei faze a început de la nivelul solului steril. Înălţimea valului, păstrată, este de 2,80 m. La bază a avut o lăţime de 5 m, îngustându-se treptat spre vârf, lăţimea păstrată fiind de 3,50 m. A fost realizat în tehnica palisadei casetate, din două garduri din pari de lemn paralele, legate între ele, consolidate de fapt, cu bârne dispuse perpendicular, la o distanţă egală, formând un sistem de casete. Interiorul lor a fost umplut cu pământ extrem de bine tasat. Sistemul respectiv a fost constat pe toată înălţimea valului fazei I. Înspre exterior, valul dispunea de o bermă, a cărei lăţime surprinsă este de 1 m. A fost realizată din lentile de lut foarte bine tasate.
În urma unui incendiu puternic s-a edificat un nou val de apărare. A fost ridicat peste vechiul sistem palisadat, realizându-se o înălţare şi o lăţire a acestuia. Înălţimea păstrată, este de 3 m, iar lăţimea de 6,20 m. A fost construit dintr-un lut foarte bine tasat, care conţinea şi pietre de râu de diferite dimensiuni. Probabil că pe coama valului, înspre exterior, exista o palisadă simplă formată dintr-un şir de stâlpi din lemn înfipţi vertical, dispuşi la o anumită distanţă, şi legaţi între ei cu nuiele. Urmele unei gropi de stâlp cu diametru de 0,40 m, descoperită la - 0,30 m spre latura exterioară a valului, presupune un astefel de sistem . Valul a refolosit berma din prima etapă de fortificare, care a fost înălţată, prin depunerea şi tasarea unor noi cantităţi de lut. Înspre incintă, s-a constatat existenţa unui drum de rond. A avut o lăţime de 4,80 m. Nu s-a sesizat nici o urmă de depunere naturală între cele două nivele, astfel încăt se poate aprecia că noua fază a fost constriută la scurtă vreme după încendierea palisadei primului val. {i valul din a doua etapă, a fost distrus de un incendiu.
A doua secţiune a relifat existenţa şanţului de apărare. Acesta a avut o adîncime de 1,50 m faţă de nivelul antic de călcare. Diferenţa de nivel de la baza şanţului, şi până la coama valului este de aproximativ 12 m. Fundul şanţului este uşor albiat, deschidera la bază fiind de 1,20 m. Partea exterioară a valului, de la bermă şi până la alveolarea şanţului a fost întărită cu bolovani de râu înecaţi în lut, foarte bine tasat. Nu s-a constatat, existenţa a două faze în construcţia şanţului. Acesta a fost construit în prima etapă de fortificare, şi refolosit fără a se aduce schimbări, în cea de a doua fază a fortificaţiei. În alveolarea şanţului au fost descoperite fragmente dintr-un vas de lut. Conform tipologiei sale vasul se încadrează în secolul XII. Este de fapt singurul material găsit în zona valului de apărare, şi a şanţului adiacent.
Secţiunea trasată în incinta fortificată, a demonstrat locuirea platoului. Acest fapt este dovedit de existenţa unui singur nivel de cultură gros în medie de 20 cm, surprins pe toată porţiunea cercetată până acum, în interiorul căuia au fost descoperite fragmente ceramice care prin caracteristicile sale (mod de confecţionare, formă, ornament), se încadrează la sfârşitul secolui X şi în secolul XI.
Din datele de care dispunem până acum, conform analogiilor existente referitoare la sistemul constructiv al fazelor fortificaţiei, dar şi pe baza materialului ceramic descoperit, fortificaţia de la Zalău/Ortelec poate fi datată la sfărşitul secolului X şi pănă la mijlocul secolului XI. O datare mai târzie nu poate fi acceptată, deoarece partea estică a platoului începând cu a doua jumătate a secolului XI, a fost utilizată ca şi necropolă, conform săpăturilor efectuate în 1980 în zona respectivă aincintei.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO