Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Castelul Bathory-Turnul de nord | Anul: 1999

Anul   1999
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Civil
Tipuri de sit
Castel
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   Şimleu Silvaniei
Punct
Castelul Bathory-Turnul de nord
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băcueţ-Crişan Dan
Pascu Ioan Feodor
Cod RAN    139893.09
Raport Cercetările arheologice efectuate la Turnul de Poartă al Castelului Bathory din Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj, s-au desfăşurat în perioada 10 - 23 august 1999, ca parte componentă a programului de restaurare a monumentului. Principalele obiective urmărite au fost: stabilirea relaţiei dintre zidul de incintă şi clădirea turnului de poartă, structura zidăriilor subterane, stratigrafia şanţului de apărare şi poziţionarea podului basculant, locul unei posibile scări exterioare pe latura de nord a turnului, evoluţia nivelului de călcare în interiorul şi exteriorul monumentului. Investigaţiile au fost reprezentate de 3 secţiuni şi 2 casete, executate conform planului general de săpătură.
Turnul de Poartă al Castelului Bathory din Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj, a fost construit ulterior zidului de incintă, la care se adosează cu laturile sale de nord şi de sud. Fundaţia este realizată în principal din piatră (accidental apar fragmente de cărămizi) înecată în mortar din var-nisip. Talpa fundaţie se află la adâncimi variabile, determinate de nivelul de călcare folosit în perioada construcţiei şi de planimetria generală a terenului, cu o evidentă înclinare naturală de la nord la sud. Un nivel clar de construcţie (aparţinând secolului al XVI-lea) a fost reperat pe latura de vest şi corespunde cu limita superioară a pragului din gangul turnului. Un al doilea nivel de folosinţă îndelungată se situează cu cca. 0,40m deasupra celui menţionat anterior, indicând o reamenajare a drumului carosabil în cursul veacului al XVIII-lea.
În zidul sudic al turnului, adosat incintei, a fost rezervat din construcţie lăcaşul unui jgheab vertical, care pornea de la primul nivel al monumentului şi se termina aproape de talpa fundaţiei, printr-o gură de evacuare acoperită cu o lespede din piatră. În miezul zidăriei dimensiunile jgheabului au fost de 0,50x0,50m, ceea ce a creat probleme în structura de rezistenţă a elevaţiei. Astfel, la un moment dat, s-a renunţat la acest accesoriu utilitar, întreaga porţiune verticală aflată pe traiectul jgheabului fiind plombată, de sub fereastra primului nivel şi până pe buiandrugul gurii de evacuare, cu piatră şi pe alocuri cărămidă. Iniţial acest jgheab cu evidente rosturi menajere s-a deversat într-o groapă simplă, cu pereţii neamenajaţi, care a furnizat un bogat inventar arheologic caracteristic secolelor XVI-XVII.
În secţiunea poziţionată pe latura de est a monumentului au fost surprinse cele mai vechi urme de cultură materială, identificate ca aparţinând epocii fierului. Tot aici a fost descoperit aliniamentul unei palisade medievale care a ţinut de o veche curie nobiliară, atestată pentru acest loc în secolele XV-XVI. Este foarte probabil că în perioada construcţiei zidului actual de incintă palisada a fost menţinută în interiorul acesteia, dispărând apoi sub un strat de umplutură ce a ridicat nivelul de călcare din curtea interioară.
În limita săpăturii efectuate pe latura de vest a turnului stratigrafia înregistrată este orizontală, ceea ce sugerează că malul estic al şanţului de apărare l-a constituit chiar zidul incintei, eventual cămăşuit cu lemn. Deasemenea, nu au fost surprinse elemente de zidărie care să poată fi atribuite podului basculant, astfel că în stadiul actual al cercetărilor putem presupune că acesta a fost din lemn şi a glisat pe două bârne implantate orizontal în zidăria turnului.
Pe latura de nord a fost surprinsă amprenta unui zid scos, ce ar fi putut ţine, ipotetic, de o scară exterioară. Dar această amenajare superficială a fost târzie, fiind datată cu o monedă din 1764.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu