Jijila | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetăţuie | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
2259
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca greacă; Epoca elenistică;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 160626.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Jijila
Localitate:
Jijila
Punct:
Cetăţuie
Localizare:
| 160626.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Simion | Gavrilă | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
Raport:
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada 25 august - 6 septembrie 2003. Scopurile acestei campanii au fost: continuarea investigaţiilor în zona estică (neîmpădurită) a aşezării, dar şi obţinerea unor informaţii privitoare la sistemul de fortificaţie din zona sudică a sitului.
În sectorul estic al aşezării am prelungit sondajul început în 2001 (S I) cu încă 22 m, lungimea totală a acestuia ajungând la 114 m, cu o lăţime de 2 m. Paralel cu această prelungire am cercetat o suprafaţă de 22 x 2 m pe care am denumit-o S II.
În dreptul carourilor 36 şi 40 ale S I, am trasat încă două suprafeţe cu dimensiunile de 16 x 4 m, denumite S III şi S IV. Stratul de cultură antic apare la o adâncime de 15/20 cm sub nivelul actual de călcare.
În campania 2003 am cercetat în suprafeţele amintite mai sus un număr de 33 gropi menajere care conţineau o cantitate destul de mare de ceramică şi oase de animale. În funcţie de materialul arheologic recoltat din aceste complexe putem vorbi două momente cronologice ale aşezării. Cea mai veche fază de locuire poate fi atribuită fazei a II-a a culturii Babadag, ceramica având analogii stilistice şi tipologice cu aceeaşi etapă documentată în aşezarea eponimă culturii.
Faza mai recentă, cunoscută doar prin materialul ceramic din câteva gropi poate fi atribuită epocii elenistice (sec III - II a. Chr.), cele câteva fragmente de amfore fiind un argument în acest sens.
În ceea ce priveşte fortificaţia, demersul arheologic a fost îngreunat de faptul că zona este împădurită. Secţiunea V a fost trasată perpendicular pe sistemul defensiv format din două valuri şi un şanţ aflat între ele. Deşi aceasta nu a fost terminată, putem face totuşi câteva observaţii preliminare. Convenţional am notat cu V1 valul dinspre interiorul aşezării şi cu V2 cel dinspre exterior. Pe coama V1 am putut observa o aglomeraţie de pietre şi o groapă lată de 1 m şi adâncă de -1,5 m, pe care le putem pune pe seama unei construcţii de tip palisadă, afirmaţia rămânând însă ipotetică până la terminarea cercetărilor. În faşa acestui val se află un şanţ de formă triunghiulară în profil cu deschiderea de 4,5 m şi adâncimea de- 2 m.
Diferenţa de nivel dintre cele două valuri în punctul cercetat este de 2,2 m, în favoarea celui din exterior (V2). Distanţa dintre vârfurile celor două valuri este de 22,5 m. Ciudat este că în afara valului 2 nu am putut observa vreo amenajare defensivă, pământul steril apărând la –0,5 m. În aceste condiţii, până la noi cercetări ne abţinem în atribuirea unui rol defensiv celui de al doilea val.
Rezumat:
Scopurile acestei campanii au fost: continuarea investigaţiilor în zona estică a aşezării, dar şi obţinerea unor informaţii privitoare la sistemul de fortificaţie din zona sudică a sitului. S-a cercetat un număr de 33 gropi menajere, care conţineau o cantitate destul de mare de ceramică şi oase de animale. Cea mai veche fază de locuire poate fi atribuită fazei a II-a a culturii Babadag, ceramica având analogii stilistice şi tipologice cu aceeaşi etapă documentată în aşezarea eponimă culturii. Faza mai recentă, cunoscută doar prin materialul ceramic din câteva gropi poate fi atribuită epocii elenistice (sec III - II a.Chr.).