Sibiu | Punct: Casa din Piaţa Mare, nr. 2-4 | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | responsabil | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Clădirea din Piaţa Mare, ce rivalizează prin dimensiuni cu învecinatul Palat Brukenthal, este un exemplu de îmbinare a eclectismului conservator de la începutul secolului şi noului curent, Jugendstil. Faţada este încărcată cu diverse elemente decorative în timp ce interioarele amintesc de Jugendstil. Impresionează holurile de la parter, cel de la intrare fiind boltit semicilindric, brâul ornamental cu motive greceşti şi capete de lei figurate1. Clădirea a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, motiv pentru care nu a fost menţionată în monografiile istorice sau în Topografia monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu, Köln, 1999.
Zestrea istorică a clădirii este însă impresionantă. Demolarea în 1905 a caselor medievale aflate pe acest loc a fost înregistrată fotografic, iar unele piese arhitectonice au intrat în patrimoniul MNB Sibiu. Ultimul proprietar al casei de la numărul 4, Ludwig von Rosenfeld a donat MNB Sibiu trei blazoane din piatră, unul semnat de Elias Nicolai2. Alte coloane şi capiteluri au împodobit loggia casei învecinate3. O statuie reprezentând un urs cântând la cimpoi a provenit din casa de la numărul 54. De altfel, momentul demolării corpului de case a fost surprins în presa vremii5.
Planul oraşului Sibiu din 1872 arată o singură mare casă pe locul actualului sediu al Primăriei. Clădirea s-a format în timp din unirea a trei construcţii mai vechi. Înspre turnul bisericii catolice a existat o construcţie cu spaţiu boltit, folosit ca loc de trecere între cele două pieţe. Casa purta numărul trei. Casa de la numărul patru s-a extins înspre E, astfel că în ultima ei formă cuprindea două curţi interioare mari, cu deschidere spre strada S. Brukenthal şi o altă curte mai mică spre Piaţa Mare.
Raportul arheologic cuprinde informaţii obţinute în urma săpăturilor efectuate de constructori în curtea interioară şi înspre Piaţa Mică. Relaţia contractuală s-a încheiat cu beneficiarul lucrării doar în faza finală a săpăturilor. Raportul cuprinde însă şi informaţiile din teren şi materialul obţinut în perioada care a trecut de la deschiderea şantierului de restaurare a clădirii. Observaţiile au fost îngreunate de vremea nefavorabilă (s-a lucrat în continuu, cu excepţia perioadei 20 decembrie 2003 - 20 ianuarie 2004) şi a ritmului alert al lucrărilor. Numai după excavarea gropii din Piaţa Mică, înainte de demolarea zidurilor a existat răgazul necesar observaţiilor planimetrice ţi stratigrafice fireşti.
Observaţii în curtea interioară:
În curtea interioară a fost coborât nivelul de călcare cu 3 m faţă de nivelul actual al străzii.
În groapa de stâlp de la N, pe malul dinspre interior, la adâncimea de -0,72 m s-au descoperit urme compacte de lemn (scândură) pe o lăţime de 1,5 m. Şanţul s-a adâncit în lutul verzui. În gropile învecinate au apărut o coajă de mesteacăn şi un fragment ceramic preistoric, iar în umplutura şanţului, un fragment de bârnă carbonizată.
Groapa zidită din pivniţă era amenajată din cărămizi late de 6 cm. Incinta din cărămizi avea formă paralelipipedică cu laturile de 2 x 2,1 şi adâncimea de -1,6 m. Pereţii au fost tencuiţi în interior. În structura unui zid am remarcat un arc din cărămizi. Am efectuat un sondaj în moloz până la adâncimea de -2,2 m. Din umplutură au fost recoltate fragmente ceramice şi din sticlă moderne. Groapa a continuat sub această cotă. Sub nivelul zidurilor se află lut. Amenajarea aparţinea construcţiei moderne şi avea rolul de a prelua eventuala apă din inundaţie şi a o conduce în stratul natural de nisip. O amenajare asemănătoare a fost evidenţiată într-o pivniţă învecinată.
Profilul gropii de N a luminatorului: la adâncimea de –0,42 m –strat de construcţie, între –0,42 m şi –0,6 m pământ negru cu mortar; între –0,6 m şi –0,83 m pământ brun-maroniu cu fragmente de cărămizi; între –0,83 m şi -1,45 m pământ brun-verzui cu fragmente de cărămizi, între -1,45 m şi -2 m pământ galben, iar sub -2 m pământ negru.
Pe peretele dinspre N se observă deasupra pământului galben un strat de pietre şi apoi unul vineţiu. La 1,7 m spre Liceul Brukenthal se află o groapă adâncită cu 0,42 m în solul vineţiu şi galben şi apoi cu 0,25 m în solul negru cu pigmenţi de chirpici. Pe fundul gropii se află un strat de arsură lat de 0,07 m ce suprapune un strat de lut.
Urmele casei medievale din Piaţa Mare, 4
În groapa făcută pentru amenajarea luminatorului dinspre Piaţa Mică constructorii au dezvelit fundaţii din piatră şi cărămizi.
Zidul din piatră de pe direcţia N-S are lăţimea de 0,9 m şi s-a adâncit în solul viu până la faţă de nivelul actual de călcare al Pieţei Mici. În grosimea zidului a fost amenajată o deschidere pentru aerisire. Nivelul de construcţie al zidului păstrează fragmente de cărămizi late de 4-5 cm. Cărămizi au fost folosite pentru făţuirea ferestrei de aerisire.
Dintr-un alt zid din piatră de compartimentare s-a păstrat doar un mic segment, el fiind afectat de construcţiile din cărămizi.
Odată cu reamenajarea spaţiului din subsol cu ziduri din cărămizi a fost astupată fereastra de aerisire din grosimea zidului de piatră. Zidul din cărămizi a primit un segment de întărire în regiunea joncţiunii cu cel din piatră.
Groapa de provizii (?) avea lăţimea de 2 m la mijloc şi de 1 m în partea inferioară. Pe fundul amenajării săpate de constructorii actuali a rămas conturul circular al fundului presupusei gropi de provizii. Stratigrafia gropii este o copie la cote puţin diferite a depunerilor exterioare, situaţie care ridică semne de întrebare. Depunerile interioare par a ilustra o umplere imediată folosind pământul recent scos. Terenul format din depuneri de pământ mâlos nu era prielnic unui depozit de cereale.
Materialul arheologic:
Moneda din cupru descoperită în luminator este datată 1800 şi are valoarea de 3 greschl.
Fragmente ceramice greu de datat au fost descoperite în curtea interioară, la adâncimea de -2,5 –3 m faţă de nivelul străzii S. Brukenthal. Un fragment aparţinea unui vas cu peretele drept, cu buză rotunjită şi puţin evazată şi o canelură lată ce marca locul răsfrângeri buzei. Fragmentul este ars oxidant, nepenetrant, iar lutul conţine mică ca şi restul materialul ceramic medieval. Alte fragmente ceramice medievale au fost descoperite în cursul săpăturii din curtea interioară, între limitele -1,5 şi -2,5 m faţă de nivelul străzii S. Brukenthal.
Au fost atribuite ceramicii medievale două fragmente de căni cu picior, având diametrul exterior de 7,5 cm. Fundul uneia dintre căni a fost perforat.
Dintr-o oală arsă oxidant, nepenetrant, cu buza teşită şi caneluri late, dispuse dezordonat s-a păstrat partea superioară. În general, buzele păstrate au fost răsfrânte şi terminate într-o formă ascuţită. Au fost recuperate patru fragmente de castroane cu buzele modelate în moduri diferite. Două fragmente ceramice păstrează urme de ardere secundară, pe foc. Alte fragmente ceramice medievale au fost descoperite în groapa din Piaţa Mare între –0,5 m şi -2 m. Formele identificabile aparţin ceramicii oxidante, penetrante: două fragmente de căni cu picior, un fragment din gâtul unui urcior, două toarte de oale şi alte două fragmente de oale.
Împreună cu bucăţile de piele şi de lemn, din stratul inferior de pietriş au fost recuperate fragmente ceramice medievale, arse oxidant, penetrant: un fragment de cană cu piciorul având diametrul de 6 cm şi un fragment de recipient (oală - cahlă?) cu diametrul de 7 cm şi o toartă de oală.
Din presupusa groapă de provizii a fost recuperat puţin material arheologic. Este vorba doar de două fragmente aparţinând ceramicii medievale: un picior de pahar cu diametrul de 5,5 cm şi un fragment de castron.
Din groapa din Piaţa Mică, spre turnul Bisericii romano-catolice au fost colectate 42 de fragmente de oase de animale. Ele au aparţinut, după opinia lui Alexandru Dobrescu, biolog la Muzeul Brukenthal la doi berbeci cu vârsta de aproximativ doi ani şi unui ţap.
Bucăţile de piele descoperite în straturile inferioare ale Pieţei Mici sunt în curs de conservare. Ele au făcut parte din căptuşeala unor pantofi.