Alba Iulia | Punct: Dealul Furcilor, str. Izvor, (proprietatea SC Andreeas Company SA) | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
3307
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu; Perioadă neprecizată;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioadă neprecizată;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Necropolă; Mormânt izolat; Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 1026.04 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
mun. Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Dealul Furcilor, str. Izvor, (proprietatea SC Andreeas Company SA)
Toponim:
Apulum II
Localizare:
| 1026.04 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciută | Marius Mihai | responsabil | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
Raport:
În luna martie a anului 2005, ca urmare a solicitării cu nr. 117/03.2005 venită din partea DCCPCN Alba, am primit documentaţia necesară pentru descărcarea de sarcină arheologică a unei parcele aflate în intravilanul oraşului Alba Iulia, zona Dealul Furcilor - Strada Izvor (Str. Nicolae Labiş, f.n.), în vederea construirii a două locuinţe familiale de către proprietarul SC. Andreeas Company S.A. Proiectul viza o suprafaţă de aprox. 456 m2, teren construibil, defalcat în două parcele identice. Până la momentul debutului cercetărilor arheologice (2005), terenul a fost ocupat de culturi agricole. Cum din arealul înconjurător al zonei respective erau cunoscute rezultatele cercetărilor arheologice obţinute în urma unor cercetări sistematice1 dar şi a repetatelor descărcări similare de sarcină arheologică din ultimii 5-10 ani, şi erau cunoscute unele areale cu depuneri de interes arheologic, în conformitate cu legislaţia existentă şi cu prevederile specifice regimului de patrimoniu al oraşului Alba Iulia, situaţia a necesitat efectuarea unor cercetări de descărcare de sarcină istorică.
Acestea au fost efectuate, în urma semnării contractului nr. 1034/2005, între Univ. Alba Iulia, în calitate de executant şi proprietarul terenului, reprezentat prin dl. Vasile Bucur, în calitate de beneficiar şi finanţator. Lucrările arheologice s-au efectuat, în perioada 23.03.–01.04.2004.
Zona cercetată se află pe terasa întinsă a platoului Cetăţii Alba Iulia (altitudine relativă: 242 m), spre V, în intravilanul oraşului, pe teritoriul vechiului oraş Apulum (Apulum II). Pentru o localizare mai precisă precizăm faptul că punctul investigat arheologic se află la aprox. 200 m spre VSV faţă de monumentul martiriului lui Horea şi Cloşca; 100 m E de DJ 107A, ce duce spre localitatea (suburbia) Pâclişa; la cca. 80 m spre V de Strada Izvorului.
Din punct de vedere topografic, în conformitate cu datele expertizei şi a măsurătorilor efectuate din punctul de staţie 100, cu nr topo 4346/2/5/2 şi 4347/1/2 (cu ajutorul aparatului THEO 020a în sistemul de proiecţie Stereo `70), parcela prezintă următoarele coordonate: 184°30'55” faţă de Catedrala Catolică, 38°60'40” faţă de Moara Bălcescu. Parcela totală ce cuprinde ariile (parcelele) ce urmează a fi supuse cercetării respectiv construirii, are o formă relativ dreptunghiulară (C.F. 29.011), relativ plană (cu uşoare alveolări), cu laturile lungi (108 m) orientate NE–SE, cu suprafaţa totală de 3176 m2. Ca vecini, menţionăm: la N str. Nicolea Labiş; la V vecin Muntean F.; la E vecin SC Industrie Mică şi Servicii SA iar la S, drum de acces f.n. Cele două parcele construibile, identice ca formă şi dimensiuni, aveau câte 228 m2, cu forme neregulate, dictate de arhitectura complexă.
Conform informaţiilor deţinute la momentul debutului cercetărilor, se bănuia faptul că în areal se pot afla limitele oraşului roman (Apulum II – Municipium Septimius Severus), mai precis limita periferiilor sud-vestice ale acestuia, precum şi sporadice urme ale locuirilor medievale timpurii. Documentarea prealabilă s-a concretizat prin studiul rapoartelor realizate anterior în urma lucrărilor similare în arealul apropiat şi deplasarea (cercetarea de teren) în vederea familiarizării cu arealul şi poziţiile descoperirilor anterioare. Trebuie să menţionăm aici faptul că pe arealul imediat învecinat, la S, ocupat de proprietăţile Stanciu Mihai şi Mihăilescu Florin Gabriel, au fost efectuate descărcări de sarcină în anul 2003 (de către dr. R. Ciobanu, cercetător de la MUAI) respectiv semnatarul acestui raport (august 2004).
Precizăm faptul din rapoartele cercetărilor mai sus amintite, reieşea situaţia lipsei depunerilor de interes arheologic, situaţie relevată pe un perimetru a cărui limită nordică se afla la aprox. 20 m spre S de perimetrul aflat în atenţia noastră. Din informaţiile anterioare reieşea faptul că sterilul de culoare galbenă (argila loess-oidă) apare foarte aproape de suprafaţă, situaţie confirmată şi de o gropi recent efectuate de proprietarii vecini pentru amplasarea căminelor de apă, dar şi de drumul de pământ ce face legătura între proprietate şi DJ 107A. Din informaţiile obţinute de la localnici, am aflat faptul că în anii `40-`50, locuitorii oraşului au procedat la exploatarea masivă a lutului din acest areal în scopul fabricării de cărămizi.
La momentul deplasării la faţa locului, proprietarul procedase la trasarea limitelor spaţiului vizat pentru construcţie, ocazie cu care am codificat cele două areale distincte ce urmau a fi descărcate (aflate la distanţă de cca. 38 m), după cum urmează: parcela aflată la N, în imediata apropiere a străzii N. Labiş a devenit „Parcela A” în vreme ce parcela aflată la S, a devenit „Parcela B”.
Suprafaţa cercetată (săpată) efectiv, sistematic, a fost de aprox. 160 m2 (100 m2 pentru „Parcela A” respectiv 60 m2 pentru „Parcela B”, la care se adaugă şi sondajele suplimentare realizate pe ductul fundaţiilor locuinţelor, la care s-a realizat supravegherea permanentă, pe o suprafaţă de peste 20 m2. Practic, suprafaţa totală investigată a ajuns astfel la aprox. 200 m2, cca. jumătate din suprafaţa totală construibilă.
Au fost practicate nouă unităţi de cercetare, după cum urmează: pentru „Parcela A”, au fost efectuate cinci secţiuni de control şi informare stratigrafică:
- SI/2005, plasată în extremitatea sudică a „Parcelei A” cu dimensiunile de 14 x 2,20 m, orientată E-V, situată în extremitatea sudică a parcelei construibile;
- SII/2005 = 5 x 2 m, sondaj orientat N-S, situat pe latura de E a parcelei;
- SIII/2005 = 11 x 1,5 m, orientată N-S, situată pe latura de V a parcelei;
- SIV/2005 = 11 x 1,5 m, orientată N-S, paralel cu S III, cu martor de 3 m lăsat între ele;
- SV/2005 = 11 x 1,5 m, orientată N-S, paralel cu S IV, cu martor de 3 m lăsat între ele;
- CI/2005, cas. de verificare planimetrică şi stratigrafică, executată între extremităţile sudice ale SIII şi SIV, cu dimensiunile de 2,5 x 2,5 m.
pentru „Parcela B”, au fost efectuate trei secţiuni de control şi informare stratigrafică:
- SVI = 14 x 1,5 situată în extremitatea vestică a parcelei;
- SVII = 14 x 1,5 paralela cu SVI, cu martor de 5 m între ele;
- SVIII = 14 x 1,5 situată în extremitatea estică a parcelei paralelă cu SVII, cu martor de 5 m între ele. Lipsa oricăror urme de depuneri cu relevanţă arheologică a făcut ca aceasta din urmă să fie segmentată în trei casete-carouri distincte (Cc1 – Cc3), cu dimensiunile de 2,5 x 1,5 m.
SI/2005 - după îndepărtarea stratului vegetal (arabil), 0-0,30 m, de culoare brun-închisă, argilos-lutos, dificil de săpat ca urmare a prezenţei rădăcinilor de lucernă, lipsit de materiale arheologice, la adâncimea de aprox. 0,30-0,65 m. s-a profilat un strat diferit la culoare, brun-gălbui, în care apăreau sporadic materiale arheologice (fragmente ceramice medievale şi, foarte rar, fragmente de cărămizi romane), fără a constitui o depunere propriu-zisă specifică unei locuiri, iar sub acesta, de la adâncimea de 0,65-0,70 m, a apărut stratul considerat de noi a fi sterilul arheologic, loess-oid. Pentru o imagine clară a stratigrafiei, în toate carourile secţiunii s-a procedat la adâncirea şi în acest strat, chiar dacă el nu a furnizat absolut nici un material, până la 0,75 m.
SII/2005 - succesiunile stratigrafice sunt identice cu cele din SI, lipsite de materiale sau contexte arheologice
SIII/2005 - în jumătatea sudică a unităţii de cercetare (c. 6-7) s-au profilat, în nivelul aflat imediat sub stratul vegetal (0,30-0,60), în apropierea profilului estic, o serie de fragmente de tegulae şi cărămizi de origine romană, amestecate cu materiale de construcţie (mortar, pietre), resturi de lemn carbonizat, dispuse sub forma unui „covor” orizontal, sub care a apărut un strat cu grosimi diferite (2-6 cm) de lut ars (chirpici) de culoare cărămizie, fără a avea consistenţă (foarte sfărâmicios), codificat B1/2005. Imediat sub această amenajare (-0,70 m), uşor alveolată în zona sa centrală, s-a atins sterilul arheologic, galben loessoid.
În c. 3-6, la răzuirea fundului secţiunii după atingerea parţială a sterilului arheologic (în capătul nordic şi sub amenajarea amintită, s-a conturat un complex de mari dimensiuni (cca. 5 m), care prin culoarea sa mai închisă, părea a se adânci în galbenul steril. Dacă la prima vedere părea a se prezenta sub forma unei locuinţe semi-adâncite, la procedarea prin golire, s-a constatat că acest complex se adâncea sub o formă relativ regulată, semănând, vag, cu un şanţ de mari dimensiuni, cu lăţimea de cca. 5 m şi adâncimea de 1,5 m, având pereţii aproape drepţi (verticali) şi fundul drept.
Materialul arheologic recuperat din complex a fost deosebit de sărac, şi a constat din puţine fragmente ceramice (amestecate, din epocă romană dar şi medieval timpurie), lentile de cenuşă şi lemn carbonizat, fragmente de tegulae. În zona centrală a complexului adâncit, la diferite adâncimi (aflate deasupra fundului complexului) au apărut, în asociere cu pietre de râu şi resturi menajere, trei blocuri din calcar, ecarisate (P1, P2, P3), dintre care una păstra urmele şpiţului şi dălţii (P2), având diferite dimensiuni: 30 x 34 x 48, 26 x 38 x 45 respectiv 24 x 40 x 35. Din poziţia lor, neregulată, haotică, şi poziţionarea la cca. 25-40 cm deasupra fundului gropii, rezultă abandonarea (aruncarea) lor într-o fază cert ulterioară realizării ei.
Studiul atent al profilului stratigrafic de E a confirmat dealtfel faptul că groapa cobora, de fapt, dintr-un nivel aflat deasupra celui cu amenajarea de tegulae, ceramică medievală şi chirpici, probabil din epoca medievală, dacă nu cumva chiar mai recentă (modernă?). Pe fundul complexului adâncit, orientată E-V, a apărut o groapă ovală (G2) cu dimensinunile de 1 x 0,65 x 0,35 m, în cadrul căreia au fost descoperite, sub un strat de cărămizi, câteva oase de animale, lemn carbonizat şi o unealtă din os. Fundul complexului s-a conturat, relativ plan, oprindu-se pe un strat dur de loess, la o adâncime de 1,50 m faţă de nivelul actual de călcare şi 0,65-0,70 de la conturarea ei în sterilul arheologic.
SIV/2005 - în extremitatea sudică a secţiunii, în c. 7, sub stratul vegetal s-a conturat de la adâncimea de cca. 0,50 m, intrând sub profilul vestic, o groapă (G1/2005) căpăcuită de un strat de arsură, care se adâncea în stratul steril. De formă relativ rotundă, având diametrul de cca. 1,5 m, aceasta a fost golită la şpaclu, din umplutura ei fiind recuperate materiale arheologice puţine (fragmente ceramice de sec. X-XI, o fusaiolă fragmentară, fragmente de tegulae romane), precum şi urme de cenuşă şi lemn carbonizat. Caracterul menajer al gropii a fost relevat şi de prezenţa unor resturi faunistice fragmentare. În caseta executată în dreptul acestei gropi, a fost surprinsă extremitatea sa vestică, materialele recuperate fiind şi mai sărace. Pentru a se confirma faptul că în această secţiune nu se prelungeşte complexul de mari dimensiuni din SIII, s-a procedat la adâncirea în stratul galmen loessoid surprins la adâncimea de 0,70 m, cu încă 0,40 m în scopul eliminării oricărui dubiu în ceea ce priveşte prezenţa aici a sterilului arheologic. Situaţia a confirmat prezumţiile, respectiv lipsa prelungirii complexului în această direcţie, respectiv existenţa unui şanţ de mari dimensiuni care să parcurgă, de la E-V, parcela supusă cercetării.
SV/2005 - succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi II.
S.VI/2005 - succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi II.
S.VII/2005 - succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi II.
S.VIII/2005 - succesiunile stratigrafice sunt identice celor din secţiunile I şi II.
Stratigrafia generală a perimetrului descărcat de sarcină istorică se prezintă astfel:
0 -0,30(0,35) m, strat vegetal (arat), culoare brun-gălbuie, sol lutos, consistent, deranjat de lucrările agricole, lipsit de materiale sau urme de intervenţii antropice de natură arheologică;
-0,35 -0,65(0,60) m, strat nederanjat de lucrările agricole, de culoare brun-gălbuie, ce nu conţine, la rândul său, materiale arheologice. din acest nivel s-au conturat complexele adâncite (C1 şi G1);
-0,65 –0,70(0,80)
Nu este exclus, credem, ca în perimetru să fi existat depuneri arheologice de factură romană sau medieval timpurii (sec. X-XI), însă intervenţiile moderne şi contemporane (exploatarea masivă a argilei galbene, nisipoase în scopul confecţionării de cărămizi destinate construcţiilor) au afectat exhaustiv acel posibil strat arheologic. Culoarea brună-gălbuie şi subţirimea stratului vegetal dovedeşte perioada scurtă de depunere a humusului, respectiv a procesului de pedogeneză. La ora actuală nu s-a semnalat existenţa unui strat arheologic distinct, cu depuneri arheologice.
Recomandăm atenta supraveghere a sectorului aflat la N de strada N. Labiş, contextele relevate în zona nord-vestică a perimetrul cercetat de noi şi lipsa cu desăvârşire a oricăror depuneri în „Parcela B”, aflată spre S, dovedind o posibilă existenţă a unor depuneri similare în acea zonă.
Rezultatele cercetării arheologice preventive din perimetrul proiectatelor locuinţe familiale ale SC Andreeas Company S.A., în Alba Iulia, str. N. Labiş, dovedesc faptul că acesta se caracterizează prin lipsa respectiv sărăcia depunerilor de interes arheologic (din cele 9 unităţi de investigare executate, doar în două au fost surprinse contexte arheologice), cele existente, relevate de investigaţiile sistematice efectuate, fiind săpate şi recuperate integral, motiv pentru care am recomandat eliberarea Avizului de Descărcare Arheologică.
Note:
1.
Note:
1. D. Protase, în anii `50.