Alba Iulia | Punct: Dealul Furcilor, b-dul Încoronării, nr. 26 (proprietatea Hârceagă) | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 1026.04 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
mun. Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Dealul Furcilor, b-dul Încoronării, nr. 26 (proprietatea Hârceagă)
Toponim:
Apulum II
Localizare:
| 1026.04 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gligor | Mihai | responsabil | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Borşan | Tudor | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Breazu | Marius | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Florescu | Cristian | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
| Maican | Ionuţ | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia, Institutul de Arheologie Sistemică |
Raport:
Suprafaţa cercetată se află situată în partea de SV a oraşului, în apropierea fortificaţiei Vauban, pe partea dreaptă a Bdului Încoronării, în sensul de urcare dinspre gară. Terenul în discuţie este încadrat de Cimitirul Eroilor şi de monumentul ridicat în memoria Răscoalei de la 1784, aflate la aprox. 325 m distanţă unul de altul, pe partea opusă a şoselei.
Obiectivul cercetării a fost eliberarea de sarcină arheologică a unei suprafeţe cu dimensiunile de 8 x 8 m, unde urmează a se dezvolta proiectul „extindere locuinţă”.
Istoricul cercetărilor pentru zona limitrofă menţionează o serie de descoperiri aparţinând atât epocii romane1, cât şi perioadei prefeudale2 şi medievale timpurii3.
Măsurătorile topografice în vederea determinării punctelor noi au fost efectuate cu sistemul GPS Leica SR 510. S-a folosit metoda statică de măsurare. Procesarea şi transcalculul datelor din sistemul WGS 84 în sistem de proiecţie naţional Stereo 70, au fost realizate cu software-ul Leica Sky-Pro 2.1. La culegerea detaliilor planimetrice şi altimetrice a fost utilizată staţia totală Leica TC302. Pentru detaliile planimetrice s-a apelat la metoda radierii, iar din punct de vedere altimetric s-a folosit metoda nivelmentului trigonometric la distanţă mică. Toate datele au fost măsurate şi raportate pe plan în sistem de proiecţie Stereo 70 şi sistem de referinţă Marea Neagră 1975, pe elipsoid Krassowsky4. Raportarea în plan şi redactarea planului topografic au fost realizate cu ajutorul soft-ului ArcGIS Desktop 8.35.
A fost trasată şi deschisă o unitate de cercetare, pentru verificarea stratigrafiei, numerotată SI/2005, având dimensiunile de 6 x 1,5 m. Menţionăm faptul că în perimetrul în care s-au desfăşurat cercetările arheologice au fost dezafectate mai multe dependinţe, dintre care amintim un cuptor pentru pâine. Resturile de arsură sunt vizibile pe întreaga suprafaţă cercetată. De asemenea, partea dinspre profilul vestic al acestei suprafeţe a fost cimentată pe o fâşie de aprox. 2 m lăţime, astfel că nu a mai putut fi sondată.
În urma cercetărilor, s-a putut constata că stratigrafia este deranjată în urma activităţilor umane moderne, cel mai probabil cu prilejul amplelor lucrări de edificare a cetăţii bastionare din sec. XVIII, situată în imediata apropiere. Ca în multe alte cazuri, au fost recuperate şi din această zonă materiale de construcţie, pentru a fi ulterior refolosite.6
Stratigrafia:
0 -0,15 m – strat de culoare roşiatică provenind de la o clădire contemporană dezafectată (cuptor);
-0,15 –0,75(0,80) m – strat cenuşiu cu resturi de materiale de construcţii, umplutură din perioada modernă;
-0,75(0,80) –1,90(1,95) m – strat de culoare maronie, amestecat cu pietriş, aparţinând epocii romane, sub care apare sterilul arheologic de culoare cenuşiu lutos.
Nivelul roman este dat de resturile unei construcţii. Astfel, au fost surprinse cu claritate pe profilele de N şi S, de la adâncimea de 1,30 m faţă de nivelul actual al solului, două traiecte de ziduri dispuse aproape paralel, orientate N-S, la o distanţă de aprox. 3,40 m unul faţă de altul. După secţionarea elevaţiei (cu o grosime de 0,60 m), s-au observat şanţurile de aprox. 0,65-0,70 m lăţime, cu un pat de balast pe fund. Zidurile au fost construite din pietre de râu, legate cu mortar pe bază de var. S-a constatat faptul că în bună măsură acestea au fost dezafectate, zidul dinspre profilul vestic fiind dislocat în totalitate. Direcţia de prăbuşire a zidurilor este de la V la E, aşa cum o dovedeşte cantitatea apreciabilă de elemente de construcţie (pietre de râu, cărămizi, tegule, pietriş) rezultate din dărâmare şi care au fost descoperite în această poziţie. Putem presupune că zidurile delimitau o încăpere de formă patrulateră, aparţinând construcţiei mai sus-amintite.
În interiorul zidurilor, a fost surprinsă la 1,70 m adâncime faţă de nivelul actual al solului, o depunere consistentă de var, ce reprezintă probabil resturile unei gropi de var. Stratul de var a fost străpuns de o groapă (numerotată G1), ce coboară până la aprox. 2,20 m adâncime pe profilul sudic, în care au fost descoperite o monedă de bronz, puternic corodată, resturile unei bârne de lemn, fragmente ceramice, materiale de construcţie, precum şi resturi osteologice de la un animal de talie mare.
O descoperire ce se impune a fi menţionată este depistarea la aprox. 0,95-1 m adâncime faţă de nivelul actual al solului a unui capitel, manufacturat din calcar, ce se încadrează în stilul doric „grecesc”.
În privinţa materialului ceramic, s-a constatat că cele mai multe fragmente provin de la veselă de gătit sau de la recipiente pentru lichide (amfore şi ulcioare). Nu există însă deosebiri tipologice între ceramica provenind din groapa G1 şi ceramica recoltată din nivelul de dărâmătură, fiind prezente aprox. aceleaşi tipuri de vase, forme locale caracteristice sfârşitul sec. II şi mai ales primei jumătăţi a sec. III p.Chr.
Pe baza materialelor arheologice descoperite, este probabilă o destinaţie civilă a edificiului surprins în săpătură.