Şeuşa | Comuna: Ciugud | Judeţ: Alba | Punct: Gorgan | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raport privind analiza arheobotanică a probelor de sol prelevate din situl de la Şeuşa-Gorgan.
Raport ID:
4088
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 1124.02 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Ciugud
Localitate:
Şeuşa
Punct:
Gorgan
Localizare:
| 1124.02 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciută | Beatrice | participant | Institutul de Arheologie Sistemică, Alba Iulia |
| Marc | Antoniu Tudor | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ciută | Marius Mihai | participant | Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Raport:
Raport privind analiza arheobotanică a probelor de sol prelevate din situl de la Şeuşa-Gorgan.
În urma cercetărilor arheologice din anii 2005- 2006 au fost prelevaţi 11 saci de plastic cântărind în total aproximativ 100 litri de sol. Analiza arheobotanică a probelor a relevat faptul că ponderea majoritară aparţine speciei de grâu emmer, Triticum dicoccum (aprox. 80%), secondat de specia de grâu einkorn Triticum monococcum (aprox. 20%). Din totalul celor 11 probe de sol, au fost recuperate aproximativ 3,1 kilograme de seminţe carbonizate.
Grâul de tip einkorn, Triticum monococcum: este o specie diploidă (2n = 14 cromozomi), cu sămânţa caracteristică decorticată şi cu ureche şi spic delicate. Este un grâu de toamnă şi primăvară. Majoritatea varietăţilor de grâu einkorn cultivate produc un grăunte/spic, de unde şi numele acestuia, însă există şi varietăţi cu două grăunţe. În prezent, grâul einkorn este o recoltă relicvă, cu toate că el mai creşte, sporadic, în vestul Turciei, în ţările din Balcani, vestul Germaniei, Elveţia, Spania, de asemenea şi în Caucazia. În trecut, cultivarea grâului einkorn a fost mult mai extinsă. Această specie de grâu, a fost unul dintre fondatorii recoltelor cu seminţe a agriculturii neolitice din Orientul Apropiat şi componentul principal al grupelor de recolte timpurii din Europa1.
Din perioada epocii bronzului, importanţa sa a scăzut treptat, foarte probabil din cauza competiţiei speciilor de grâu cu treierare-liberă. Specia einkorn este o plantă mică, rar depăşind mai mult de 70 cm înălţime, cu un produs relativ sărac, însă poate supravieţui pe soluri neroditoare unde alte tipuri de grâu nu rezistă. Deşi grâul de tip einkorn are o rată de creştere înceată, permiţând astfel invadarea recoltei de către buruieni, acesta este mai rezistent la frig în anotimpul de iarnă. Grâul de tip einkorn este singura cereală, care datorită particularităţii spicului de pai, rezistă favorabil în condiţii de ploi îndelungate2. Făina de culoare gălbuie este nutritivă, însă îi dă pâinii o calitate sărăcăcioasă privind ridicarea la coacere şi are un gust fad. Cu toate acestea, grâul einkorn a fost consumat în primul rând ca terci/păsat sau fiert3.
Grâul de tip emmer, Triticum dicoccum: este un component al speciei de grâu tetraploid. Toate varietăţile din cadrul acestei grupe, împart cromozomii AABB, şi sunt fertili la încrucişare. La fel ca şi grâul einkorn, este o specie de grâu de toamnă, semitoamnă sau primăvară. În concordanţă cu reacţia la treierare, grâul cultivat se împarte în două grupe, care sunt, de asemenea, frecvent recunoscute între resturile arheologice. Grâul emmer decorticat, este cel care ne interesează T. turgidum L. subsp. dicoccum (numit tradiţional T. dicoccum), la care producţia rezultată în urma treierării sunt spicele individuale. Resturile de grăunţe sunt învelite în coji şi palee. La grâul emmer, la fel ca şi la einkorn, treierarea este rezultatul ruperii axului urechii spicului în punctul lui cel mai slab, aflat dedesubtul fiecărui spic. Această situaţie este asemănătoare grâului de tip einkorn sălbatic. Grâul emmer decorticat reprezintă stadiul primitiv al cultivării grâului de tip turgidum4.
Grâul emmer a fost principala cereală a cultivatorilor neolitici. Pe numeroasele situri analizate conform datelor arheobotanice, grâul emmer este găsit, de obicei, alături sau în combinaţie cu grâul einkorn.
Merită semnalată importanţa descoperirii unui astfel de context. Practic, este prima descoperire a unor „silozuri” de cereale datând din această perioadă. Până în prezent nu au fost semnalate contexte cu silozuri de cereale în cadrul locuirilor Coţofeni. Întrebarea care se pune acum este legată de rolul aşezării şi al funcţionalităţii contextelor în care au fost descoperite respectivele silozuri. De ce nu au fost relevate până în prezent şi alte situaţii asemănătoare? O singură descoperire nu ne permite să generalizăm. Astfel că, silozurile de la Gorgan vor rămâne până la noi semnalări, doar o descoperire singulară care ne oferă doar o piesă (foarte importantă!) din uriaşul puzzle al modului de subzistenţă practicat de purtătorii culturii Coţofeni.