Olteni | Comuna: Bodoc | Judeţ: Covasna | Punct: Cariera de nisip/Tag, Situl B | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4172
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca greacă; Epoca elenistică; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Descoperire funerară; Mormânt; Descoperire izolată; Obiect izolat;
Cod RAN:
| 63919.03 |
Județ:
Covasna
Unitate administrativă:
Bodoc
Localitate:
Olteni
Punct:
Cariera De Nisip/Tag, Situl B
Localizare:
| 63919.03 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kavruk | Valerii | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Kovács | Adela | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Zăgreanu | Radu | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
Raport:
Satul Olteni aparţine comunei Bodoc, judeţul Covasna şi este situat la 10 km N de oraşul Sfântu Gheorghe, de ambele părţi ale D.N-12, Braşov - Miercurea Ciuc. Situl arheologic (Situl B), este situat pe o terasă înaltă, neinundabilă, aflată pe partea dreaptă a râului Olt1.
Principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost eliberarea terenului de sarcină arheologică în zona exploatării carierei de nisip.
În anul 2008, a fost cercetată o suprafaţă de 3.000 m2. Au fost cercetate mai multe complexe arheologice ce datează din perioada neo-eneolitică, din epoca bronzului târziu şi din a doua epocă a fierului.
Au fost cercetate 8 locuinţe (L8-15); 21 gropi „menajere” (Gr.23-29; Gr.31-43 şi Gr.45); 6 instalaţii de foc (5 vetre) şi 1 cuptor.
Locuinţele
L8 a fost descoperită la -0,6 m, forma relativ ovală (10 x 8 m), fundul relativ plat, orientată pe direcţia N-S. Umplutura formată din pământ negru
L9 a fost descoperită la -0,5 m, forma relativ ovală (4,5 x 3,4 m), fundul era relativ plat orientată pe direcţia E-V. Umplutura formată din pământ negru.
L10 a fost descoperită la -0,4 m, forma relativ ovală (6,2 x 5,2 m), fundul era relativ plat, orientată pe direcţia NE-SV. Umplutura formată din pământ negru.
L11 a fost descoperită la -0,4 m, avea forma relativ ovală (12 x 7,2 m), fundul era relativ plat orientată pe direcţia est-vest. Umplutura formată din pământ negru.
L12 a fost descoperită la -0,4 m, avea forma relativ ovală (13 x 10 m), fundul era relativ plat orientată pe direcţia E-V. Umplutura formată din pământ negru.
L13 a fost descoperită la -0,5 m, avea forma relativ ovală (11,2 x 10,4 m), fundul era relativ plat, orientată pe direcţia E-V. Umplutura formată din pământ brun-gălbui.
L14 a fost descoperită la -0,5 m, avea forma probabil ovală (4 x 2,5 m), orientată pe direcţia N-S. Partea estică a acestei locuinţe a fost distrusă în timpul amenajărilor DN-12. Umplutura formată din pământ negru.
L15 a fost descoperită la -0,5 m, avea forma probabil ovală (3,4 x 3 m), orientată pe direcţia E-V. Umplutura formată din pământ negru.
Gropile „menajere”
Gropile au fost descoperite la –0,5 –0,6 m, au umpluturi asemănătoare (formată din pământ de culoare neagră în care apar fragmente ceramice neolitice), dar au forme diferite:
- forma ovală, cu dimensiuni între 0,7-4,5 m (Gr.23 – 29, Gr.32-34, Gr.36, Gr.38, Gr.40-43 şi Gr.45), pereţii oblici şi fundul relativ sferic.
- formă circulară, cu diametrul între 0,5-1,74 m, (Gr. 31, Gr. 35, Gr. 37, Gr. 39).
Instalaţiile de foc
Vetrele (Vatra 1 - 5) au fost descoperite la -0,5 m, diametrul 0,5-1,5 m. Iniţial a fost săpată o groapă în solul steril, apoi a fost amenajată lipitura vetrei ce s-a păstrat pe grosimea de 0,03-0,06 m. Lipitura vetrelor a fost distrusă din trecut.
Cuptorul nr. 1. A fost descoperit la -0,5 m, diametrul de cca. 1,1 m. Iniţial a fost săpată o groapă în solul steril, apoi pereţii gropii au fost lutuiţi şi s-au păstrat pe grosimea de 0,05 m. Bolta cuptorului s-a păstrat foarte bine în partea sa sudică (înălţimea 0, 2 m), iar partea nordică a fost distrusă de mai multe pietre aruncate acolo din trecut.
Gr.44 a fost descoperită la -0,4 m, forma ovală (1,8 x 1,5 m), pereţii uşori oblici şi fundul relativ plat. Groapa era adâncită cu 1,2 m în solul steril. Umplutura era formată din pământ de culoare brună iar spre fund se aflau mai mulţi bolovani de piatră. În umplutură au fost descoperite fragmente ceramice, lemn carbonizat, fragmente de lut ars, oase animaliere şi fragmente de râşniţă de piatră şi o fusaiolă din lut ars. Materialul ceramic este atribuit culturii Noua.
În perioada 2005 – 2007 au fost descoperite şi cercetate 7 morminte dacice (M1-M7)2. În anul 2008 au fost descoperite alte 4 morminte dacice (M8, M9; M10 şi M11).
M8: incineraţie în groapă şi în urnă
Groapă descoperită la -0,40 m, avea forma rectangulară (2,7 x 0,95 m) săpată pe direcţia N-S. Pereţii erau oblici, cu fundul plat şi adâncită cu 0,30-0,35 m de la nivelul descoperirii.
Amenajări. Pe latura vestică a gropii s-a păstrat, fragmentar, o scândură de lemn carbonizată (1 x 0,1 x 0,03 m), iar pe latura sudică au fost descoperite mai multe fragmente de lemn carbonizat. Umplutura gropii era formată din pământ brun-gălbui, amestecat cu resturi de lemn ars, pietricele.
Ritul: incineraţie în groapă şi în urnă. Oase umane, puternic arse şi fragmentate, s-au descoperit atât împrăştiate pe toată suprafaţa gropii, cât şi în partea ei nordică, depuse într-o urnă cu capac. În mai multe părţi ale gropii au fost identificate, până în momentul actual, cel puţin 7 vase.
M9: incineraţie în urnă şi în groapă.
Groapa descoperită la -0,40 m, avea forma relativ rectangulară (2,75 x 0,95 m) săpată pe direcţia N-S. Pereţii erau oblici, fundul plat şi era adâncită cu 0,40-0,45 m de la nivelul descoperirii.
Umplutura: sediment de culoare brun-gălbuie, în amestec cu nisip.
Mobilier funerar: trei vase ceramice şi un pumnal de fier.
Ritul: incineraţie în urnă şi în groapă. Urna era aproape plină cu oase umane puternic arse şi acoperită cu o strachină. La N de urmă era un vas spart din vechime. În partea centrală a gropii se afla pumnalul din fier (puternic oxidat), în jurul căruia se aflau multe oase umane arse.
M10: incineraţie în groapă.
Groapa, descoperită la -0,50 m, avea forma ovală (0,7 x 0,5 m), orientată pe direcţia N-S, cu pereţii uşor oblici şi fundul relativ plat, săpată până la adâncimea de 0,15 de la nivelul descoperirii. Nu au fost identificate nici un fel de amenajări.
Umplutura: sediment de culoare neagră, format din pământ amestecat cu multă cenuşă şi resturi de lemn ars.
Ritul: incineraţie în groapă, plină de oase umane arse şi păstrate fragmentar.
M11: incineraţie în trei urne şi în groapă
Groapa a fost descoperită la –0,45 m, forma rectangulară (2,35 x 0,75 m), orientată pe direcţia NV-SE, pereţii fiind verticali şi fundul plat.
Amenajări. Pe laturile de SV, S şi SE groapa a fost lipită cu lut şi, apoi, puternic arsă, până la o anume adâncime; în zona sudică se observă urme ale unor structuri din lemn.
Umplutura: sediment de culoare brun-gălbuie, care este format din argilă galbenă, în care au fost descoperite, spre capătul sudic al gropii, şi puţine resturi de lemn carbonizat.
Ritul - incineraţie în urne şi în groapă; deşi resturile incinerate au fost depuse în patru locuri diferite, până la analiza antropologică nu ştim numărul indivizilor.
S-au identificat trei depuneri în groapă, de vase şi oase umane, care au fost denumite: M11A în partea central-nordică, M11B, la N, şi M11C, la S.
M11A, în partea centrală a gropii; cele patru vase ceramice unor, toate modelate cu mâna. La adâncimea –0,7 şi 1,2 m, au fost descoperite resturi de oase umane arse. Printre oase au fost descoperite două mărgele de sticlă.
M11B, în partea nordică a gropii, la –0,8 m, era format din două urne, una în poziţie normală şi a doua culcată pe o parte. În jurul acestor urne au fost descoperite resturi de oase umane arse şi mai multe fragmente de scândură carbonizată.
M11C, în partea sudică a gropii mormântului, la adâncimea de –0,90 m, format din cinci vase ceramice, aşezate în poziţie normală, unul deasupra celuilalt. În această depunere a fost descoperită prima cană cu toartă supra-înălţată modelată la roata olarului.
Gr.30. A fost descoperită la -0,30 m, avea forma circulară cu diametrul de 0,8 m, pereţii oblici, cu fundul relativ plat. Groapa a perforat un complex eneolitic (L2). Umplutura era afânată şi formată din pământ nisipos de culoare galbenă, fără material arheologic.
Locuirea neo-eneolitică
Locuirea din perioada neoliticului dezvoltat aparţine Culturii Ceramicii Liniare cu Note Muzicale. Eneoliticului timpuriu aparţine locuirea Boian-Giuleşti şi Precucuteni I.
Până în momentul de faţă nu s-a putut stabili raportul cronologic între vestigiile Boian şi Precucuteni I de la Olteni. Remarcăm faptul că materialele arheologice descoperite în unele complexele arheologice sunt amestecate. Este posibil ca din fondul vechi liniar cu note muzicale, cu influenţe aparţinând culturii Boian, să ia naştere în zona sud-estică a Transilvaniei, cultura Precucuteni. Situl de la Olteni reprezintă un punct cheie în ceea ce priveşte începutul eneoliticului din această parte a Transilvaniei.
În campania din 2008 s-au descoperit alte patru morminte, toate de incineraţie, din care trei au avut gropi mari, rectangulare, iar unul (M10) a avut o groapa mică, ovală şi puţin adâncă; M8 a avut scânduri masive pe laturile lungi, iar M11 a avut trei laturi lutuite şi puternic arse. Toate patru sunt morminte de incineraţie, cu oasele depuse în groapă (M10) ori în urnă şi în groapă (M8, M.9, M11). Mobilierul funerar a fost variat şi bogat: în M8 au fost minimum şapte vase ceramice, în M9 trei vase ceramice şi un pumnal din fier în teacă, iar M11 minimum 10 vase şi două mărgele din sticlă albastră cu decor „în ochi”; M10 n-a avut inventar, găsindu-se doar oasele incinerate. Menţionăm că în M11 s-a aflat o cană modelată cu roata, aceasta fiind primul vas de acest tip găsit până acum, atât în aşezare, cât şi în necropolă. În urma săpăturilor din 2008 putem aprecia că atât ritualurile, cât şi inventarul funerar şi ofrandele sunt mult mai bogate şi mai variate decât părea după primele descoperiri. Prin rit, ritualuri şi inventar aceste morminte pot fi atribuite dacilor intracarpatici din sec. IV-III a.Chr.