Pasărea | Comuna: Brăneşti | Judeţ: Ilfov | Punct: La sud de sat, Calea Bucureşti, f.n., T 73, P 269/20, Lot 2 | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4174
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 101323.01 |
Județ:
Ilfov
Unitate administrativă:
Brănești
Localitate:
Pasărea
Punct:
La Sud De Sat, Calea București, F.N., T 73, P 269/20, Lot 2
Localizare:
| 101323.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măgureanu | Andrei Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu | Gheorghe | responsabil | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Ciocănel | Camelia Mirela | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Ignat | Theodor Aurelian | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
Raport:
Suprafaţa supravegheată se află la aproximativ 60-70 m de lac (malul nordic al lacului Pasărea), pe o pantă uşoară. Proprietatea era cultivată cu viţă de vie, ale cărei rădăcini au afectat nivelul cu materiale arheologice.
Au fost trasate 11 secţiuni de diferite dimensiuni, în toate fiind surprinsă aceeaşi stratigrafie: 0 –0,15 m, strat vegetal; -0,15 -0,40/0,50 m, strat de pământ brun închis cu materiale arheologice; -0,40/0,50 –1,25 m, strat de pământ galben lutos, solul viu. Adâncimea maximă de săpare atinsă a fost de -1,25 m.
Pe suprafaţa cercetată au fost descoperite două complexe de locuire şi au fost recuperate din strat fragmente ceramice, databile în epoca bronzului final1, Latènul getic (sec. II-I a.Chr) şi în sec. VI-VII p.Chr.
Locuinţa 1
A fost surprinsă în SIV şi în caseta 2, în grund, la - 0,45 m faţă de nivelul actual de călcare. Ea a fost suprapusă parţial de o groapă de formă ovală cu dimensiunile surprinse în casetă de 1,70 x 1,40 m care conţinea pământ negru de umplutură şi cu fragmente de chirpici2. După demontarea martorului existent între secţiune şi casetă, a fost dezvelită, parţial, o locuinţă de formă rectangulară. Aceasta a fost surprinsă doar pe latura de E, pe o lungime de 2,30 m, restul laturii intrând în profilul sud-vestic. Dimensiunile reconstituite sunt de 3,90 x 3,80 m. Podeaua a fost surprinsă la -1,06 –1,15 m faţă de nivelul actual. Este simplă, fără amenajări speciale. În colţul de E a fost surprins un calup de lut cruţat, despărţit de pereţii locuinţei de un spaţiu lat de 0,20 m, în care era amenajat un cuptor. Vatra, cu diametrul de 0,50 m, este puternic vitrifiată şi are o grosime de 0,01-0,02 m, sub ea pământul fiind înroşit pe 0,05 m, datorită difuziunii de căldură. Vatra se află la 0,08 m faţă de nivelul podelei.
Atât pe vatra cuptorului cât şi în faţa acestuia, dar şi în spaţiul dintre cuptor şi peretele locuinţei, au fost găsite mai multe fragmente ceramice şi resturi de la vălătucii de lut; acestea erau răspândite şi pe podea pe o suprafaţă de 1 x 1 m.
Epoca bronzului
Antrenate în umplutura L1, precum şi din stratul arheologic, au fost recuperate câteva fragmente ceramice ce pot fi atribuite epocii bronzului.
Este vorba despre fragmente de vase cu buză dreaptă şi pereţi uşor arcuiţi, mai groşi. Un singur fragment de perete prezintă un decor de tip Besenstrich.
Epoca Latène
Câteva fragmente ceramice pot fi atribuite epocii Latène. Ele provin, fiind antrenate, atât din locuinţa 1, cât şi din stratul arheologic.
Este vorba despre ceramică lucrată cu mâna, dintre care se remarcă un fragment decorat incizat cu un motiv în forma literei Φ. Dintre fragmentele ceramice lucrate la roată, putem remarca două fragmente de fructieră şi un bol. De asemenea, au fost descoperite patru fragmente de panse de amfore, prea mici pentru a putea fi atribuite unui atelier.
Pe baza caracteristicilor ceramicii, asocierii de forme, credem că putem atribui fragmentele ceramice descoperite unei aşezări databile în sec. II-I a.Chr3.
Secolul VII
Ceramica descoperită în L1 este aproape în totalitate modelată cu mâna, lucrate la roată fiind doar trei fragmente ceramice.
De culoare cărămizie, unele fragmente ceramice prezintă urme de ardere secundară la cenuşiu, altele, descoperite în apropierea vetrei, fiind vitrifiate.
Pasta vaselor lucrate cu mâna conţine nisip, pietricele şi cioburi pisate. Exită şi două cazuri de vase lucrate cu mâna din pastă asemănătoare vaselor lucrate la roată (doar cu nisip).
Sunt prezente două forme ceramice lucrate cu mâna: vasul borcan şi tipsia. Nici unul dintre fragmente nu prezintă urme de decorare, în afara a trei fragmente de vase borcan, care prezintă pe buză un decor format din alveole.
Printre fragmentele ceramice, atât pe vatră, cât şi în faţa acesteia a apărut un număr destul de mare de vălătuci, în general de formă ovală, rotunzi în secţiune. Rari sunt cei cu secţiunea rectangulară.
Din ceramica lucrată la roată nu putem menţiona decât vasul borcan realizat dintr-o pastă cu aspect zgrumţuros. Decorul este prezent pe peretele unui vas cărămiziu, pe acesta fiind incizate linii orinzontale şi linii în val.
Datorită prezenţei celor trei fragmente de vase lucrate cu mâna şi decorate pe buză cu alveole, putem restrânge datarea complexului doar la nivelul secolului al VII-lea, cu analogii din spaţiul bucureştean la Militari-Câmpul lui Boja4.
Locuinţa 2
În SX şi în caseta 1, a fost identificată, în partea de S (spre limita de proprietate) o groapă rectangulară, cu colţurile rotunjite (s-a prins în săpătură doar colţul dinspre NE în SIII). Putem presupune că, prin reconstituirea în desen a laturii de N, aceasta are o lungime totală de 3,40 m.
În peretele de V al gropii, la -0,26 m, s-a conturat un cuptor cu dimensiunile de 1 x 0,80 m. Este un cuptor circular. Înălţimea cupolei la interior este de 0,31 m. Pereţii sunt puternic vitrifiaţi. Vatra, are dimensiunile de 0,50 x 0,90 m şi are o grosime de 0,06 m. Ea iese în afara cuptorului cu 0,40 m, pe o lăţime de 0,66 m. La secţionarea vetrei, spre mijlocul cuptorului s-a constatat că aceasta a avut o fază de refacere, peste vatra mai veche fiind pus un strat de aproximativ 0,02 m de lutuială, peste care s-a format o nouă vatră. Crusta vetrei mai recente are 0,01 m grosime.
În dreptul gurii, de o parte şi de alta, aceasta era întărită cu două cărămizi fragmentare. Cărămida de pe latura de NE, pusă în picioare, spartă la un capăt are dimensiunile de L = 19 cm, l = 15 cm, gr. = 4 cm; a doua cărămidă, pusă pe lungime, pe latura de SV, are L = 11 cm, l = 15 cm, gr. = 5,5 cm. Cărămizile sunt foarte bine prinse în stratul de zgură identificat în faţa cuptorului.
Umplutura cuptorului este formată dintr-un sediment negru, neomogen, cu aspect fărâmicios, în care au fost descoperite 11 fragmente de cărămizi.
Pe baza caracteristicilor cărămizilor, în lipsa inventarului, putem atribui complexul evului mediu5.