Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Grădiştii (Piciorul Muncelului) | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4242
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare urbană; Cetate; Sanctuar; Tezaur monetar;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăștioara De Sus
Localitate:
Grădiștea De Munte
Punct:
Dealul Grădiștii (Piciorul Muncelului)
Toponim:
Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Iaroslavschi | Eugen | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Florea | Gelu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Glodariu | Ioan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Scopul proiectului şi al cercetării arheologice a vizat o verificare în zona sacră şi reluarea săpăturilor în cartierul de est de la Sarmizegetusa Regia.
În zona sacră s-a abordat absida marelui sanctuar circular de pe terasa a XI-a. Acolo „răscoliri” s-au făcut încă de la sfârşitul sec. al XIX-lea. Ele au continuat cu cercetările arheologice din sec. XX, când s-a stabilit numărul pilaştrilor din lemn la 34 şi că ei erau, aparent, prinşi într-un perete de lut ars, cu două intrări la E şi la V marcate de două praguri din calcar faţă în faţă. Trebuia verificat dacă în absida marcată de cei 34 de pilaştri se poate vorbi de un postament capabil să susţină statuia unei divinităţi.
În absidă s-a trasat o suprafaţă de 6 x 5 m cu un martor pe lungime de 0,50 m şi o prelungire de 0,70 x 2,65 m, cu un martor de 0,20 m, în „vârful” absidei. Adâncimea săpăturii a fost de 1 m.
Stratigrafia (de sus în jos): 1. strat vegetal gros de 0,10 m urmat de 2. umplutura terasei din pământ brun-gălbui amestecat cu mult lut cu o grosime de 0, 90 m. Pe alocuri erau vizibile urmele vechilor săpături. Nu s-a descoperit nici un fel de inventar arheologic.
Concluzia este că nu există vreun indiciu pentru postament. Săpătura s-a oprit la 1 m adâncime.
Cartierul de E (situat la NE de zona sacră), convenţional Căprăreaţa II, pentru că pe terasa Căprăreaţa I este săpătura din 1971, când s-a cercetat marele atelier metalurgic1.
Pe terasa Căprăreaţa II se observă trei „movile”, două mari – 10 m diametru, 0,50 m înălţime – şi una, în mijloc, mai mică – 6 m diametru, 0,30 m înălţime. A fost secţionată parţial doar „movila” din zona de V a terasei.
Au fost trasate patru secţiuni, dispuse în „cruce”, două dintre ele de 10 x 2 m, celelalte două de 5 x 2 m. Stratigrafia generală se prezenta astfel (de sus în jos): pământ vegetal, gros de 0, 10 m; nivel de pământ brun-gălbui cu pigmenţi de cărbune în care sporadic au apărut materiale arheologice, cu o grosime de 0,20/0,30 m; urma, până la adâncimea de 0,8/0,9 m, un strat de lut galben amestecat cu sfărâmături de stâncă; între 0,90 -1,10 m, un strat de pământ brun-gălbui cu pigmenţi de cărbune; următorul strat, până la adâncimea de 1,50 m, consta în lut galben amestecat cu sfărâmături de stâncă.
Se pare că terasa a fost amenajată/locuită în două etape, după cum indică prezenţa a două straturi de nivelare (lut galben amestecat cu pietre). Prima etapă este atestată prin aflarea unor fragmente ceramice, între care un fund şi o buză de chiup, şi prin pigmentaţia de cărbune.
Pentru a doua fază de locuire urmele arheologice sunt mult mai consistente. Astfel, a fost descoperită o construcţie, cercetată parţial (doar un colţ şi o parte din latura de S), evidenţiată prin scânduri de brad carbonizate, pereţi prăbuşiţi şi podină din lut. În imediata apropiere au fost găsite numeroase obiecte din fier, vase ceramice de diferite dimensiuni – unele reîntregibile – şi o masă compactă de seminţe carbonizate (mei). Dacă sfârşitul construcţiei poate fi pus pe seama unui incendiu, funcţionalitatea ei rămâne de stabilit după ce va fi cercetată în întregime.
Probabil tot ultimei faze de locuire îi aparţin trei gropi dispuse în linie care aveau pe fund câte o lespede de micaşist. Rolul lor este incert, dar modul de dispunere şi umplutura par a le lega de existenţa construcţiei.
În vederea valorificării informaţiilor arheologice, pe lângă studiile de specialitate ce vor fi elaborate în următoarea perioadă, au fost realizate două baze de date: bază de date arheologice de tip GIS (Geographic Information System) şi bază de date pentru materialele arheologice din siturile dacice (zona capitalei regatului dac). Materialele arheologice descoperite în campania din 2008 au intrat în patrimoniul MCDR Deva.
Obiectivele cercetării viitoare constau în cercetarea integrală a terasei Căprăreaţa II şi abordarea altor terase din zonă, necercetate până în prezent.