Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Zidina | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4294
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare rurală; Castru;
Cod RAN:
| 51038.01 |
Județ:
Caraș-Severin
Unitate administrativă:
Caransebeș
Localitate:
Caransebeș
Punct:
Zidina
Toponim:
Tibiscum
Localizare:
| 51038.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Balaci | Mariana | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Benea | Doina | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Regep Vlascici | Simona | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Timoc | Călin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Săpăturile arheologice s-au efectuat în timpul practicii de vară a studenţilor (15 iulie -7 august). Cercetările din anul 2009 au vizat sectorul de NV al fortificaţiei printr-o secţiune de 20 x 1,50 m, caroiaj 1 x 1 m de la N spre S. Secţiunea a fost trasată din colţul de NV înspre colţul corespunzător al principiei castrului mare pentru a surprinde toate amenajările interioare rămase până în prezent necunoscute.
După un strat de depunere antică format din pământ şi nisip fin de culoare galbenă, destul de consistent, gros de 0,60-0,80 m a apărut un nivel de dărâmătură antică provenind de la un bordei roman târziu (1,25-1,65 m) executat din borne masive de lemn şi chirpic. Patul acestei construcţii romane târzii îl formează stratul de distrugere al unei barăci romane din timpul Provinciei, care a apărut la adâncimea de 1,90 m.
În partea de N a secţiunii a fost surprins un segment din agger (lat de 0,80 m), care se continuă cu via sagularis (lată de 4,70 m şi groasă de 0,15 m) cu o rigolă în partea stângă. Imediat de la limita drumului se observă la adâncimea de 1,90 m amprenta unui stâlp de la o baracă. Ea a fost construită prin aşezarea unei baze din piatră de râu fără mortar, din lemn, cu chirpic. Lăţimea surprinsă în secţiune este de 4,70 m. Podeaua barăcii era din lut bătut devenit roşu după incendiere. Construirea barăcii se datează atât pe baza monedelor, cât şi a unor fragmente de terra sigillata în epoca lui Antoninus Pius, ceea ce premerge cu mai mulţi ani opinia cunoscută până acum potrivit căreia, castrul mare a fost construit în timpul lui Marcus Aurelius în anul 165 (pe baza unei inscripţii descoperite în principia castrului mare).
Baraca a fost distrusă printr-un incendiu care nu poate fi încă precizat cronologic, cândva spre sfârşitul secolului III, după care a avut loc o depunere lentă şi apoi pe un strat de lemn nivelator a fost ridicat bordeiul post roman amintit mai sus. Nivelul de locuire post-romană se întinde pe întreaga suprafaţă a secţiunii uniform şi este marcat prin multă ceramică lucrată la roată, mai ales roşie, cu forme însă care se apropie de cele romane târzii.
Vicus militar
Cercetările au continuat la clădirea XI din vicus prin efectuarea unui sondaj de control în interiorul unei încăperi de pe latura de V a casei fiind observate etapele de construcţie, modificările structurale. Spre deosebire de alte spaţii ale casei, materialul arheologic este extrem de sărac şi apare clar reprezentat, doar în primul nivel de locuire respectiv în cea de lemn.
În sectorul de NV al vicus-ului militar zona necercetată până acum a fost descoperită a fost trasată o secţiune de control de 30 x 1,50 m, prilej cu care a fost descoperit un strat mare de depunere antică de până la 0,65 m, în care au apărut sporadic urme de locuire romană târzie. Între m. 22-26,5 a apărut un zid de interior al unei clădiri lat de 0,50 m. Nivelul antic a fost de abia atins este bogat în material arheologic. Cercetările vor continua în acest sector.