Drobeta-Turnu Severin | Judeţ: Mehedinţi | Punct: Schela Cladovei - Canton (km. 854) | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4301
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă;
Cod RAN:
| 109817.01 |
Județ:
Mehedinți
Unitate administrativă:
Drobeta-Turnu Severin
Localitate:
Drobeta-Turnu Severin
Punct:
Schela Cladovei - Canton (Km. 854)
Localizare:
| 109817.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pătroi | Nicolae Cătălin | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Mehedinţi |
| Bonsall | Clive | participant | University of Edinburgh, UK |
| Dobrescu | Roxana | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Boroneanţ | Adina Elena | responsabil sector | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Boroneanţ | Vasile | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Situl arheologic Schela Cladovei- punct Canton (km. 854), Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, este localizat pe prima terasă a Dunării, la o înălţime de 3-4 m faţă de nivelul iniţial al fluviului, spre ieşirea în direcţia Orşova din municipiul Drobeta Turnu Severin. Elemente de cultură materială au fost identificate pe o lungime de cca 1 km, între şantierul naval şi staţia de pompare a apei spre uzina de apă grea de la Halânga.
Suprafaţa sitului este impărţită de un canal colector al izvoarelor de apă din terasa înaltă a Dunării (un fost pârâu) în două sectoare: A (stânga) şi B (dreapta).
Pentru a evita eroziunea, malul a fost protejat cu un dig cu o lăţime de cca. 3-4 m, umplut cu nisip şi pietriş şi întărit pe malul fluviului cu plăci de beton. Din păcate această protecţie va fi de scurtă durată, marginea placată cu beton fiind într-un stat avansat de degradare.
După V. Boroneanţ, aşezarea mezolitică se întindea numai în zona din dreapta canalului colector (fapt confirmat până în momentul de faţă şi de sondajele efectuate), în timp ce locuirea neolitică timpurie, foarte insă, se întindea în ambele sectoare.
Cercetările anterioare de la Schela Cladovei (1992-1996, în cadrul unui prim proiect de colaborare cu Universitatea din Edinburgh, condus tot de prof. Clive Bonsall) au pus în evidenţă locuiri din epoca mezolitică şi neolitică timpurie, situate cronologic între 7000-6300 cal BC, respectiv 6000-5500 cal BC.
Proiectul româno-britanic aflat în desfăşurare în momentul de faţă (şi având ca parteneri IAB, Universitatea din Edinburgh, MRPF Turnu Severin) umăreşte obţinerea unor informaţii cât mai detaliate referitoare la stilul de viaţă, arhitectura, tehnologia şi practicile de înmormântare ale ambelor tipuri de comunităţi menţionate.
Universitatea din Edinburgh a fost reprezentată în 2009 de o echipă de 12 studenţi de conduşi prof. Clive Bonsall. Aceştia şi-au efectuat pe şantierul Schela Cladovei practica de specialitate arheologică necesară pentru completarea studiilor, ei constituind principala forţă de muncă necesară desfăşurării activităţii şantierului. Studenţii britanici au participat atât la cercetarea arheologică de teren, cât şi la procesarea materialului arheologic rezultat (sortare pe categorii de material, desen şi realizare de planuri de şantier, completarea bazei de date a descoperirilor).
S-a redeschis secţiunea denumită SVII, pe proprietatea lui Dragoş Iacob, la dreapta fostului pârâu (sector B), acum canalizat.
SVII (dimensiuni 5 x 5 m) este împărţită în carouri de 1 m2, numerotate conform caroiajului de la 509/513 şi de la Q/U (în ordine afabetică). Fiecare careu este subdivizat la rândul lui în cele patru sferturi, denumite A,B,C,D. Astfel săpătura se efectuează pe suprafeţe mici, de 0,50 mp, planarea şi colectarea materialului arheologic fiind extrem de precisă iar materialele rezultate din flotare mai uşor de integrat în analiza finală.
În anul 2009 a fost finalizat Unit 5 şi cercetate integral Unit 6 şi Unit 7 (unităţi arbitrare, de câte 5 cm grosime) fiind urmărite complexele arheologice F1001, F1006, F1008 F1010, probabil complexe neolitice timpurii de tip Starcevo-Criş şi F1002, F1009 deranjamente cu caracter modern (un şanţ şi respectiv o groapă).
Descrierea complexelor neolitice
F1001: complex neolitic timpuriu deranjat de şanţul modern F1002. Materialul arheologic colectat era reprezentat de fragmente ceramice neolitice timpurii, oase şi pietre de mari dimensiuni. El se pierde în colţul de NE al secţiunii SVII.
F1006: zonă cu extrem de multe fragmente de chirpic, unele de dimensiuni mari. În centru se observa o masă de chirpic aproape compact. Nu au fost observate în jur cenuşă sau cărbune.
F1008 - fără a avea limitele bine precizate, a fost delimitată pe baza materialului arheologic extreme de dens şi abundent (predominant ceramic - fragmente de vase mari, reîntregibile, multe cu decor aplicat), nefiind observabilă a schimbare bruscă a culorii solului de umplutură.
F1010: conţinea un număr mare de fragmente ceramice neolitice timpurii, frecvente fragmente de chirpic şi numeroase pietre de dimensiuni variabile.
La sfârşitul campaniei de cercetare, la curăţarea Unit 8, pe baza concentraţiei de material arheologic şi într-o mai mică măsură pe baza variaţiei culorii solului, au fost delimitate următoarele zone, unele dintre ele posibile complexe arheologice.
A: complex caracterizat de un sol de culoare galben-brun cu foarte puţin material arheologic vizibil. Este probabil continuarea lui F1001 (secţionat de şanţul modern F1002)
B: zonă cu sol galben-brun dar cu multe fragmente mici de chirpic şi câteva pietre; nu au fost observate fragmente ceramic
C: zonă de culoare galben-brun cu foarte puţin material arheologic (piatră, fragmente ceramice neolitice timpurii şi chirpic) care devin mai frecvente în zona de contact cu F1010
D: zonă cu sol galben-brun şi pietre de mari dimensiuni
E: zonă cu sol galben-brun închis cu pietre de mari dimensiuni între care şi o râşniţă. Extrem de frecvent se observă fragmente ceramice de mari dimensiuni (care se reîntregesc) aparţinând neoliticului timpuriu. Limita sa de E (spre F1008) este marcată de un şir se pietre aproape vertical.
F = F1008: considerat drept complex la cercetarea lui Unit 7, conţine un număr mare de fragmente ceramic, foarte frecvent chirpic, şi pietre. Pe suprafaţa sa au fost semnalate câteva concentraţii (de dimensiuni reduse) de cu mici fragmente de malachit. Pe seama prezenţei malachitului (sau poate a cărbunelui) a fost pusă şi observarea a patru zone, de formă neregulată, mai închise la culoare pe suprafaţa lui F1008.
G: zonă de culoare galben-brună, bogată în material arheologic, mai ale ceramic şi pietre.
H: zonă de culoare galben-brun, cu câteva fragmente de chirpic şi rare fragmente ceramic sau pietre
I: este mai deschisă la culoare decât zona H, având aceeaşi raritate a materialului arheologic
K: aceeaşi culoare ca şi zona H, ci câteva fragmente ceramic şi pietre dar puţin chirpic
L: zonă de culoare gri-brun închis, cu o mare concentraţie de fragmente ceramic (neolitic timpuriu), pietre de mari dimensiuni şi câteva fragmente de chirpic. Zona denumită N (în interiorul lui L) are o concentraţie mare de fragmente de malachit.
M: matricea solului este foarte similară cu cea a lui L, dar fragmentele de malachit sunt răspândite pe întreaga suprafaţă a lui M.
P: zonă de culoare galben brun, săracă în material arheologic
Q: zonă de culoare galben brun, săracă în material arheologic
Materialele arheologice rezultate reprezentate de fragmente ceramic, obiecte de os şi piatră, chirpic, resturi osteologice umane, elemente de faună (oase de mamifere şi peşti, scoici, cochilii de melci de apă dulce),.
Între descoperirile remarcabile se numără resturile de fabricaţie ale unor mărgele de culoare verde, realizate din malachit (descoperite în număr mare şi în diverse stadii ale procesului de fabricaţie, de la materie primă la produsul finit). Acestea apar într-un număr semnificativ de cazuri asociate unor micro-persoare/sfredele (piercers) din silex prebalcanic, folosite probabil la realizarea mărgelelor. Este probabil vorba de un mic atelier local de producere a acestor mărgele.
Acestea din urmă au formă circulară, de cca. 2 mm, cu o mică perforaţie în mijloc.
În aceeaşi zonă cu mărgelele şi micro-persoarele apar şi numeroase resturi de debitaj provenite din prelucrarea silexului - este posibilă şi existenţa unui atelier pentru producerea acestui tip de unealtă specializată.
Un alt aspect interesant o reprezintă sursa de provenienţă a acestui tip de materie primă, postulat ca fiind de origine de la S de Dunăre, din Bulgaria de N.
Din acelaşi tip de silex sunt fabricate lame retuşate, vărfuri pe lame, gratoare, etc. Prezenţa obsidianului (prin aşchii, fragmente de lame şi chiar nuclee) este şi ea demnă de menţionat.
La fel de importantă (dar mult mai numeroasă) este ceramica neolitică timpurie. Uimeşte varietatea formelor şi decorurilor: impresso, incizii cu motive liniare sau în reţea, ciupituri, benzi aplicate, alveolări, butoni, diverse tipuri de mânere. O mare parte a ceramicii prezintă un slip roşiatic, este bine arsă şi lustruită.
Se remarcă un tip de vas, foarte des întâlnit la Schela Cladovei dar pănă acum observat doar în alte două alte situri (şi în număr foarte mic) - vasul de tip cuptor (a mai fost semnalat la Ajmana(Serbia), Ostrovul Banului şi la Ostrovul Corbului). Foarte comune sunt şi vasele cu picior şi altarele cu patru picioare şi recipient circular.
Ceramica pictată este relative rară, fiind reprezentată anul acesta de fragmente de dimensiuni mici, pictate negru pe un fond roşu, lustruit.
Nu a fost observată plastic antropomorfă.
Proiectul va continua şi în anii următori pentru clarificarea problemelor legate de cronologia complexelor neolitice menţionate şi stabilirea raportului între neoliticul timpuriu din zonă şi mezoliticul de Schela Cladovei-Lepenski Vir. [Adina Boroneanţ, Clive Bonsall, Roxana Dobrescu]