Veţel | Judeţ: Hunedoara | Punct: SE Amfiteatru | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Locuire militară; Castru;
Cod RAN:
| 91991.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Veţel
Localitate:
Veţel
Punct:
SE Amfiteatru
Toponim:
Micia
Localizare:
| 91991.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ştefănescu | Alis | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Barbu | Ioana Lucia | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Mitar | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţuţuianu | Costin Daniel | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Şi în această campanie s-au continuat cercetările începute în anul 2000 în aşezarea civilă dezvoltată pe lângă castrul auxiliar Micia, în sectorul Cuptoare situat la SE de amfiteatrul militar1. Datorită fondurilor foarte reduse, cercetările s-au concentrat doar în sectorul de la V de secţiunea magistrală S1/2000, în suprafeţele Sp 10 şi Sp 18 deschise în campaniile 2007 , respectiv 20082.
Săpăturile din acest an au avut ca scop continuarea investigării atelierului de prelucrare a bronzului care a funcţionat în prima jumătate a secolului II p.Chr. în partea de S a sectorului amintit.
În suprafaţa 18, având dimensiunile standard pentru cercetările din acest sector de 10 x 6 m, situată la V de suprafaţa 8 de care este despărţită printr-un martor lat de 1 m, s-a îndepărtat pământul de protecţie depus la sfârşitul campaniei precedente după care s-a continuat săparea până la adâncimea de 1,20 m. Complexele descoperite s-au concentrat în spaţiul dintre temelia descoperită în campania precedentă şi profilul de E al suprafeţei. În această suprafaţă de 6 x 1,5 m au fost descoperite două straturi compacte de pământ ars reprezentând bolta prăbuşită a două cuptoare metalurgice, respectiv placa de bază a acestora. În lentila de pământ dintre aceste straturi a fost găsită o cantitate importantă de material arheologic roman. Într-o groapă mare care pleacă imediat de sub stratul de pământ vegetal şi ajunge până deasupra dărâmăturilor cuptoarelor au apărut piese ceramice post-romane, printre care şi un pahar lucrat cu mâna, întreg.
Pentru clarificarea acestei zone s-a desfiinţat, pe o lungime de 7 m, martorul lat de 1 m, situat între această suprafaţă şi Sp 8. În acest fel s-a surprins continuarea temelie orientate E - V din Sp 8 şi în Sp 18, dispusă perpendicular pe temelia orientată N - S cunoscută din campania precedentă cu care formează deci o cameră de mari dimensiuni care a funcţionat în perioada cuprinsă între cca. 170 - 250 p.Chr. Partea de S a acestei temelii care sparge nivelele construcţiilor cu pereţi de lemn şi ale cuptoarelor a fost scoasă complet, în aşa fel încât dimensiunile întregului edificiu nu mai pot fi stabilite. Lungimea păstrată a celor două ziduri cu temelii late de 0,60 - 0,70 m, dispuse perpendicular unul pe celălalt este de 9 x 6,70 m.
În martorul demolat au fost găsite trei gropi care perforează dărâmăturile cuptoarelor.
La V şi S de temelia orientată N - S au fost surprinse straturi alternative din mâl şi nisip caracteristice unei zone mlăştinoase.
Printre obiectele de inventar mobil descoperite în Sp 18 menţionăm în afară de ceramica comună întregibilă apărută în cantitate considerabilă: fragmente de opaiţe, ace de păr şi de cusut din bronz şi os, un ataş de vas şi o ţintă de bronz, un inel de aur având chatonul decorat cu dextrarum iunctio. O altă piesă deosebită este reprezentată de o farfurie mare de lut cu o cruce incizată pe fund şi alta pe perete, care, alături de cele două boluri tot cu cruce incizată apărute în Sp 8 printre numeroase piese identice, însă nedecorate, reprezentând resturile unui banchet, sugerează existenţa unei comunităţi creştine la Micia, în prima jumătate a secolului II p. Chr. Întrucât prima unitate militară staţionată la Micia încă de la începutul secolului II p. Chr., este de origine orientală, cohors II Flavia Commagenorum, prezenţa într-o perioadă atât de timpurie a unei comunităţi creştine nu ar trebui să surprindă.
În Sp 10, după evacuarea pământului de protecţie din jumătatea de E care fusese săpată în campaniile precedente, s-a lucrat şi în jumătatea de V până la adâncimea de 1 m în partea de S şi 1,20 m în partea de N. În această suprafaţă, cu excepţia părţii de S unde s-a surprins o margine de drum, au apărut straturi alternative de mâl şi nisip similare celor din Sp 18. În structura drumului a fost descoperit un sesterţ emis de Marcus Aurelius în 166 (Victoria Parthica).
La încheierea campaniei, complexele descoperite în ambele suprafeţe au fost protejate prin acoperire cu un strat de pământ.
În anul 2010 se vor epuiza cele două suprafeţe săpate în acest an şi, în măsura fondurilor disponibile, se va deschide o nouă suprafaţă, pentru a se continua cercetarea nivelului cuptoarelor care reprezintă cele mai importante complexe din acest sector.