Cristur | Comuna: Crişeni | Judeţ: Sălaj | Punct: Biserica reformată, nr. 191 | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 140841.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Crişeni
Localitate:
Cristur
Punct:
Biserica reformată, nr. 191
Localizare:
| 140841.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Culic | Vasile Daniel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Marchiş | Ioana | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pop | Horea Dionisiu | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Culic | Daniela Maria | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Localitatea este situată în Depresiunea Sălajului, mai exact pe valea Sălajului şi face parte din comuna Crişeni. Biserica parohială a satului, azi de rit calvin, a fost construită probabil în sec. al XV-lea în stilul gotic provincial atât de caracteristic mediului rural. Aceasta a fost aşezată pe un platou ne-inundabil din stânga Văii Sălajului. La N şi parţial la NE de biserică se întinde cimitirul actual, la V uşoarele pante sunt exploatate agricol, iar la S se face accesul la biserică, dinspre sat.
Pe terenul arabil şi în necropola actuală s-au găsit urmele satului medieval, urme reprezentate de ceramică medievală şi chiar premodernă şi alte piese din fier (zgură şi o cataramă).
Monumentul a fost o biserică-sală, la origini, pe faţada occidentală construindu-se în sec. XVIII un turn clopotniţă, iar în sec. XIX o navă colaterală pe latura de S. Atât navele cât şi absida, sunt lipsite de bolţi şi au tavan casetat.
Datorită unor nevoi urgente de reabilitare a bisericii (cod LMISJ-II-m-B-05045), au fost necesare intervenţii la nivelul fundaţiilor, zidurilor şi învelitorii. Astfel conform legilor în vigoare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, prin colectivul de cercetare format, a efectuat cercetări arheologice preventive în toate locurile în care urmau să se facă lucrări de subzidire a fundaţiilor sau rigole pentru dren. Au fost trasate 21 de suprafeţe de cercetare, de jur împrejurul monumentului şi una în prelungirea axului absidei. Obiectivele suprafeţelor de cercetare au fost acelea de a stabili stratigrafia sitului şi implicit evoluţia cronologică a monumentului.
S1 (1,5 x 1,2 m) a fost trasată pe latura de N a bisericii, peste contrafortul de NV şi latura de N a turnului. Obiectivele secţiunii au fost acelea de a verifica relaţia dintre turn şi navă, navă şi contrafort.
S1/A (1,5 x 23 m) a fost trasată pe axa E - V, în prelungirea absidei. Aceasta a trebuit să verifice cât anume s-a întins necropola veche şi dacă există eventuale ruine. Suprafaţa a descărcat terenul de sarcină arheologică.
S2 (2 x 1,2 m) a fost trasată pe latura de N a navei, la 2 m faţă de contrafortul median, înspre V. Suprafaţa a verificat relaţia zidului de N al navei cu contrafortul.
S3 (1,2 x 1,2 m) a fost trasată pe latura de N a navei, la 1,2m de la contrafortul median, înspre est.
S4 (2,5 x 1,2 m) a fost trasată pe latura de N a navei la 1, 3m faţă de profilul de E al S3.
S5 (2,8 x 1,1 m) a fost trasată pe latura de N a bisericii, pornind din contrafortul de NE al navei spre V. Suprafaţa a trebuit să verifice posibilitatea funcţionării în Evul Mediu a unei capele sau a unei sacristii, precum şi stratigrafia.
S6 (2 x 1,8 m) a fost trasată de pe latura de E a contrafortului de N a navei, respectiv pe latura de N a absidei.
S7 (1,7 x 1,1 m) a fost trasată pe latura de închidere a absidei şi pe contrafortul de N al acestei laturi. Atât S 7 cât şi extinderea sa până la contrafortul corespondent au fost făcute cu scopul de a verifica adâncimile de fundare ale structurilor precum şi relaţiile dintre ele.
S8 (3,5 x 1,1 m) a fost proiectată între cele două contraforturi, de S şi de E al absidei, secţiunea a verificat relaţiile dintre contraforturi cu latura de S a absidei.
S9 (1,8 x 1,1 m) a fost trasată pe latura de S a bisericii, pornind cu 1,3 m din contrafortul de NE înspre V.
S10 (2 x 1,8 m) a fost proiectată în colţul format de latura de S a navei şi cea de E a încăperii colaterale acesteia şi a suprapus parţial sondajul 1 geo. Astfel s-a verificat relaţia dintre navă şi încăperea colaterală, construită mai târziu.
S11 (2 x 1,9 m) a fost trasată pe latura de V a colateralei navei la 4,5 m faţă de latura sudică a navei.
S12 (3 x 1,5 m) a fost trasată astfel încât s-au surprins: contrafortul de SV al navei, o parte din latura de S a navei, latura de V a colateralei navei precum şi relaţiile dintre navă şi contrafort, navă şi colaterala acesteia.
S13 (2 x 1,2 m) a fost trasată pe latura de S a colateralei navei de la portic, 2 m spre est. Astfel s-au putut observa relaţiile dintre portic şi colaterala navei, precum şi adâncimile acestora de fundare.
S14 (3 x 1,2 m) a fost proiectată pe latura de N a navei la 2,5 m din colţul format de contrafortul de NV al bisericii, înspre est.
S15 (2 x 1,2 m) a fost trasată pe latura de S a colateralei navei şi zidul de V al porticului.
S16 (2 x 1,2 m) a fost trasată din colţul de SV al colateralei navei, 2 m înspre N.
S17 (1,2 x 1 m) a fost trasată pe latura de N a navei, între S3 şi S4.
S18 (2 x 1,5 m) a fost trasată din colţul de SE al colateralei navei, 2 m înspre N, pe latura de E a colateralei navei.
S19 (2 x 1,5 m) a fost trasată pe latura de E a colateralei navei, la N de S 18 şi delimitându-se de aceasta printr-un martor de 0, 40 m.
S20 (1,8 x 1,5 m) a fost trasată în porticul construit în prima jumătate al secolului XX.
S21 (1,5 x 1,2 m) a fost trasată în colţul format din: contrafortul de SV al navei, latura de V a navei şi latura de S a turnului.
Stratigrafia sitului a fost în bună măsură afectată de înmormântările succesive care au avut loc în jurul monumentului de-a lungul timpului. Dar dacă stratigrafia nu este concludentă în stabilirea unei cronologii, despre observaţiile făcute la nivelul zidurilor sau poziţionarea unor morminte nu se poate spune acelaşi lucru. Cea mai veche structură de zid, în picioare, este absida bisericii. Urmele de adosare surprinse în S5 şi S9 ale navei la cor sunt definitorii în această privinţă, iar cele două ferestre gotice din masa de zidărie a laturii de S a corului trădează influenţele goticului matur provincial. De fapt sunt singurele exemple de profile gotice aparente ale monumentului. Ancadramentul intrării în turn este renascentist şi probabil repoziţionat. La desfacerea tencuieli s-au mai descoperit câteva fragmente de pietre profilate, spre exemplu cea renascentistă din zidul porticului, sau cele din zidăria fundaţiilor, probabil de factură gotică.
În toate cele 22 de suprafeţe au fost descoperite în total 35 de morminte, unele încălecate de contraforturile navei actuale. Din păcate niciunul dintre morminte nu aveau obol, cu atât mai puţin cele tăiate de ziduri.
Din puţinele date oferite de stratigrafie, din succesiunea zidurilor care compun ansamblul şi poziţionarea unor morminte putem susţine că biserica a avut la un moment dat, probabil după al XVI-lea, probleme la nivel de fundaţii. Propunem această datare luând în considerare şi reaşezarea ancadramentului la intrarea în turn, precum şi fragmentul de ancadrament, tot renascentist, descoperit în zidăria porticului. De aceea considerăm că nava a fost refăcută din fundaţie, dovadă că în unele zone acest lucru era sesizabil chiar la talpă, atât prin morminte tăiate de aceasta cât şi prin pietrele profilate refolosite drept simple materiale de construcţie.
Fragmentele de zid descoperite în S4, S5, S8, S12, S13 şi S15 dovedesc că biserica a suferit grave şi multiple intervenţii în decursul existenţei sale. Despre zidurile aflate în ruină din S12, S13 şi S15 nu putem spune foarte multe lucruri. Ele nu par să aibă legătură directă cu nava principală, chiar dacă sunt tăiate de colaterală, acesta din urmă fiind construită în sec. al XIX-lea. Zidul ruinat din S8, a fost tăiat de cor, însă suprafaţa S1/A, în care trebuia să se surprindă continuarea sa, nu a făcut-o [Horea Pop].
Bibliografie: