Valu lui Traian | Judeţ: Constanţa | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
4895
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Fortificaţii; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 63134.06 |
Județ:
Constanța
Unitate administrativă:
Valu Lui Traian
Localitate:
Valu Lui Traian
Sector:
Km 197+700-198+700
Localizare:
| 63134.06 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cliante | Traian | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bodolică | Vitalie | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dobrotă | Sebastian | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Heroiu | Andrei | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lascu | Marius | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lungu | Liviu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Mitroi | Octavian | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Petcu | Radu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Petcu | Răzvan | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche | Tiberiu | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Şova | Constantin | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Gabriel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Vasilescu | Dan | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Săpăturile arheologice au fost prilejuite de realizarea investiţiei „Autostrada - Constanţa - Medgidia" (A 2), km 197+700 - 198+700. Locaţia punctului se află în extravilanul localităţii Valu lui Traian, în partea de sud - sud-est a acesteia.
Perieghezele efectuate în zonă au sugerat existenţa unor urme de locuire medievală constând în fragmente ceramice, materiale de construcţie şi resturi osteologice. Cercetarea arheologică realizată prin intermediul a 64 de secţiuni a relevat existenţa unei aşezări nefortificate medieval timpurii şi a necropolei ei, plasată la vest de aceasta. Lor li se adaugă valul mic de pământ, care în acest punct este străbătut de traseul autostrăzii. Suprafaţa cercetată a fost grav afectată de lucrări antropice moderne, agricole şi de irigaţii.
În urma cercetării, în aşezare au fost identificate circa 128 de locuinţe (semiîngropate sau de suprafaţă), trei complexe cu cuptoare de topit minereul, un complex cu cuptor de ars ceramica, circa 65 de cuptoare menajere (cele mai multe cu groapă de acces), peste 30 de gropi de bucate şi menajere, două anexe şi două fântâni. S-a constatat că în partea sudică a aşezării a avut loc, la un moment dat, o restrângere a vetrei satului şi transformarea zonei în necropolă, concludente în acest sens fiind cele 21 de mormintele care taie sau suprapun locuinţele. De altfel, multiplele elemente constatate în timpul cercetării (suprapuneri şi tăieri de complexe, modalităţi de construcţie a locuinţelor şi de realizare a cuptoarelor, schimbarea uşoară a inventarului de la o zonă la alta etc.) par a releva faptul că avem de a face cu trei orizonturi de locuire desfăşurate pe parcursul a circa două secole (veacul al IX-lea - începutul secolului al XI-lea), prelucrarea înregistrărilor şi materialului urmând a aduce date mai concludente.
În linii generale, din punct de vedere stratigrafic, în aşezare după nivelul vegetal, înregistrat între 0 şi - 0,45 m, urmează unul brun-cenuşiu reprezentând nivelul medieval timpuriu (cu o grosime variind de la 0,45 m la 0,65 m, excepţie zona gropilor menajere unde poate ajunge şi la aproape 2 m), apoi loessul galben.
Suprafaţa aşezării, numărul impresionant de complexe identificate până acum şi bogatul inventar existent (constând în vase ceramice fragmentare sau reîntregibile, împungătoare din os, fusaiole, ascuţitori din cărămidă, râşniţe, gresii, obiecte din os, fier şi bronz, mărgele etc.) ne relevă o aşezare rurală dezvoltată din punct de vedere economic, care putea concura, la acel moment, cu cele protejate de zidurile cetăţilor. Descoperirea unor produse ajunse aici probabil pe cale comercială (ceramică smălţuită verde-oliv), a atelierelor cu cuptoare pentru reducerea minereului şi ars ceramica, a nefiresc de numeroaselor obiecte care relevă practicarea meşteşugului pielăriei, subliniază încă o dată cele spuse anterior.
Adosată valului mic de pământ şi aflată sub protecţia acestuia (atât cât se mai păstra la momentul respectiv), rămâne de văzut în ce măsură locuitorii ei au contribuit la ridicarea valului de piatră în această zonă sau au constituit garnizoanele de pază din castrul 22 al acestuia, existent la circa 300 de m nord de aşezare.
Singura limită sigură surprinsă a aşezării este cea de vest, care se opreşte în faţa necropolei. Celelalte depăşesc suprafaţa alocată cercetării.
Alături de aşezarea medievală timpurie, în acest punct au mai fost cercetate o porţiune a valului mic de pământ, ce intersectează traseul autostrăzii între km 197+800 - 197+960, şi o parte din necropola aferentă acesteia.
Pentru investigarea valului mic de pământ au fost efectuate patru secţiuni (SI - SIV) orientate N-S, paralele între ele, şi dispuse perpendicular pe ansamblu şanţ-val. Şanţul prezintă o formă tronconică, deschisă cu fundul plat, fiind înregistrat la adâncimea de 2,30-2,40 m în toate cele patru secţiuni. Aşa cum reiese din situaţia stratigrafică, prezintă cel puţin patru etape de colmatare succesive, în care au fost reperate o serie de complexe aparţinând, în această primă instanţă, intervalului cronologic al secolelor IX-XI. Este vorba despre resturile unui cuptor menajer, precum şi ale unei locuinţe de tip bordei identificate în umplutura şanţului din secţiunile SI, respectiv SIII. Ambele complexe sunt plasate spre nord, în proximitatea escarpei valului mic de pământ, zonă ce probabil a fost folosită întrucât conferea un adăpost suplimentar acestor complexe, ferindu-le de intemperii. Creasta valului se păstrează relativ puţin fiind afectată grav de lucrările agricole desfăşurate în zonă. Diferenţa de nivel dintre creasta păstrată a valului şi fundul şanţului este de 2,10 m.
În urma săpăturii arheologice efectuate în cele patru secţiuni, au fost reperate şi primele morminte ale necropolei amintite, obţinând în final un număr de 305 morminte de inhumaţie. Marea lor majoritate reprezintă morminte de inhumaţie în groapă simplă cu defunctul depus în decubit dorsal, având orientarea V-E (craniul la V). Există însă şi excepţii fiind reprezentate de o serie de morminte de inhumaţie în cistă de piatră, morminte de inhumaţie în groapă simplă, dar cu defuncţi multipli (M 98, M 133), precum şi un mormânt de inhumaţie în groapă simplă cu defunctul depus ventral (M 168 ). Inventarul funerar este specific epocii (piese de bronz: cercei, inele, butoni vestimentari, catarame, capete de curea; piese de fier: catarame, amnare, cuţite;vase ceramice întregi sau fragmentare), el fiind întâlnit într-un procent relativ scăzut, de cca 30%.
În ansamblul ei, necropola se dovedeşte a fi una bine organizată, plasată la nord faţă de valul mic de pământ, pe care iniţial l-a folosit ca pe o delimitare naturală. Alături de morminte au mai fost identificate o serie de şanţuri, late de cca. 0,60 m, care delimitează şi închid arii funerare bine delimitate. A fost surprinsă cu certitudine doar latura vestică a necropolei şi probabil cea sudică reprezentată de valul mic de pământ. În acest ultim caz avem însă rezerve, întrucât o serie de morminte (probabil cele mai târzii) suprapun valul mic de pământ, dar nu îl depăşesc către sud. În aceste condiţii laturile de nord şi de est ale necropolei pot fi doar intuite, probabil undeva în apropierea castrului 22 al valului de piatră aflat în vecinătate.
Extinsă pe un kilometru lungime (aşezare şi necropolă) şi circa 42 de m lăţime, cercetarea a reuşit să salveze cam o treime din suprafaţa totală a sitului, restul aflându-se la nord şi sud de traseul viitoarei autostrăzi. Dată fiind întinderea mare a sitului, suntem de părere că ar trebui extinse cercetările, cu atât mai mult cu cât în acest stadiu nu au putut fi surprinse limitele lui integrale, iar la cca. 300 m nord de el se află unul din castrele valului de piatră. Corelarea informaţiilor din cele două puncte ar aduce informaţii noi despre evul mediu timpuriu în Dobrogea, de un interes deosebit pentru cercetarea arheologică românească şi nu numai.
Materialul rezultat a fost depozitat la MINAC.