Jupa | Comuna: Caransebeş | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Cetate | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Locuire militară; Castru;
Cod RAN:
| 51038.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Caransebeş
Localitate:
Jupa
Punct:
Cetate
Toponim:
Tibiscum
Localizare:
| 51038.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Benea | Doina | responsabil | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Balaci | Mariana | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Bunoiu | Victor | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Cîntar | Adrian | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Matei | Cosmin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Regep Vlascici | Simona | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Timoc | Călin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
Cercetările arheologice realizate la Tibiscum în anul 2012 au continuat la două obiective iniţiate în anii precedenţi: castrul mare de la Tibiscum şi clădirea XIV din vicus-ul militar.
Castrul mare
Săpăturile arheologice din anul 2012 au continuat cercetarea sectorului de nord-vest al castrului, începută în anul 2009. Noua secţiune a fost amplasată la 1 m înspre sud-est faţă de cea din anul precedent. A fost orientată pe direcţia axei ce leagă colţul de nord-vest al castrului, de colţul de nord-vest al principiei, cu scopul de a surprinde structura internă a castrului. Secţiunea a avut dimensiunile de 20 x 1,5 m.
Stratigrafia este următoarea: 1. 0,00-0,08 m humus vegetal; 2. 0,08-0,35-0,40 m strat de depunere eoliană, cu pământ de culoare gălbuie, fără materiale arheologice; 3. 0,40-0,80 m nivel de locuire roman târziu, cu pământ de culoare negricioasă, cu pigmentaţie de cărămidă. Între m.18,50-19,25 apare un zid lat de 0,75 m, construit din piatră de râu, fragmente de piatră de calcar şi fragmente de ţigle, toate legate între ele cu mortar. Pentru dezvelirea acestuia, ulterior s-a trasat la 0,50 m est de secţiune o casetă cu dimensiunile de 3 X 2 m; 4. 0,80-1,20 m nivel de distrugere al unei barăci militare. Din baracă se păstrează amprenta unor bârne (cu lăţimea de 0,35 m, 0,40 m); ea reprezintă ultima fază de locuire a barăcii. Contemporan cu aceasta se află între m. 1,50 şi 2,65, un drum realizat din pietriş ce separă două barăci; 5. - lentile de lut de amenajare late de 0,15-0,25 m marchează cele două refaceri ale barăcii; 6. 1,25-1,65 m primul nivel de locuire a unei barăci militare, construită din lemn şi lut (cu lăţimea de aproximativ 7 m, având un pridvor lat de 2 m). Se păstrează amprentele unor bârne (cu lăţimea de 0,20 m, 0,30 m 0,38 m). Baraca a fost distrusă prin incendiere; 7. 1,53- 1,75 m strat de pietriş aluvionar; 8. - solul viu a fost atins la adâncimea de 1,95-2,00 m.
Materialul arheologic descoperit constă din fragmente ceramice (vase, materiale de construcţie).
În concluzie, cercetările efectuate în castrul mare sugerează existenţa a două etape principale de construcţie a barăcilor. Primul nivel a fost construit pe un strat de pietriş. Baraca a fost distrusă prin incendiere şi dezafectată prin nivelarea locului pentru construirea unor noi barăci. Ultimul nivel de locuire în castru este marcat prin existenţa unei amenajări, construită din zid de piatră cu mortar din piese reutilizate, cum ar fi fragmente de râşniţă etc.
Vicus militar
Cercetările din zona civilă s-au concentrat în sectorul nord-vestic, pe arealul edificiului XIV, o construcţie mărginaşă, aflată în imediata apropiere a valului de pământ, care închide teritoriul urban tibiscens pe latura nordică.
În campania din anul 2012 s-a continuat cercetarea edificiului XIV prin deschiderea unei suprafeţe de 7 x 4 m, în aşa fel încât să se poată surprinde atât porţiuni din stratigrafia verticală interioară, cât şi exterioară a clădirii. Caseta C1/2012 a fost trasată în prelungirea săpăturilor din anii 2011 şi 2010, scopul final fiind de a dezveli întreaga clădire şi de a-i stabili planimetria.
Foarte aproape de jumătatea laturii de 4 m a fost identificat zidul exterior al edificiului XIV (zidul A) care străbate perpendicular toată caseta. Acesta era realizat din piatră de râu legat cu lut. Perpendicular pe acest zid, în dreptul metrului 2 s-a ivit un al doilea zid (B) care împarte spaţiul în două camere. Şi acesta are aceiaşi tehnică de construcţie ca zidul anterior. Ambele ziduri au o lăţime de 0,55 m şi o fundaţie lată de 0,70 m. În punctul de joncţiune a zidului B pe zidul A, se observă locul unei bârne de lemn cu diametrul de 0,50 m, care făcea parte din structura de rezistenţă a casei şi străpungea fundaţia.
În cazul celor 2 încăperi este clar faptul că iniţial a existat o fază de lemn, după care a urmat o fază de refacere a edificiului pe acelaşi plan, stâlpii de lemn fiind păstraţi, doar zidul edificiului fiind întărit cu un soclu de piatră. Din cercetarea arheologică efectuată în decursul ultimilor ani, reiese faptul că zidul de piatră al edificiului se păstrează în elevaţie doar prin 3 rânduri de piatră de râu.
Din golirea gropii de stâlp s-au descoperit fragmente din două cutii din bronz pentru păstrat ace, precum şi multe fragmente ceramice, o parte dintre ele provenind de la un chiup.
Stratigrafia verticală se prezintă în felul următor:
0 – 0,10 m, stratul reprezentând solul vegetal;
- 0,10 – 0,35 m, stratul de depunere, bulversat de lucrările agricole;
- 0,35 – 0,75 m, nivel de depunere antică cu resturi de ţigle, cărămizi şi pietre rezultate de la dărâmarea edificiului;
- 0,75 – 0,90 m, lut amenajare (în interiorul edificiului) cu un strat de ţigle sfărâmate pe exteriorul edificiului;
- 0,90 – 1,00 m, strat de chirpici (probabil podeaua fazei de lemn) surprins doar în interiorul edificiului, la exterior continuă stratul de lut de amenajare anterior.
- 1,00 – 1,30 m, strat de lut brun negricios atât în interiorul cât şi în exteriorul edificiului foarte sărac în urme arheologice;
- 1,30 – 1,55 m, lut negricios de depunere antică pe întreaga suprafaţă;
de la - 1,55 m urmează stratul steril din punct de vedere arheologic.
În concluzie, putem observa că edificiul a avut doar două faze de existenţă, care după descoperirile monetare destul de bogate din campaniile 2010, 2011, 2012 ne ajută să încadrăm cronologic existenţa locuirii aici, doar în secolul III d.Hr., ultima fază de refacere (după o monedă, ofrandă de construcţie) a avut loc în epoca anarhiei militare.
Din punct de vedere planimetric edificiul aparţine tipului „Steifenhaus”, orientat N-S, cu intrarea pe latura nordică şi depăşeşte în lungime 20 m. Sperăm ca în campania din 2013 să identificăm peretele sudic de închidere al clădirii XIV şi să putem face observaţii mai precise în legătură cu împărţirea interiorului.