Alba Iulia | Punct: Cartier Partoş (insula Sanctuarului Liber Pater) | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Cetate; Aşezare urbană;
Cod RAN:
| 1026.13 |
Județ:
Alba
Unitate administrativă:
Alba Iulia
Localitate:
Alba Iulia
Punct:
Cartier Partoş (insula Sanctuarului Liber Pater)
Toponim:
Apulum
Localizare:
| 1026.13 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Alexandru | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Dobos | Alpár | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Koppány-Búlcsú | Ötvös | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mustaţă | Silvia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Panczel | Szilamér-Péter | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Vass | Lóránt | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Fiedler | Manuel | participant | Universität Köln, Germany |
| Höpken | Constanze | participant | Universität Köln, Germany |
| Grunwald | Marie-Héléne | participant | Universität Köln, Germany |
| Ciută | Beatrice | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Gligor | Bogdan Doru | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Gligor | Mihai | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Lipot | Ştefan | participant | Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Sidó | Katalin | participant | University of Pécs |
| Szabó | Máté | participant | University of Pécs |
Raport:
Cercetările arheologice realizate în vara anului 2013 (august-septembrie) la Alba Iulia, cartierul Partoş (insula sanctuarului Liber Pater) s-au desfăşurat sub forma unui şantier şcoală, în cadrul unui proiect internaţional Erasmus Intensive Programme, la care au participat studenţi şi cercetători de la patru universităţi partenere din trei ţări diferite: Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universität zu Köln şi Pécsi Tudományegyetem.
Scopul principal al cercetărilor sistematice iniţiate în 2013 a fost acela de a stabili funcţionalitatea unei clădiri romane, al cărei colţ sud-vestic a fost identificat în anul 2003. Cu acea ocazie, în acest colţ de clădire a fost descoperit un altar votiv dedicat lui Deus Invictus. Din acest motiv a fost deschisă o suprafaţă orientată paralel cu zidurile clădirii, având dimensiunile de 20 x 15 m.
După înlăturarea stratului vegetal, în colţul vestic al suprafeţei a fost identificată şi golită săpătura din 2003. De asemenea, în zona nordică a suprafeţei au fost descoperite urmele unei secţiuni trasate tot în anul 2003, în care a fost identificat un zid orientat în direcţia NNE-SSV, care aparţine unei alte clădiri, având un contrafort pe partea estică. Sub stratul vegetal a fost observat un strat de aluviune format din lut compact care a fost mult mai gros în partea nordică a suprafeţei cercetate, ajungând la 0,5 m. Sub acesta a fost identificat un nivel de călcare amestecat, de perioadă modernă, relativ bogat în material arheologic.
Din cauza intervenţiilor ulterioare, structura şi dimensiunile clădirii nu au putut fi lămurite în totalitate în campania din 2013. A fost dezvelit parţial zidul sud-vestic şi aproape în întregime cel nord- vestic. Zidul sud-vestic a suferit mai multe intervenţii ulterioare, motiv pentru care, capătul sud-estic al acestuia nu a fost încă identificat. Porţiunea dezvelită are o lungime de 11,80 m şi o lăţime de 0,52 m. Zidul nord-vestic, lung de 8,70 m şi lat de 0,52 m a fost uşor deranjat la capătul nord-estic de groapa de implantare a unei ţevi moderne. Din zidul nord-estic nu a fost identificată decât o porţiune extrem de scurtă, la capătul nord-vestic al acestuia. În această zonă zidul prezintă urme de distrugere, cea mai mare parte a lui fiind, probabil, scoasă. Traiectul zidului sud-estic nu a fost stabilit până în momentul de faţă.
Zidurile clădirii au fost construite din piatră nefasonată şi cărămida, iar fundaţiile au fost realizate din piatră de râu. Ca liant a fost utilizat un mortar de culoare galbenă cu conţinut de pietriş şi nisip. Din punct de vedere al tehnicii de construcţie, primele asize păstrate din elevaţie au fost realizate uniform, în tehnica opus incertum. Blocuri fasonate de gresie combinate cu rânduri alternante de cărămizi au fost utilizate pentru a realiza primele asize ale colţului sud-vestic al clădirii. Totuşi, stratul de dărâmătură descoperit în interiorul clădirii, indică o structură diferită a elevaţiei celor două ziduri care s-au prăbuşit, atât din punct de vedere al tehnicii de construcţie, cât şi din cel al materialelor de construcţie utilizate. Dărâmătura aparţinând zidului nord-vestic constă aproape în exclusivitate din cărămizi; în schimb, cea provenind de la zidul sud-vestic, probabil deranjată ulterior, este amestecată, conţinând atât cărămizi, cât şi piatră. Acest fapt indică o elevaţie de opus incertum peste care au fost aşezate rânduri de cărămizi în cazul zidului nord-vestic şi una la bază tot din opus incertum şi ulterior mixtă în cazul celui sud-vestic. Deocamdată nu există date sigure referitoare la structura acoperişului.
Zidul din partea nordică a suprafeţei, descoperit în 2003 şi aparţinând unei alte clădiri, este orientat NNE-SSV, fiind paralel cu zidul nord-vestic al clădirii descrise anterior. În direcţia NNE acesta continuă în afara suprafeţei cercetate. A fost construit din piatră şi cărămizi legate cu un mortar alb-cenuşiu. În partea nord-estică, în exterior, a fost adăugat un contrafort realizat din acelaşi material şi în aceeaşi tehnică. Deşi acest zid aparţine unei alte clădiri, diferită de cea prezentată anterior, în momentul de faţă, nu este destul de clară relaţia cronologică dintre cele două structuri.
Pe parcursul săpăturii, înregistrarea materialului arheologic şi a structurilor identificate a fost realizată cu ajutorul staţiei totale, iar sistemul de documentare utilizat a fost cel al înregistrării individuale a contextelor (single context recording system). Materialul arheologic colectat, care se păstrează în depozitele Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, a fost înregistrat primar, parţial restaurat şi inventariat la nivel de sit şi introdus în baza de date.
Pornind de la rezultatele prezentate mai sus, campania din vara anului 2014 se va concentra pe interiorul clădirii, în vederea stabilirii cu exactitate a planimetriei acesteia şi a funcţionalităţii spaţiilor interioare.1
Note:
1.
(Endnotes)
1 La săpături au participat următorii studenţi, masteranzi şi doctoranzi: Andrei Iosif Buta, Petru Creţu, Brigitta Ecsedy-Baumann, Cosmin Gârdău, Swii Yii Lim, Ioan Oprea, Evan Scherer, Emanuela Timişescu, Diana Elena Tomuş (Univ. Alba Iulia), Alexandra Cornelia Ardelean, Mátyás Bajusz, Andrea-Melinda Bálint, Cătălin Florentin
Bîrlogeanu, Britta Burkhardt, Horaţiu Cociş, Levente Daczó, Dorel Fechete, Răzvan Bogdan Gaspar, Emese Hompoth, Csaba Izsán, Norbert Kapcsos, Angela Lumeze- anu, Réka-Beáta Magyari, Dorottya Nyulas, Sára Péter, Ionuţ Rafai, Marius Stan, Róbert Toth, Raul Trif, Bogdan Ursu (UBB Cluj), Funda Aşkn, Ann-Katrin Farsen, Ann- Christin Jäger, Ella Hetzel, Marion Maselter, Jan Müller, Valeria Pascik, Julia Philipps, Charlotte Stark, Sabrina Tatz (Universität zu Köln), Nándor Agócs, Ádám Bolla, Eszter Horváth, Anita Kocsis, Zita Léhner, Zoltán Megyesi, Attila Németh, Nikolett Ildikó Sem- sei, András Szabó, Csaba Szénásy (Pécsi Tudományegyetem).