Râşnov | Judeţ: Braşov | Punct: Grădişte, Erdenburg | Anul: 2013


Descriere:

Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 40376.01 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
or. Râşnov
Localitate:
Râşnov
Punct:
Grădişte, Erdenburg
Toponim:
Cumidava
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Petculescu Liviu responsabil Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Bauman Ionel participant Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Coşuleţ Stelian participant Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Ştefănescu Radu participant Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Poltorak Darren participant ArchaeoTek, Canada
Mitar Cristina participant Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Dumbrăveanu Traian participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Mărincean Ioana Diana participant Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Raport:
Campania din anul 2013 finanţată de Consiliul Judeţean Braşov s-a desfăşurat în perioada 15 iulie – 28 august şi a urmărit continuarea cercetărilor începute în 2006 în zona barăcilor din praetentura sinistra a castrului Cumidava1. În această campanie au participat, pentru al patrulea an consecutiv, un număr de 6 voluntari ai organizaţiei Archaeotech din Canada (Centre de Recherches et techniques Archéologiques), în baza contractului de colaborare încheiat între respectiva organizaţie şi Muzeul Judeţean de Istorie Braşov. Ca şi în campaniile precedente, voluntarii provenind din ţări diferite au fost coordonaţi de către lectorul universitar, arheolog, Darren Poltorak. În acest an, ca şi în toate campaniile începând din 2006, s-a lucrat în suprafeţe cu dimensiunile standard de 6 x 4 m, despărţite de martori cu lăţimea de 1 m. Voluntarii au lucrat, şi în această campanie, conform protocolului, într-un sector propriu, care a constat în continuarea cercetării Sp.11 care a fost începută în anul precedent. Săpătura a continuat de la adâncimea de 0,60 m unde se ajunsese în campania precedentă, demontându-se structura via - ei principalis din cea de a doua fază constructivă a castrului. La cca -0,90 m adâncime, pe primul nivel constructiv, s-au surprins marginile celor două clădiri cunoscute din campaniile precedente, baraca cu contubernii duble şi clădirea lungă cu funcţionalitate încă neprecizată şi spaţiul dintre ele. Întrucât nu s-a ajuns pâna la pământul viu, cercetarea acestei suprafeţe va continua şi în anul următor. Dintre piesele descoperite menţionăm fragmente de plumb şi ceramice. Colectivul românesc de cercetare a continuat cercetarea suprafeţei marcate Sp 55, a deschis două noi suprafeţe marcate Sp 20 şi Sp – 44 şi a demontat martorii dintre Sp 8 şi Sp 18 şi Sp – 35 şi – 45. Suprafaţa 20 a fost dispusă în continuarea vechilor suprafeţe, ajungând până la via principalis, pe care a intersectat-o; iar suprafaţa – 44 a fost plasată în lateral faţă de vechile suprafeţe, înspre via sagularis. În suprafaţa Sp – 55 se continuă săparea de la adâncimea de – 0,75 m unde a fost dezvelită temelia zidului de incintă. Temelia, având la partea superioară patul de aşteptare al elevaţiei alcătuit din mortar cu cărămidă pisată, este lată de 1,60 m şi se adânceşte cu 0,65 m. În spatele zidului este o lentilă de nivelare din pământ lutos sub care a apărut stratul de chirpici ars şi cenuşă al construcţiilor primei faze de funcţionare a castrului. În profilele suprafeţei, deasupra lentilei de nivelare în care s-a construit zidul, s-a surprins agger-ul din pământ negru–cenuşiu, cu pietre mici de râu, aflat în spatele zidului de incintă, care reprezintă ce-a de-a doua fază a sistemului de fortificaţie al castrului. In spatele zidului de incintă şi paralel cu acesta, la 0,30 m distanţă, a apărut un şanţ de fundaţie al unei construcţii de lemn din prima fază a castrului. La 3,40 m de începutul suprafeţei este un alt şanţ de fundaţie, lat de 0,30 m, transversal pe precedentul care reprezintă peretele despărţitor al unor camere ale acestei construcţii alungite. Sp – 44, dispusă în zona agger- ului corespunzător zidului de incintă, faza a doua, s-a săpat până la adâncimea de 1,65 m, în partea dinspre zid. În partea dinspre interiorul castrului straturile se subţiază brusc cu 0,40 m pe distanţa celor 4 metri ai lăţimii suprafeţei. Sub agger au fost descoperite structuri aparţinând primei faze de funcţionare a castrului: baza via – ei sagularis care intră în suprafaţă pe lungimea de 2,35 m, la care se adaugă încă cca 0,50 m reprezentând rigola. În continuare, spre interiorul castrului, apare o platformă de mortar compact care formează podeaua barăcii fazei respective de construcţie. De pe mortar au fost recoltate trei sfere mici de pigment albastru, probabil lapis lazuli, reprezentând ce-a de-a doua descoperire de acest fel din castru. Sub platforma de mortar, într-un strat de arsură cu multă cenuşă, a apărut un piron de mari dimensiuni cu capul îngust, alungit bilateral, folosit pentru susţinerea de tegulae mamatae. Această baracă intră în suprafaţă pe o lăţime de 1 m şi lungime de 1,60 m, incluzând şanţurile de implantare ale pereţilor de lemn laţi de 0,30 m, în care s-au găsit şi resturile unei bârne arse aflate. Într-o groapă amplasată imediat în exteriorul peretelui longitudinal al barăcii, a fost descoperit un vas borcan de tip de tip dacic. În suprafaţa Sp 20, a fost intersectată via principalis a fazei a doua a castrului constituită dintr-un strat de pietriş, gros de cca 0,30 m, bombat în partea mediană. Drumul are lăţimea de 4,60 m, fără rigole, şi este dispus uşor oblic faţă de orientarea suprafeţelor şi a barăcilor de lemn din faza I. Rigolele au fost umplute cu pietriş scurs din structura drumului. Drumul este spart în colţul de SV al suprafeţei de o groapă superficială, umplută cu lut. Sub nivelul via – ei principalis a apărut partea din construcţia alungită cunoscută din şirul de suprafeţe paralele cu Sp 20. Această construcţie intră în Sp 20 pe lăţimea de 0,70 m plus 0,30 m care reprezintă lăţimea şanţului de implantare al peretelui său exterior. În şanţul de implantare al peretelui au fost surpinse două gropi de par căptuşite cu pietre. Spre mijlocul suprafeţei apare şanţul de implantare al unui perete transversal, delimitând o cameră a respectivei construcţii, continuând pe cel identificat în Sp 10. În martorul dintre Sp 8 şi Sp 18 a fost identificat un şanţ de implantare de perete transversal al construcţiei de lemn din faza I. Martorul dintre Sp – 35 şi Sp – 45 a fost demontat până la adâncimea de 1,10 m, pe jumătate din lungime iar pe cealaltă, până la 0,90 m. La – 0,60 m apare un strat de pietriş gros ce cca 0,30 m, reprezentând, după toate probabilităţile, resturi din via sagularis a fazei a doua de construcţie a castrului. Sub stratul de pietriş este o lentilă de nisip, groasă de 0,05 m care reprezintă substrucţia drumului. Sub lentila de nisip apare stratul cu cenuşă, apoi chirpici ars şi nivelul de podea al primei faze. Materialul arheologic descoperit în această campanie este variat. Pe lângă obişnuita ceramică uzuală, există şi fragmente de terra sigillata şi sticlă, printre care cele ale unui unguentarium. S-au descoperit şi obiecte de podoabă: un inel de fier, mărgele de sticlă, un pandativ de os, un fragment de arc de fibulă şi o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt. Printre obiectele cu funcţionalitate diversă, putem menţiona: un pond de plumb, un stylus de bronz, un mecanism de broască şi un cui de bronz. Au apărut şi piese de echipament militar: vârf de bolţ, vârfuri de săgeată piramidale şi cu trei aripioare, mai multe limbi de curea şi una de cataramă şi o buterolă de bronz. În această campanie au fost recuperate şi 10 monede dintre care 6 denari şi 4 de bronz. În campania din 2014 se va continua programul de cercetare al praetentura – ei sinistra prin deschiderea unor noi suprafeţe amplasate înspre latura de NV a castrului, urmărindu-se dezvelirea unor părţi din barăcile situate la V de săpăturile anterioare şi până spre via sagularis, ca şi demontarea unor martori situaţi în aceeaşi zonă.
Note:

1.
(Endnotes)
1 CCA 2007, p. 291 -292; CCA 2008, p. 256 – 257, pl. 56; CCA 2009, p. 185 – 186; CCA 2010, p. 109 -111; CCA 2011, p. 116 -117.