Ţaga | Judeţ: Cluj | Punct: Baza Arheologică, Staţia de Gaz, Viglab | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5310
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Fortificaţii;
Cod RAN:
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Țaga
Localitate:
Țaga
Punct:
Baza Arheologică, Stația De Gaz, Viglab
Localizare:
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crişan | Viorica | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Lazarovici | Gheorghe | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Maxim | Zoia | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Bindea | Diana | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Gaciu | Rodica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Săsăran | Luminiţa | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Sechel | Ovidiu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Zoltan | Bede | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Obiectivele cercetării
Ultimele campanii (2007-2014) s-au concentrat asupra studierii sistemelor de fortificaţii din partea estică a aşezării, deoarece între şosea şi Lacul Mare sunt proprietăţi private, în bună parte vândute pentru a se construi case, astfel că pericolul distrugerii sitului este iminent. Din această cauză s-a intensificat cercetarea în această zonă prin diferite metode: prospecţiuni magnetometrice, sau topometrice, în vederea depistării sectoarelor care trebuiesc urgent studiate pentru a se salva cât mai multă informaţie şi materiale din aşezarea cu o întindere de peste 13 ha. Scopul cercetării din ultimii 3 ani a fost Poarta de Est a ultimei fortificaţii. Măsurătorile magnetometrice au relevat existenţa unui sistem de poartă foarte complex, cu socluri de gresie pentru coloane ce marcau poarta, şicane şi turnuri, bastioane. In anul 2013 s-a deschis o secţiune S.32, de 11 x 3,5 m, la nord de S.27. Scopul era cercetarea zonei nordice cu bazele de coloane din Poarta de Est, dispuse în faţa Turnului de Poarta, prelevarea in situ a unui disc în vederea conservării şi reconstituirii în Parcul Etnoarheologic Experimental de la Ţaga, sub un şopron special amenajat. În anul 2014, s-au deschis trei secţiuni (S.33 – S.35 de câte 8 x 1 m) în vederea delimitării aşezării şi a sistemelor de fortificaţii, pe latura sud-estică.
Tehnici de cercetare utilizate, analize, prelucrări statistice
1. metode de cercetare nondistructive.
În anul 1996 au fost efectuate prospectări de rezistivitate electrică a solului şi pedologice, în centrul aşezării. Apoi, în 2007 şi 2008, s-au făcut prospecţiuni magnetometrice, de către o echipă de la Universitatea din Kiel, condusă de dr. Mischka Carsten (Germania) şi o echipă de la Universitatea de Vest din Timişoara, coordonată de dr. Dorel Micle. Pe harta magnetometrică se văd clar cele 2 sisteme de fortificaţie formate din şanţuri şi palisade, precum şi sistemul Porţii de Est (fig. 1), cu şicană şi un turn de Poartă. Din păcate, aceste vestigii se găsesc pe proprietăţile fam. Fodor şi Rusu, primul, exact pe acest loc extrem de important, s-a plantat o LIVADĂ (!!!!), iar ce-l de al doilea vrea să-şi construiască o casă. Pe harta parcelei prospectate de echipa timişoreană se poate observa, pe lângă cele două sisteme de fortificaţii, o „construcţie” circulară în interiorul sistemului de apărare, care acum este aproape de şosea.
2. tehnicile şi metodele de cercetare.
În campania din 2013 s-a deschis o secţiune (S.32 de 11 x 3.5 m) pe Poarta de Est: la nord de S.27, prin bunăvoinţa proprietarului V. Rusu. Caroiajul este din 2 în 2 m şi începe dinspre şosea spre Lac. În campania din 2014, secţiunile au fost trasate tot pe un terenul privat (fam. Zehan), urmărind sistemele de şanţuri, aici stratul vegetal fiind foarte subţire din cauza eroziunilor de pantă. Aceste verificări erau necesar, existând observaţii stratigrafice din S.29 şi S.30 (şanţurile pentru conductele de apă ce au străbătut întreaga staţiune, de-o parte şi alta a şoselei). Tot materialul ceramic şi litic (sunt puţine oase din cauza acidităţii solului, păstrându-se doar cele impregnate de grăsimi, sau arse, existând mai ales fragmente dentare şi coarne) a fost spălat, prelucrat, urmând să fie introduse în Baza de date, selectat pe criterii tipologice şi tehnologice pentru a fi inventariate, desenate şi fotografiate. Pentru analizarea ceramicii avem o colaborare în cadrul cercetării interdisciplinare cu Institutul de Fizică Izotopică şi Moleculară din Cluj-Napoca pentru studierea microelementelor.
Rezultatele cercetării
Toată suprafaţa (S.32) a fost săpată manual de la 10 la 5 cm, în funcţie de situaţia arheologică. Încă de la decopertarea stratului arabil (între 20 şi 35 cm, pe alocuri) au apărut materiale arheologice constând din ceramică, chirpici şi unelte litice, aflate în poziţie secundară datorită arăturilor executate încă din evul mediu, fiind şi un teren în pantă de peste 30°. Până la adâncimea de 1 m, materialul ceramic este în poziţie secundară. De la acest nivel încep să apară complexele nederanjate, care constau din două zone pigmentate, formate din pământ negru amestecat cu bulgări de pământ galben lutos. Acest complex a fost notat cu C89 şi a
fost reperat din S.27. Complexul C89 a avut aspectul unui şanţ oblic (se vede şi pe magnetogramă) care iese din profilul sudic, în caroul 1, pătrunde în profilul sudic în caroul 2. Umplutura este cu mult pământ negru amestecat cu lut galben, ceea ce denotă o umplere rapidă în jurul unor stâlpi care coboară până la 1,6 m. La adâncimea de 0,9 m, în carourile 3A şi 4A se observă o bază de coloană compactă din gresie, notat cu C.101. În jurul acestui complex nu sunt multe materiale arheologic, câteva fragmente au fost descoperite pe soclu. În caroul 4B erau câteva fragmente de gresie foarte corodate (C.100). În profilul vestic, caroul 1B se observă o groapă (C.98), iar în profilul estic, caroul 6B/6A este un complex adâncit (C.99). După şpăcluirea bazei de coloană, au fost făcute fotografii şi desene, s-a impregnat cu mai multe straturi de lac diluat pentru a i se da consistenţă în vederea ridicării. Au fost pregătite două panouri pe care a fost pus discul de gresie cu diametru de 1,3 m pentru a fi transportat şi depozitat în vederea conservării şi reconstituirii. Au fost prelucrate (spălate, descrise în fişe, pregătite pentru introducerea în baza de date) şi inventariate materialele arheologice rezultate din săpături (P. 181529-181558). Secţiunile S.33, S.34 şi S.35, fiecare de 8 x 1 m au vizat delimitarea fortificaţiei pe latura de sud-est, acolo unde panta este de 450. În S.33, aproape de şosea, era şanţul interior, iar în celelalte două secţiuni s-au conturat şanţul şi una din palisadele fortificaţiei exterioare. Stratul de cultură lipsea, fiind erodat şi scurs spre lac, de aceea au fost vizibile doar şanţurile şi palisada ce avea fundaţia mai adâncă. Prin aceste ultime secţiuni am reuşit să identificăm traseul complet al fortificaţiilor, aflate pe terenurile private dintre Lacul Mare şi şoseaua Ţaga – Sucutard.
Scurtă evaluare a potenţialului noilor informaţii.
Intrarea în interiorul fortificaţiei se făcea printr-o poartă masivă formată dintr-o serie de „socluri de coloane” cu un diametri de 1,30 m, majoritatea în poziţie orizontală, străjuite în partea de sus de un turn de poartă legat de ultima palisadă. Aceste descoperiri sunt deosebit de importante: nicăieri în neoliticul european şi asiatic nu s-au descoperit astfel de complexe cu socluri de piatra. Sub unele socluri este strat de cultură, iar deasupra, în lentile, un strat de 10 – 15 cm de argilă galbenă care provine din construcţia coloanelor. Sistemul de apărare de la Poarta de Est este format dintr-un Turnul de Poartă care a fost ridicat la capătul palisadei din interior şi blochează pătrunderea frontală; între palisade poarta este flancată de coloane, iar în zona şanţului de apărare sunt şicane şi împrejmuiri dispuse oblic pentru a direcţiona intrarea şi a bloca accesul necontrolat. A fost făcută şi ridicarea topografică cu staţia totală, realizată de Bede Zoltan, pentru întreaga staţiune.
Obiectivele cercetărilor viitoare
Continuarea cercetării sistemului de apărare de la Poarta de Est, care este unicat pentru neolitic, fiind şi foarte bine păstrat. Rezultatele acestor cercetări sunt deosebit de utile pentru cunoaşterea sistemelor tactice şi strategice defensive şi implicit ofensive a civilizaţiei neolitice din jurul anului 4500 CAL BC. Cercetarea zonei dintre şosea şi Lac este urgentată de faptul că proprietarii vând parcelele pentru a se construi case de vacanţă şi alte amenajări ce vor distruge cea mai bine păstrată parte a aşezării.
Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare.
Având în vedere importanţa crucială pentru cunoaşterea marii civilizaţii dunărene neolitice, am ridicat in situ un soclu şi intenţionăm să reconstituim o coloană în Parcul Etnoarheologic Experimental ce se află în centrul aşezării, pe locul secţiunilor S.10 şi S.11, din cadrul Bazei Arheologice. În acest Parc s-au reconstituit un bordei, o casă, un semibordei şi s-a ridicat structura de lemn (şopron) care să adăpostească atelierele de prelucrat: osul, piatra (unde vizitatorii să poată face unelte), ceramica, un furnal de topit minereu, iar în spatele casei un observator astronomic cu sprijinul Institutului Astronomic din Cluj. Staţiunea de la Ţaga este mediatizată pe www.timemaps.net, iar activitatea de voluntariat pe www.facebook/taga.cj.