Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Punct: Poarta de Sud | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5325
Anul cercetarii:
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie;
Categorie:
Domestic; Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Fortificaţii; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăștioara De Sus
Localitate:
Grădiștea De Munte
Punct:
Poarta De Sud
Toponim:
Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Florea | Gelu | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Cristescu | Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Gheorghiu | Gabriela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Iaroslavschi | Eugen | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
În campania din anul 2014 cercetările de la Grădiştea de Munte s-au derulat într-un singur punct, anume în apropierea porţii de sud a fortificaţiei, fiind continuată investigarea arheologică a zonei în care a apărut o matriţă de bronz cu o valoare istorico-arheologică excepţională. În anul 2013 au fost trasate două suprafeţe denumite convenţional SP I/2013, respectiv SPII/2013 şi o secţiune, SI/2013. S-a observat că, în antichitate, în zona menţionată au avut loc diferite amenajări de anvergură, precum îndreptarea stâncii native, săparea unor şanţuri în stâncă sau aducerea unor cantităţi mari de pământ pentru realizarea unor noi structuri defensive. Datele noi impuneau extinderea săpăturii, astfel că în anul 2014 au fost deschise două noi secţiuni şi o suprafaţă, notate SI/2014, SII/2014 şi SPI/2014 (fig. 1). Totodată, a fost finalizată cercetarea în SPII/2013.
Secţiunea notată SI/2014 a fost poziţionată la NNE de SPI/2013, cu un martor între ele de 0,5 m. Ea era orientată NV – SE, a avut o lungime de 5,5 m şi o lăţime de 2,5 m. Şi aici s-a constatat că, în antichitate, au fost aduse cantităţi mari de lut, pământ amestecat cu micaşist şi pământ lutos cu sfărâmătură de micaşist. Stânca a apărut la 1,3 – 1,5 m adâncime, în partea mediană şi estică a secţiunii, în vreme ce în extremitatea vestică ea nu a fost atinsă, cu toate că săpătura a ajuns la o adâncime de 2 m, după care a încetat din cauza pericolului de prăbuşire a pereţilor secţiunii.
Nu a fost identificat nici un complex, dar în diferitele umpluturi au apărut numeroase fragmente de la vase ceramice, bucăţi de ţigle, cuie, zgură de fier etc.
Secţiunea SII/2014 a fost amplasată la SEE de SPI/2013, cu un martor între ele de 0,5 m. Ea a avut o lungime de 5 m şi o lăţime de 3 m, fiind orientată NE-SV. Ulterior, s-a realizat o extindere dreptunghiulară, de 1,8 m lungime şi 0,7 m lăţime, în colţul nordic al secţiunii.
Rădăcinile fagilor seculari au afectat puternic stratigrafia în această zonă, dar s-a putut observa, totuşi, prezenţa unui strat consistent de lut galben amestecat cu micaşist, cu o grosime de 0,8 – 1 m. În jumătatea vestică a secţiunii stânca a apărut la o adâncime de 1 – 1,2 m faţă de nivelul actual de călcare. Ea a fost cioplită sumar, fiind practicate un fel de trepte cu înălţimea de cca. 0,15 m.
Lângă peretele vestic al secţiunii s-a conturat o groapă săpată în stâncă a cărei cercetare exhaustivă a impus realizarea extinderii dreptunghiulare menţionate anterior. Ea avea diametrul în partea superioară de 1,2 m, în treimea inferioară ajungea la un diametru maxim de 1,6 m, pentru a se micşora apoi, diametrul
bazei fiind de 1,2 m (adâncimea gropii era tot de 1,2 m) (fig. 2).
Excavarea umpluturii sale a prilejuit una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri, aici fiind găsite zeci de bucăţi de sticlă, dar şi o turtă masivă din fier şi numeroase nituri rotunde din fier care, în antichitate, fuseseră prinse pe un suport din piele. Tot în umplutura gropii, la adâncimi diferite, au apărut fragmente ceramice şi cuie din fier.
Suprafaţa denumită convenţional SPI/2014 a fost trasată la SE de SPII/2013, cu un martor între ele de 1 m. Ea a avut 4 m lungime şi 3,3 m lăţime, poziţionarea şi dimensiunile ei fiind calculate în aşa fel încât să ofere posibilitatea obţinerii, prin asocierea datelor din suprafeţele SPI/2013, SPII/2013 şi SPII/2014, a unor profile lungi pe direcţiile NV-SE, respectiv NE- SV. Cercetarea arheologică nu a fost finalizată, urmând ca suprafaţa să fie redeschisă în campania din anul 2015.
Din punct de vedere stratigrafic s-a constat existenţa unei nivel compact de pământ lutos amestecat cu sfărâmătură de micaşist, cu o grosime ce a variat între 0,45 şi 0,8 m. În acest strat s-au aflat fragmente ceramice şi obiecte din fier. Sub el, cel puţin în partea vestică a suprafeţei, a apărut un strat de sfărâmătură de micaşist, cu o grosime de 0,2 m, sub care se afla stânca nativă, sumar îndreptată.
Aici au fost observate două şanţuri săpate în stâncă, primul dintre ele cu o lungime de cca. 2,7 m şi lăţime de 0,40 – 0,45 m. Orientarea lui era aproximativ pe direcţia est – vest. Al doilea avea o lungime de 1,9 m, o lăţime de 0,3 – 0,4 m şi era orientat nord – sud. Este de menţionat că laturile lor scurte se intersectează aproape în unghi drept şi că ambele şanţuri continuă pe direcţiile menţionate, situaţie evidentă pe profilele de vest şi de nord ale suprafeţei (fig. 3).
Suprafaţa notată SPII/2013 a fost trasată paralel cu SPI/2013, cu un martor de 1 m între ele; ea a măsurat 4 m în lungime şi 3 m în lăţime. Cercetarea nu a fost finalizată în primul an, astfel că suprafaţa a fost redeschisă în anul 2014. Din punct de vedere al stratigrafiei generale, situaţie este similară celei înregistrate pentru SPI/2013, în sensul că, sub humusul modern, s- a constat prezenţa unui strat consistent de pământ lutos amestecat cu sfărâmătură de micaşist.
Este de consemnat că, direct pe stânca nivelată, au apărut fragmente ceramice şi obiecte de fier, între care şi ţintele de la o caliga. Tot aici a fost cercetat complet un segment de peste 3 m lungime al unui şanţ săpat în stâncă, cu o lăţime de 0,45 – 0,55 m şi o adâncime maximă de 0,9 m (fig. 4).
Funcţionalitatea şanţurilor amintite în rândurile de mai sus nu este, încă, sigură, dar cel mai probabil ele au aparţinut unui sistem de drenare/transportare a apei pe distanţe mari. În anii următori se intenţionează identificarea traseului lor complet.
Datele acumulate până în prezent converg în a argumenta că zona a trecut prin diferite faze de amenajare în antichitate. În umpluturile variate de lut şi de pământ amestecat cu micaşist au fost descoperite numeroase artefacte, precum cuie din fier, ţigle, fragmente ceramice, unele de factură dacică, altele de factură romană, bucăţi de sticlă, unelte şi arme din fier etc. (fig. 5). Este vorba, cel mai probabil, de materialul de construcţie şi de inventarul parţial al unor edificii distruse în perioada războaielor de la începutul secolului al II-lea p. Chr., ale căror resturi au fost prinse în masele mari de pământ dislocate aici. Unui asemenea inventar, al unui atelier de bijutier (?), îi va fi aparţinut inclusiv matriţa de bronz.
Toate artefactele au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane – Deva.