Jucu de Sus | Judeţ: Cluj | Punct: Râtul boilor (parcul industrial TETAROM III) | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5371
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Agricultură şi subzistenţă; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Villa rustica; Aşezare deschisă; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 58268.04 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Jucu
Localitate:
Jucu De Sus
Punct:
Râtul Boilor (Parcul Industrial Tetarom Iii)
Localizare:
| 58268.04 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stanciu | Ioan | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Tucker | Katie | participant | Transylvania Bioarchaeology |
| Hunt | Katie | participant | Transylvania Bioarchaeology |
| Ogden | Nick | participant | Transylvania Bioarchaeology |
Raport:
Complexul de situri de la Jucu de Sus (în interiorul Parcului Industrial TETAROM III, gestionat de către Consiliul Judeţean Cluj) a fost identificat în 2007, apoi parţial investigat în acelaşi an, cu prilejul unei ample cercetări arheologice preventive68. Conform poziţionărilor indicate la fig. 1 au fost precizate atunci următoarele situri (marcajele sunt ulterioare campaniei 2007):
Situl Ia (nucleul unei aşezări medievale timpurii, cu punctul de greutate în sec. VIII, cercetată în proporţie de cca. două treimi; izolat, au apărut acolo şi complexe din sec. III–II a.Chr. şi din partea finală a epocii bronzului);
Situl Ib (segment restrâns al aşezării amintite – o gospodărie, în apropierea acesteia, cercetat în 2007);
Situl Ic (segmentul nordic al aceleaşi aşezări medievale timpurii, integral investigat ca urmare a unei intervenţii preventive din anul 2008(69));
Situl II (fermă romană/villa rustica din vremea provinciei Dacia, integral investigată în 2007(70); în acelaşi loc, un cimitir cu morminte plane de incineraţie, databil în sec. VIII, apoi un altul, de poziţionat pe durata secolelor XI–XII, posibil până la începutul sec. XIII);
Situl III (periferia unei aşezări din sec. XI–XIII, cu câteva complexe răsfirate, documentate în 2007).
Pentru a evita unele confuzii deja produse(71), sunt importante următoarele precizări: nu există nicio legătură între cele două cimitire suprapuse în Situl II; necropola din sec. VIII corespunde aşezării din vecinătate, în bună parte investigată; cea din sec. XI–XII trebuie să se afle în legătură directă cu aşezarea înregistrată sub sigla Sitului III.
Deoarece, pe de o parte, cercetarea arheologică preventivă din anul 2007 nu a epuizat totalitatea siturilor identificate, pe de alta, în porţiunile în care ele se aflau nu erau anunţate în perspectiva imediat următoare alte construcţii sau amenajări, a fost acceptată atunci o descărcare parţială de sarcină arheologică. Ca urmare, porţiunea necercetată din Situl Ia a fost înregistrată ca Rezervaţia arheologică I, iar cea a cimitirelor medievale timpurii (Situl II), ca Rezervaţia arheologică II. În ciuda acestei situaţii, a intervenit o înţelgere neclară între Consiliul Judeţean Cluj şi un investitor privat, în anul 2012 pe locul Sitului II fiind construit un parc fotovoltaic, care a afectat unele morminte din cele două cimitire.
Complexul de situri de la Jucu se află în apropierea râului Someşul Mic (pe malul vestic), între acesta şi actuala şosea (şi cale ferată) Cluj – Gherla, la 21 km nord-est faţă de oraşul Cluj- Napoca. Comparativ cu situaţia de dinaintea amenajării parcului industrial, imaginea terenului apare astăzi profund modificată, tocmai datorită diverselor construcţii şi amenajări. Specificul microzonei este dat de terenul mlăştinos, străbătut de urmele unor vechi cursuri de apă şi grindurile presărate printre acestea. Tocmai pe locurile celor din urmă au fost înfiripate aşezările (din această cauză şi structura internă disparată a aşezării din sec. VIII) şi spaţiile funerare (cele două cimitire medievale timpurii, alături de villa rustica romană au ocupat poziţia cea mai ridicată faţă de terenul din jur).
La o adâncime maximă de 30–40 cm sub stratul de pământ arat în decursul vremii există o depunere constantă (grosime maximă de 40 cm) de pământ negru, argilos (steril din punct de vedere arheologic), generat sub influenţa condiţiilor de mlaştină, sub care apare nisipul sau pietrişul geologic. Nivelurile de călcare preistorice, din epoca romană şi medievală timpurie se aflau în partea superioară a stratului de pământ negru.
Necropola din sec. XI–XII, creştină, este una de mari dimensiuni (aproape sigur amenajată în jurul unei biserici încă neidentificate), cu ajutorul secţiunilor de control din campania 2007 fiind posibilă estimarea unui număr în jurul a 1000 morminte. Aproape fără excepţie defuncţii au fost orientaţi conform practicii creştine, cu capul înspre vest, uşoare deviaţii fiind frecvente. Foarte rarele cazuri când intervin diferenţe tranşante de orientare indică, probabil, morminte de înhumaţie legate de cimitirul din sec. VIII, rămase neatinse de înmormântările ulterioare. Complexele funerare sunt dispuse în şiruri paralele. Uneori defuncţii au fost depuşi în interiorul unor ciste dreptunghiulare, construite din cărămizi, ţigle şi olane romane, dar şi bucăţi de piatră de carieră, materiale existente în ruinele romane din acel loc, pe atunci de presupus că încă vizibile la suprafaţă. Inventarul este foarte sărac (în multe dintre morminte chiar lipseşte), frecvente fiind obişnuitele inele de tâmplă cu capătul în forma literei ’S’, confecţionate din bronz sau argint. Mărgelele sunt o prezenţă rară, de amintit fiind şi un inel digital lucrat din tablă de bronz.
În campania 2007 au fost cercetate 80 morminte de inhumaţie şi 9 de incineraţie, cele din urmă poziţionate la marginile vestică şi sud-vestică ale necropolei mai recente (adică nu au fost distruse de înmormântările ulterioare). Referitor la mormintele de incineraţie, oasele calcinate au fost depuse fără excepţie în urne (oale modelate la roata înceată, cu decorul obişnuit epocii medievale timpurii), cele mai multe dintre ele atinse de plug. Inventarul este sărac şi în cazul acestora, de remarcat fiind un denar roman (trecut prin flăcările rugului), probabil găsit la faţa locului şi reutilizat ca podoabă, de asemnea un amnar de fier.
Investigarea sistematică a celor două cimitire a fost reluată în campania arheologică 2014 (23 iunie – 18 iulie), în virutea unui proiect şi protocol de colaborare încheiat cu un an înainte între IAIA Cluj şi Transylvania Bioarchaeology (cu privire la durata 2014–2019). O miză importantă a proiectului sunt diversele analizele bio-arheologice, planificate pentru etapa 2016–2019.
Săpătura a fost planificată în apropierea unei foste construcţii din epoca romană, pe dimensiunile a două carouri de 5 X 5 m, de la un nivel corespunzător bazei fostului strat de pământ arat (de pe întreaga suprafaţă a fermei romane arătura a fost decapată mecanic deja în anul 2007). Cele 10 morminte identificate (cu numerele 1–10/2014) străpungeau un nivel nivel subţire (contextul 090) aflat în legătură cu o etapă timpurie a
amenajării construcţiilor din epoca romană (la adâncimea corespunzătoare au fost găsite puţine fragmente ceramice din această perioadă).
Datorită specificului solului doar în câteva cazuri a fost surprins în termeni mai siguri fundul gropilor, forma lor în plan urmând conturul corpului defunctului. Cu anumite deviaţii, morţii au fost aşezaţi cu capul la vest. Starea de conservare a scheletelor este relativ bună; în cinci cazuri este vorba despre bărbaţi adulţi, în unul despre o femeie adultă împreună cu un adolescent de sex masculin, iar două schelete au aparţinut unor copii. Ca de obicei, inventarul a lipsit, doar în mormântul de femeie fiind găsit lângă mandibulă, sub osul temporal drept, un „inel de tâmplă” cu capătul de forma literei ’S’ (bronz).
Rezultatele preliminare ale analizei antropologice a unei părţi dintre schelete au fost deja publicate(72). Urmează ca pe măsura avansului cercetării arheologice de teren acestea să fie continuate, alături de alte investigaţii de specialitate(73).
Note:
[1]. 68 Prin colaborarea dintre Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca (Alexandru Diaconescu), Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca (Ioan Stanciu) şi Muzeul de Istorie Gherla (Mihai Meşter), cu participarea a numeroşi studenţi şi doctoranzi de la Universitatea amintită.Coordonatorul întregului colectiv a fost Al. Diaconescu, lui I. Stanciu revenindu-i responsabilitatea sectorului Epocă Medievală Timpurie.
69 STANCIU 2014.
70 DIACONESCU 2012.
71 DIANA, MESTER 2013, p. 199–201.
72 DIANA, MESTER 2013.
73 Situaţia celor două cimitire (Rezervaţia Arheologică II) a devenit problematică (unele morminte sunt deja distruse), deoarece investitorul parcului fotovoltaic nu poate extinde amenajările conform proiectului iniţial, iar proprietarul parcului industrial TETAROM III nu îşi asumă finalizarea cercetării arheologice preventive.
69 STANCIU 2014.
70 DIACONESCU 2012.
71 DIANA, MESTER 2013, p. 199–201.
72 DIANA, MESTER 2013.
73 Situaţia celor două cimitire (Rezervaţia Arheologică II) a devenit problematică (unele morminte sunt deja distruse), deoarece investitorul parcului fotovoltaic nu poate extinde amenajările conform proiectului iniţial, iar proprietarul parcului industrial TETAROM III nu îşi asumă finalizarea cercetării arheologice preventive.
Bibliografie: