Margina | Judeţ: Timiş | Punct: Autostrada Lugoj-Deva-Autostrada Lugoj-Deva, lot 2, km. 46+550 - 46+900 | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5405
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Descoperire funerară; Necropolă; Necropolă plană; Exploatare/carieră;
Cod RAN:
| 157594.04 |
Județ:
Timiș
Unitate administrativă:
Margina
Localitate:
Margina
Punct:
Autostrada Lugoj-Deva-Autostrada Lugoj-Deva, Lot 2, Km. 46+550 - 46+900
Localizare:
| 157594.04 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bejinariu | Ioan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Avram | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pop | Horea | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Deac | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | SC Vanderley SRL |
| Heroiu | Andrei | participant | SC Vanderley SRL |
| Sana | Daniel Vasile | participant | SC Vanderley SRL |
Raport:
Localitatea Margina se află în nord-estul judeţului Timiş, în zona de convergenţă cu Aradul şi Hunedoara, pe cursul superior al Begăi. Situl arheologic care a făcut obiectul cercetărilor cu caracter preventiv de pe acest tronson al Autostrăzii Lugoj-Deva se află la nord-est de sat, pe partea dreaptă a drumului judeţean care duce spre Nemeşeşti. Este vorba despre un teren în pantă (”Dealul Trâmbiţei”), cu o lentă înclinaţie sudică, la poalele căruia curge un afluent secundar al Begăi. Alte două pâraie cu un debit modest delimitează situl spre sud-vest şi sud-est. În decursul timpului anumite porţiuni ale sitului au fost afectate de eroziunea naturală, iar în anii socialismului de amenajarea pentru agricultură cu scrapere. Situl a fost descoperit în primăvara anului 2014 în contextul evaluării de teren efectuată pe traseul proiectat al autostrăzii.
Cercetarea cu caracter preventiv şi-a propus salvarea vestigiilor arheologice apărute pe acest tronson al autostrăzii, precum şi înregistrarea, respectiv studierea datelor şi artefactelor apărute.
Cercetarea arheologică a stabilit că intensitatea locuirii şi implicit densitatea complexelor arheologice diferă pe suprafaţa cercetată. Cea mai mare densitate a complexelor s-a profilat în jumătatea vestică a zonei cercetate, după care urmele de locuire sunt mai rare. Totodată spre baza pantei, la limita de jos a zonei investigate nu au fost surprinse complexe arheologice, iar stratul de cultură dispare. Pe cea mai mai mare parte a suprafeţei cercetate, succesiunea stratigrafică este următoarea:
1) 0,00 – 0,25/0,35 m strat vegetal cu puţine materiale ceramice şi chirpici, antrenate de eroziunea naturală şi lucrările agricole;
2) 0,25/0,35 m – 0,50/0,60 m, strat de cultură de culoare cenuşiu-brun-închis, cu aspect lutos. Deşi au fost documentate complexe arheologice care aparţin la patru etape de locuire umană a fost imposibil să decelăm diferenţieri în acest strat de cultură, care ar trebui să corespundă măcar acelor etape când locuirea a fost mai consistentă. Singurele observaţii posibile au fost cele de stratigrafie orizontală (suprapuneri de complexe). Sub acest strat apare stratul steril, de culoare roşcată, cu aspect lutos.
Pe suprafaţa cercetată, care însumează aproape 2,4 ha au fost descoperite 802 complexe, dintre care 737 au fost determinate ca fiind antropice. Este vorba despre resturile unor construcţii, gropi cu diverse destinaţii, zone de aprovizionare cu lut, instalaţii de foc şi morminte. Cea mai mare parte a complexelor arheologice aparţin perioadei Bronzului Târziu. Este vorba despre două orizonturi de locuire care pare că se succed nemijlocit. Cea mai veche etapă de locuire umană aparţine grupului cultural Balta Sărată. Cronologic acestei etape îi urmează complexe cu ceramică care-şi află numeroase analogii în descoperirile de tip Susani, manifestare culturală cunoscută mai ales prin descoperirile cu un caracter special din tumulii cercetaţi în localitatea eponimă, aflată la circa 20 km în aval, pe cursul Begăi. Ulterioare acestei etape de locuire sunt câteva complexe (gropi) ce aveau în inventar ceramică caracteristică primei epoci a fierului, cu forme, decor, ardere şi culoare similare din multe puncte de vedere descoperirilor de tip Gáva II din Transilvania. Doar două complexe atestă prin inventarul ceramic o locuire sporadică, cel puţin în partea cercetată a sitului, din perioada Látene.
Multe dintre gropile descoperite aparţin categoriei gropilor de stâlp şi au fost evidenţiate grupări / şiruri de asemenea gropi care par să delimiteze anumite zone. Unele dintre aceste grupări aparţin în mod cert fazei de locuire Balta Sărată. Destul de numeroase sunt gropile cu depuneri de unul sau mai multe vase întregi care au fost documentate atât în cele două etape de locuire din Bronzul Târziu cât şi în cea aferentă primei epoci a fierului. Una dintre cele mai interesante descoperiri de acest fel constă din patru vase puse unul într-altul şi apoi depuse într-o alveolare ce se adâncea foarte puţin. Complexul (Cx. 637) aparţine locuirii de tip Balta Sărată. Cel puţin două complexe cu caracter funerar, ambele aparţinând culturii Balta Sărată au fost identificate în suprafaţa investigată. Ambele sunt morminte de incineraţie în urnă şi au apărut spre limita estică a zonei cercetate.
Inventarul arheologic descoperit constă în cea mai mare parte din ceramică fragmentară, dar au existat şi complexe cu vase întregi ori întregibile. Condiţiile de păstrare în solul acid au afectat starea de conservare a acestei categorii, precum şi a osului. Au fost descoperite extrem de puţine resturi osteologice. În câteva complexe au fost descoperite greutăţi piramidale din lut ars, întregi sau fragmentare, precum şi nuclee, respectiv aşchii de silex cafeniu-roşcat specific zonei. Ar părea surprinzătoare raritatea metalului, dat fiind că pe această suprafaţă vastă, cu sute de complexe descoperite a apărut un singur obiect de bronz, însă situaţia este similară şi în situl Balta Sărată cercetat pe acest tronson la Băteşti ori în cele investigate în apropiere, în vara lui 2012 la Traian Vuia şi Păru. În acest context al discuţiei este cu atât mai surprinzătoare descoperirea între resturile unei construcţii (Cx. 282 aparţine locuirii Balta Sărată) a unei lupe de fier (probabil limonit - ”fier de mlaştină”). Piesa respectivă a fost analizată, iar în toate cele trei probe concentraţia de fier depăşeşte 98 %, căruia i se adaugă în proporţii foarte reduse titan, mangan şi cupru.
Importanţa descoperirilor arheologice efectuate în cercetarea cu caracter preventiv din situl de la Margina ”Dealul Trâmbiţei” este una deosebită. Vorbim despre, poate cea mai puţin cunoscută din punct de vedere arheologic zonă a Banatului. Concluzia este valabilă mai ales pentru etapele de locuire din Bronzul Târziu, respectiv cea din prima epocă a fierului pentru care am acumulat o informaţie mai vastă. Analiza preliminară a materialului ceramic de tip Balta Sărată descoperit în această aşezare sugerează o etapă târzie din evoluţia acestui grup, probabil etapa Balta Sărată IIIb – IV. Studierea lotului de materiale Balta Sărată provenite din acest sit şi din alte două cercetate pe acest lot al autostrăzii, totodată şi publicarea siturulor cercetate anterior la Traian Vuia şi Păru vor permite definirea mai coerentă a evoluţiei târzii a acestui grup, dar şi a momentului la care se produce individualizarea, pe fond Balta Sărată, a descoperirilor de tip Susani. Deocamdată situaţia stratigrafică constatată la Margina, dar şi în situl aflat la circa 5-6 km sud-est, la Băteşti pare să confirme aceste presupuneri anterioare. Inventarul ceramic al complexelor din prima epocă a fierului constă mai ales din străchini cu marginea invazată, imitând torsadarea, vase cu gâtul trompetiform, decorate cu caneluri pe interiorul buzei, recipiente bitronconice decorate cu caneluri verticale pe zona diametrului maxim, întrerupte de nervuri vertical reliefate sau de grupuri de impresiuni rotunde dispuse tot vertical. Preliminar, până la studierea detaliată a acestui lot ceramic înclinăm spre atribuirea locuirii unei etape mijlocii a primei epoci a fierului, perioadă aproape necunoscută în această zonă a Banatului.
Bibliografie: