Râşnov | Judeţ: Braşov | Punct: Grădişte, Erdenburg | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare fortificată; Locuire militară; Castru;
Cod RAN:
| 40376.01 |
Județ:
Braşov
Unitate administrativă:
or. Râşnov
Localitate:
Râşnov
Punct:
Grădişte, Erdenburg
Toponim:
Cumidava
Localizare:
| 40376.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mitar | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Coşuleţ | Stelian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Poltorak | Darren | participant | ArchaeoTek, Canada |
| Gonciar | Andre | participant | ArchaeoTek, Canada |
| Dumbrăveanu | Traian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Perioada de desfăşurare a campaniei: 6 iulie – 28 august
Campania din anul 2015, finanţată de Consiliul Judeţean Braşov, s-a desfăşurat în perioada 6 iulie – 28 august şi a continuat cercetările începute în 2006 în zona barăcilor din praetentura sinistra a castrului Cumidava51. S-a lucrat, ca în toate campaniile anterioare, în suprafeţe standard de 6 x 4 m, separate de martori cu lăţimea de
1 m. În acest an voluntarii canadieni au deschis un nou sector în praetentura dextra.
La acestă campanie au participat, pentru al cincilea an consecutiv, voluntari ai organizaţiei Archaeotek din Canada (Centre de Recherches et Techinques Archéologiques), în baza contractului de colaborare încheiat între respectiva organizaţie şi Muzeul Judeţean de Istorie Braşov. Voluntarii, provenind din ţări diferite, au fost coordonaţi de către directorul de programe Andre Gonciar şi lector univ. Darren Poltorak.
16 voluntari, sub îndrumarea lui A. Gonciar, au lucrat la sectorul deschis în praetentura dextra, aproximativ la jumătatea distanţei dintre porta praetoria şi turnul de colţ. A fost executată o secţiune de 8 x 1 m, perpendicular pe zidul de incintă, care intră în interiorul castrului cu 5,90 m. În continuarea acestei secţiuni, spre interior, s-a lăsat un martor de 1 m, iar apoi s-au efectuat două suprafeţe standard de 6 x 4 m. În cele două suprafeţe s-a ajuns la adâncimea maximă de cca 1 m, pe nivelul de dărâmături din agger, de deasupra via – ei sagularis din cea de-a doua fază a castrului. Dintre descoperirile făcute în acest sector menţionăm, în afara unei mari cantităţi de ceramică comună grupată în stratul care suprapune via sagularis, două mărgele de sticlă (una albastră şi una neagră), 4 vârfuri de bolţ cu tijă de înmămuşare, un vârf de săgeată piramidal, un călcâi de suliţă şi un vârf de bolţ cu tub, posibil medieval, ca şi 7 monede, dintre care 5 de bronz şi 2 denari. Cercetarea în acest sector nefiind încheiată, va fi continuată şi în campania din 2016.
D. Poltorak şi 4 voluntari au lucrat în celaltă jumătate a Sp-11, demontând structura de pietriş a via – ei principalis din cea de-a doua fază constructivă a castrului. S-a ajuns până la adâncimea de 0,80 m deasupra nivelului barăcii cu pereţi de lemn din prima fază. Printre descoperiri menţionăm: o ţintă de sanda, un fragment de vas de bronz şi 2 denari, unul emis de Vespasian şi celălalt de Severus Alexander.
Colectivul de cercetare românesc a deschis trei noi suprafeţe înspre via pricipalis, marcate Sp – 18, - 19 şi – 20 pentru a continua investigarea barăcii cu contubernii duble. Apoi, pentru a clarifica organizarea construcţiilor primei faze în praetentura sinistra, în spaţiul dintre baraca menţionată mai sus şi via sagularis, a fost demontat martorul dintre Sp–16 şi –26, s-a continuat săparea suprafeţei Sp–26 şi s-a deschis o nouă suprafaţă, Sp – 36.
În suprafaţa Sp – 18 s-a săpat până la adâncimea de 0,70– 1 m, în funcţie de panta actuală a terenului, ajungându-se până la nivelul temeliei barăcii. Peretele din faţă al barăcii de lemn cu temelia lată de 0,30 m este plasat la 0,40 m distanţă de profilul lung dinspre via praetoria, iar la distanţă de 1,90 m spre via sagularis, este situat şanţul de fundaţie al porticului de lemn, lat tot de 0,30 m. Şanţurile de fundaţie, atât ale peretelui barăcii, cât şi ale porticului, sunt adânci de 0,25 – 0,30 m iar în umplutura lor apare pietriş.
În temelia porticului sunt prezente şi pietre de dimensiuni mai mari. În ambele şanţuri de fundaţie s-au identificat şi câteva gropi de par de formă pătrată cu latura de cca 0,40 m, având în umplutură un strat de pietriş mai consistent. Peretele transversal al barăcii, surprins în această suprafaţă, delimitează un contubernium cu lăţimea interioară de 3,30 m, standard pentru Cumidava. Peste nivelul de călcare al barăcii este un strat de chirpici ars de 0,25 m iar deasupra sa un strat de pământ şi cenuşă gros de 0,15 – 0,20 m conţinând majoritatea materialului arhelogic. În această suprafaţă au fost descoperite două creuzete mici de lut cu picături de aur şi o fâşie de tablă de aur de 1,37 grame. În Sp -18 nu au apărut contexte aparţinând celei de-a doua faze constructive a castrului, cea a clădirilor din piatră.
Din cauza forţei de muncă insuficiente, Sp – 19 a fost săpată doar până la adâncimea de cca 0,65 m, deci fără a se ajunge la nivelul barăcii cu pereţi de lemn iar în Sp – 20 s-a decopertat doar stratul vegetal, urmând ca în ambele suprafeţe, cercetarea să continue în 2016. În Sp – 19 a apărut un colţ de tegula mammata. Nici în aceste suprafeţe n-au fost constatate contexte aparţinând celei de-a două faze constructive a castrului.
Martorul dintre Sp – 16 şi Sp – 26 a fost demontat până la bază. Canalul dispus oblic faţă de planimetria generală a castrului a fost săpat de romani de deasupra nivelului pietrişului din structura drumului dintre barăci, deci aparţine fazei a doua constructive. În umplutura sa, constând din mortar şi pietricele, a apărut şi o mărgea cu foiţă de aur.
Suprafaţa Sp – 26, deschisă în campania anterioară, a fost săpată până la adâncimea de 1 m. În jumătatea dinspre porticul barăcii cu contubernii duble a apărut structura de pietre a drumului secundar situat perpendicular pe via principalis. În cealaltă jumătate dinspre via sagularis a suprafeţei, depunerile provenind din dărâmarea agger – ului şi zidului de incintă a fazei a doua sunt mai groase iar săpătura s-a oprit la cca 0,20 m deasupra nivelului de călcare al barăcii de lemn situate între via sagularis şi baraca cu contubernii duble şi portic.
Sp – 36 a fost săpată până la – 1,20 m în dreptul profilului longitudinal dinspre zidul de incintă. Imediat sub pământul vegetal este un strat consistent de depuneri de piatră şi pământ cu materiale arheologice, provenind din zidul şi agger – ul fazei a doua constructive, care se subţiază rapid spre zona dinspre centrul castrului, unde nivelele fazei întâi apar la adâncime mult mai mică. Sub stratul de depuneri cu pietre mari şi cenuşă, gros de cca 0,40 m, la adâncimea de cca 0,75 m, apare stratul de chirpici ars provenind din pereţii barăcii de lemn, gros de cca 0,15 m şi apoi lipitura de lut a podelei, groasă de cca 0,10 m. Şanţurile de implantare ale pereţilor barăcii se adâncesc cu cca 0,15 m. Pe jumătatea dinspre începutul suprafeţei, deasupra stratului de chirpici ars care suprapune podeaua barăcii, a fost depus un strat de nisip gros de cca 0,05 m, constituind substrucţia via –ei sagularis a fazei a două. La adâncimea de 1 m a apărut şanţul de implantare al peretelui longitudinal median al barăcii de lemn, intersectat de un şanţ de perete transversal. Şanţurile de implantare ale pereţilor respectivi au lăţimea standard de 0,30 m. Deci baraca situată lângă via sagularis şi despărţită de baraca dublă cu portic printr-un drum secundar perpendicular pe via principalis, avea şi ea contubernii duble şi, probabil, de asemenea, un portic.
La începutul suprafeţei, spre mijlocul barăcii, a apărut o parte din camera de ardere, cu trei picioare de sprijin, a plăcii aparţinând unui cuptor cu funcţionalitate meşteşugărească. Întrucât cuptorul intră sub martorul dintre Sp – 35 şi – 36, a fost protejat şi va fi cercetat în campania din 2016. Oricum, fiind acoperit de stratul de nisip sus- amintit, cuptorul aparţine, cu certitudine, primei faze constructive a castrului, însă pare a reprezenta o amenajare ulterioară a unei părţi din baraca situată lângă via sagularis.
Deşi în această campanie forţa de muncă a fost redusă, materialul arheologic descoperit în praetentura sinistra, de către echipa românească, este bogat. În afară de ceramica comună şi vase de sticlă fragmentare, au fost recuperate o serie de podoabe: mărgele de sticlă de diverse forme, două fibule de bronz dintre care una în formă de toporaş şi una de fier, un ac de bronz, un pandantiv de os la care se adaugă fragmentul de tablă de aur şi creuzetele cu picături de aur mai sus amintite. Printre obiecte cu funcţionalitate diversă menţionăm un cuţit, o dăltiţă de lemnar şi un fragment de tipar de lut pentru piese de bronz. Echipamentul militar este reprezentat de un varf de suliţă de mari dimensiuni, vârfuri de bolţ şi de săgeată, limbă şi pandantiv de curea, aplică de centiron şi teacă de dolabra. De asemenea, au fost descoperite şi 8 monede, majoritatea denari, emise între Traian şi Severus Alexander.
În campania din 2016 se va continua cercetarea praetentura– ei sinistra prin finalizarea suprafeţelor deschise şi demontarea martorilor şi se va încheia şi cercetarea suprafeţelor din praetentura dextra, executate de voluntarii canadieni. De asemenea, sunt proiectate şi câteva sondaje de mici dimensiuni, în zona dintre castru şi râul Bârsa, pentru a se încerca identificarea aşezării civile aferente castrului.
Note:
1.
51. CCA 2007, pag. 291 – 292; CCA 2008, pag. 256 – 257, pl. 56; CCA 2009, pag. 185 – 186; CCA 2011, pag. 109 – 111; CCA 2012, pag. 116 – 117; CCA 2014, pag. 113 – 114, CCA 2015, pag. 62 – 63.