Curtişoara | Comuna: oraş Bumbeşti-Jiu | Judeţ: Gorj | Punct: Lunca Iezurenilor-2 (Sit 5) | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5656
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 79326.04 |
Județ:
Gorj
Unitate administrativă:
Oraș Bumbești-Jiu
Localitate:
Curtișoara
Punct:
Lunca Iezurenilor-2 (Sit 5)
Sector:
Varianta De Ocolire A Mun. Târgu Jiu
Localizare:
| 79326.04 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Georgescu | Ştefan Viorel | participant | SC Vanderlay SRL Hunedoara |
| Sana | Daniel Vasile | participant | SC Vanderlay SRL Hunedoara |
| Colțeanu | Petre | participant | SC Vanderlay SRL Hunedoara |
| Marinoiu | Vasile | responsabil | Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" Gorj |
Raport:
Perioada de desfăşurare a campaniei: 6 martie - 11 noiembrie 2015
Cele şase situri arheologice descoperite în urma diagnosticului intruziv realizat la sfârşitul anului 2014 de-a lungul ’’Variantei de ocolire a municipiului Târgu Jiu, de arheologi de la Muzeul Judeţean Gorj "Alexandru Ştefulescu şi firma "Vanderley Arheo din Hunedoara, ne-au determinat să executăm cercetări arheologice preventive în aceste situri. Cercetările au dus la descoperiri importante, ce se încadrează din punct de vedere cronologic, între începutul epocii bronzului şi evul mediu mijlociu. în cele ce urmează vom prezenta rezultatele acestor cercetări arheologice preventive desfăşurate în anul 2015.
Situl nr. 5
Cercetarea arheologică preventivă a sitului nr. 5 din extravilanul localităţii Iezureni, municipiul Târgu Jiu, punct „Lunca lezurenilor“, a avut ca scop eliberarea de sarcină arheologică a suprafeţelor care urmează să fie afectate de lucrările pentru construirea viitorului obiectiv de investiţie „Varianta de ocolire Târgu- Jiu”. Situl, necunoscut iniţial, a fost pus în evidenţă de lucrările de diagnostic arheologic desfăşurate în luna noiembrie 2014. Suprafaţa sa a fost delimitată între km 13+800-13+850 - 13+950-14+030 Est şi km 0+350-0+405 - 0+517-0+605 pe DJ665, care urmează a fi relocat.
Ca şi în cazul sitului nr. 4, aflat la numai 200 m sud de acesta, terenul pe care se află amplasat situl nostru aparţinea, până în sec. al XlX-lea, din punct de vedere administrativ, de hotarul satului Curtişoara.
Suprafaţa care a făcut obiectul cercetării preventive (de pese 3834 m.p.), este situată în punctul „Lunca lezurenilor” avea iniţial destinaţia de fâneaţă şi teren arabil. Vestigiile arheologice sunt situate pe malul stâng al văii lazului, la confluenţa sa cu un pârâu a cărui albie a fost regularizată în ultimele decenii. Urme sporadice de locuire s-au descoperit doar pe terasele înalte, cu structură aluvionară, de-o parte şi de alta a pârâului. între cele două puncte înalte, pe o lungime de cca. 100 m, se află o zonă joasă, cu un excedent de umiditate a solului, în ciuda lucrărilor de amenajare hidrografică mai sus menţionate. Această suprafaţă, lipsită de vestigii arheologice, a fost verificată prin patru secţiuni de control, cu lungimi cuprinse între 8 şi 10 m. Revenind la cele două terase uşor mai înalte, trebuie spus că şi aici s-a constat o umiditate crescută.
Au fost deschise patru suprafeţe de decopertă notate cu indicativele Su1-Su4, toate având formă dreptunghiulară. S-a realizat decopertarea mecanică până la nivelul sterilului (cca. 0,30-0,35 m) şi conturarea complexelor arheologice. Adâncimea redusă la care se aflau acestea, a făcut ca partea lor superioară să fie afectată de arăturile adânci din perioada colectivizării. : în cele patru suprafeţe decopertate au fost cercetate arheologic 48 de anomalii dintre care, 44 au fost confirmate ca fiind de natură antropică. Distribuţia acestora pe suprafeţe este următoarea: opt complexe au fost descoperite în Su1; şapte în suprafaţa Su2; 24 în Su3; 6 în suprafaţa notată cu indicativul Su4. Din punct de vedere cronologic, situaţia se prezintă în felul următor: Epoca bronzului = 8 complexe; Ev mediu, sec. XIV = 6; Ev mediu, sec. XVII-XVIII = 15; complexe cu datare incertă = 15.
Complexelor de mai sus li se adaugă alte 27 de gropi de stâlp, de diferite dimensiuni şi adâncimi. Este cazul complexelor notate cu indicativele Cx2, Cx3, Cx6, Cx14, Cx17, Cx18, Cx19, Cx20, Cx21, Cx22, Cx23, Cx24, Cx25, Cx26, Cx27, Cx28, Cx29, Cx30, Cx31, Cx32, Cx34, Cx35, Cx38, Cx40, Cx43, Cx44 şi Cx47. Majoritatea acestora au un plan de formă circulară şi umplutura brun-cenuşie, uneori cu pigmenţi de cărbune. Cele mai multe dintre ele sunt lipsite de inventar arheologic sau au în umplutură piatră de râu, aşezată aici pentru a da o mai mare stabilitate a stâlpului. O parte din acestea, aflate în suprafeţele Su3 şi Su4, par să se grupeze formând unele structuri (împrejmuiri) sau construcţii, de forme şi dimensiuni diferite, în primul rând, merită subliniată gruparea complexelor notate cu Cx17, Cx18, Cx19, Cx20 şi Cx21, unde ultimele patru par să formeze o structură dreptunghiulară, de suprafaţă, cu dimensiunile de 6,2 x m. Ţinând cont de faptul că Cx17 se află aliniat pe latura de nord cu Cx18 şi Cx20, nu este exclus ca şi pe sud să fi existat o altă groapă, nesurprinsă de noi, iar structura să fi fost mult mai lungă. O altă structură (posibilă împrejmuire), semicirculară spre est şi nord¬est, având laturile de vest şi de sud, drepte, este formată din gropile Cx22, Cx23, Cx24, Cx25, 0x26, CX32, CX33, CX34, CX35. A treia, formată din complexele Cx28, Cx29, 0x30 şi 0x31, aparţine probabil unei construcţii de forma unui trapez, cu dimensiunile de cca. 3,9 x 2,5 m. Ultima dintre acestea, probabil dreptunghiulară, căreia îi lipseşte însă groapa de sud-vest, este sugerată de complexele 0x43, 0x44 şi 0x47.
În concluzie, din punct de vedere tipologic, în Situl arheologic nr. 5, au fost cercetate un număr de trei posibile anexe gospodăreşti (magazii), o locuinţă adâncită, cu un cuptor de uz menajer şi o vatră, cinci complexe lipsite de inventar, şase gropi cu resturi menajere, două posibile gropi pentru exctragerea lutului şi 27 de gropi de stălp. Nu este exclus ca o parte din gropile fără inventar sau din cele menajere să fi fost utilizate la origini la păstrarea proviziilor. Umplerea acestora din urmă, cu resturi menajere, s-a produs probabil după degradarea şi abandonarea acestora.
Cea mai mare parte a inventarului arheologic descoperit în situl de la de la lezureni, punctul „Lunca lezurenilor“, este constituită din ceramică. Pe lângă cantitatea deosebit de redusă, mai remarcăm de asemenea, starea extrem de fragmentară a acesteia. Această situaţie nu permite decât cu puţine excepţii, reconstituirea tipologică a formelor de vase.
În rândul materialelor preistorice predomină, în număr covârşitor de mare, ceramica din categoria grosieră/de uz comun. Aceasta este destul de friabilă, atât datorită lipsei de omogenitate a pastei cât şi a arderii incomplete. Suprafeţele sunt netezite superficial, iar pasta are în compoziţie nisip cu granulaţie mare şi pietricele. în urma arderii, de tip oxidant, a rezultat un colorit cu nuanţe de cărămiziu şi brun. Din stratul deranjat de lucrările agricole provine un fragment decorat cu brâu alveolat şi un altul, din categoria semifină, cu nisip în pastă şi lustru slab pe exterior.
În ce priveşte ceramica medievală, în ciuda numărului redus al materialelor descoperite, aceasta se diferenţiază în două loturi distincte. Un prim lot, cu ceramică ce aparţine în special categoriei uzuale, lucrată la roata cu turaţie medie sau rapidă şi confecţionată din pastă omogenă, cu aspect zgrunţuros. Arderea este completă, de bună calitate, iar cromatica variază de la brun-cărămiziu, la brun închis şi negru. Ca forme, remarcam prezenţa unor carafe cu gura trilobată, capacelor şi a „oalei-borcan”, cu buza simplă sau profilată. Referitor la ornamente, distingem şirurile de impresiuni oblice, fasciculele de linii fin incizate şi canelurile înguste, toate acestea dispuse orizontal. Mai remarcăm de asemenea, un fragment lucrat din pastă fină, bine omogenizată şi arsă, acoperite cu o angobă roşie, descoperit în complexul 0x46.
Cel de-al doilea lot cuprinde o ceramică lucrată la roata rapidă, din pastă omogenă, cu degresant atent selecţionat (nisip fin) şi ardere completă, de bună calitate. Cromatica acesteia variază între cărămiziu şi brun închis. Motivele ornamentale, dispuse orizontal, pe umărul sau pe corpul vaselor, constau din linii pictate cu angobă albă, având grosimi variabile. în cadrul acestor materiale se evidenţiază în mod cert, o pipă din lut. Piesa, aproape întreagă, a fost descoperită în complexul 0x4. Aceasta are culoarea neagră, găvanul mic, rotund, fiind decorată aproape în întregime cu motive geometrice incizate. Inelul este proeminent şi decorat cu caneluri oblice, care dau un aspect de torsadă.
Pe lângă ceramică au fost descoperite, într-un număr destul de redus, fragmente de chirpici ars şi oase de animale. Cantitatea acestora din urmă este una neglijabilă însă şi se datorează în primul rând acidităţii solului, care a afectat starea lor de conservare. Majoritatea oaselor descoperite de noi, este reprezentată de fragmente disparate, rod al unei acţiuni de debarasare de resturi alimentare.
Stratigrafia sitului este destul de eterogenă, înregistrându- se diferenţe nu doar între suprafeţele de decopertă (Su1 - Su4), ci şi în cadrul aceleaşi unităţi de cercetare, motiv pentru care ea nu poate fi generalizată. Ca şi particularităţi s-au constatat următoarele:
Suprafaţa Su1
Stratul vegetal (0-0,30 m), suprapune un nivel constituit din lut galben, compact, steril (0,30-0,70 m).
- în două locuri, suprafaţa este străbătută oblic de zone mlăştinoase cu pământ negru, mâlos. Atât spre nord, cât şi spre sud, lipsa vestigiilor a determinat renunţarea la decopertarea integrală a zonei delimitate iniţial.
- Pentru cercetarea integrală a complexului Cx12, s-a procedat la desfacerea unei mici casete în zona sa.
Suprafaţa Su2
Suprafaţa cercetată are o uşoară înclinaţie spre sud şi una accentuată spre limita de vest. Aici stratigrafia se prezintă astfel: 1) 0,30 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,40 m - lut galben steril, pe alocuri cu balast sau mâl negru, aluvionar.
S-a casetat la Cx1 şi Cx4, pentru desfacerea integrală a complexelor.
Ca şi în cazul Su1, în lipsa vestigiilor de la nord, sud şi vest, s-a renunţat la decopertarea întregii zone.
Suprafaţa Su3
- Aceasta are o uşoară înclinaţie spre nord, fiind mărginită aici de o zonă joasă, inundabilă. Suprafaţa a fost prelungită cu 9 m spre nord, până în preajma pârâului care străbate zona.
- Stratigrafia are următoarea componenţă: 1) 0-0,35 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,60 m - lut galben steril, pe alocuri cu mâl negru.
- Descoperirile se concentrează în zona mediană şi spre nord. Nu există strat de cultură, acesta fiind probabil degradat de arături.
Suprafaţa Su4
- Ca şi în cazul anterior, această suprafaţă are o uşoară înclinaţie spre nord, fiind mărginită aici de o zonă joasă, inundabilă. Si această suprafaţă a fost prelungită spre nord cu cca. 7 m. Datorită prezenţei pe latura de est a unei conducte de transport gaza naturale, zona decopertată a fost restrânsă, pentru a nu pune în pericol conducta.
- Stratigrafia: 1) 0-0,35 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,55 m - lut galben steril.
- S-a casetat în zona Cx46, pentru desfacerea integrală a complexului.
- Nu există strat de cultură, acesta fiind probabil degradat de arături.
Secţiunea S1
- Secţiunea, orientată aprox. E-V, a fost realizată la cca. 5 m de limita de sud a suprafeţei Su2.
- Dimensiuni: lungimea = 24 m; lăţimea = 1,60 m; adâncime maximă = 0,60 m.
- Stratigrafia: 1) 0-0,30 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,60 m - lut galben steril, pe alocuri cu mâl negru. între m 0-2, pe capătul de est, imediat sub stratul vegetal, apare un strat de balast aluvionar. Secţiunea S2
- Secţiunea, orientată aprox. N-S, a fost realizată la sud de suprafaţa Su2, la cca. 1 m de acesta, în continuarea profilului vestic.
- Dimensiuni: lungimea = 12 m; lăţimea = 1,60 m; adâncime maximă = 0,50 m.
Stratigrafia: 1) 0-0,30 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,50 m - parţial lut galben steril. Pe partea de sud, la -0,40 m adâncime, apare stratul de balast aluvionar.
Secţiunea S3
- Secţiunea, orientată aprox. N-S, a fost realizată la sud de Su2, în continuarea profilului estic al suprafeţei. Zona este traversată oblic de o conductă de transport gaza naturale.
- Dimensiuni: lungimea = 17 m; lăţimea = 1,60 m; adâncime maximă = 0,45 m.
Stratigrafia: 1) 0-0,30 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,50 m - brun nisipos, steril. Sub stratul brun-nisipos apare balastul aluvionar. Capătul de nord al secţiunii este traversat de o conductă de transport gaze naturale.
Secţiunea S4
- Secţiunea, orientată aprox. N-S, a fost realizată în zona inundabilă de pe DJ665, între suprafeţele Su1 şi Su3.
- Dimensiuni: lungimea = 10 m; lăţimea = 1,60 m; adâncime maximă = 0,50 m.
- Stratigrafia: 1) 0-0,30 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,50 m - lut brun- negricios, mâlos, steril.
Secţiunea S5
- Secţiunea, orientată aprox. NNE-SSV, a fost realizată în zona inundabilă de pe DJ665, între suprafeţele Su2 şi Su4.
- Dimensiuni: lungimea = 9 m; lăţimea = 1,60 m; adâncime maximă = 0,50 m.
- Stratigrafia: 1) 0-0,30 m - strat vegetal; 2) 0,30-0,50 m - lut galben, steril.
În concluzie, cu toate că s-au descoperit complexe arheologice din trei perioade istorice, nu s-a putut delimita prezenţa unui strat de cultură, cu atât mai puţin diferenţierea cromatică a fiecărei etape de locuire. Situaţia se datorează în primul rând lucrărilor agricole şi a eroziunii solului.
Încadrările cronologice avansate aici, au la bază prelucrarea primară a materialului descoperit şi studiul bibliografiei avute la dispoziţie. Din nefericire nu în toate complexele au fost descoperite piese relevante din punct de vedere cronologic, iar un număr important dintre acestea au fost lipsite de inventar. Prin urmare, până la o analiză mai atentă a descoperirilor, în scopul valorificării ştiinţifice, datarea acestora în limite cronologice mai largi, ţine de actualul stadiu al cercetării.
Din punct de vedere cronologic, situaţia se prezintă în felul următor: Epoca bronzului = 8; Ev mediu, sec. XIV = 6; Ev mediu, sec. XVII-XVIII = 15; complexe cu datare incertă = 15. Trebuie spus însă că nu toate complexele au oferit materiale solide pentru datare, majoritatea fiind lipsite de inventar arheologic. Prin urmare, datarea unor gropi de stâlp s-a făcut extrapolând datarea unor complexe apropiate sau a celor pe care analiza planimetrică sugerează o relaţie directă de tipul structurilor/construcţiilor mai sus menţionate.
În ce priveşte materialul ceramic preistoric, gradul mare de fragmentare şi lipsa ornamenetelor relevante, permit doar o încadrare cronologică aproximativă, în epoca bronzului. După modul de tratare a suprafeţelor şi compoziţia pastei, acestea pot să aparţină culturii Coţofeni. Pentru o datare în acest sens, pledează şi descoperirile de la Situl nr. 4, aflate la doar 200 m distanţă, spre sud.
Ceramica specifică primului orizont medieval de locuire, redusă cantitativ şi extrem de fragmentară, ne oferă doar câteva repere cronologice. Se disting în primul rând fragmentele de carafă cu gura trilobată, cu analogii, printre altele, la Sibiu-Piaţa Huet, Codlea, Coconi şi la Râmnicu Vâlcea-Parc. Decorul ce constă din şiruri de impresiuni oblice (cu „unghia”), specific sec. XI-XIII, continuă să fie utilizat până în sec. XV. Fascicule de linii fin incizate, dispuse orizontal, apar la Dridu şi Grădeţ, iar canelurile înguste, dispuse orizontal, menţionăm la Coconi, Drobeta şi Dridu. „Oale-borcan”, cu buza simplă sau profilată pe exterior, sub forma unei nervuri („cioc”/ „colac”/„streaşină”), mai mult sau mai puţin proeminente, sunt bine documentate în aşezările din sec. XII-XIV sau mai târzii.
Având în vedere aspectul general al ceramicii, prezenţa fragmentelor de carafă cu gura trilobată şi lipsa căldărilor din lut, specifice sec. XI-XII, concluzionăm că primul orizont medieval de locuire se datează în sec. XIII-XIV.
Pentru cel de-al doilea orizont medieval de locuire, ilustrativ sunt în primul rând, materialele din complexul Cx4. înainte de a discuta de spre acestea însă, dorim să spunem doar că majoritatea descoperirilor medieval târzii publicate, provin din medii urbane sau din aria unor construcţii ecleziastice. Prin urmare, analogiile referitoare la construcţiile de factură rurală, cum este cazul bordeiului nostru, sunt destul de rare. Complexe de acest tip, unele cu gârlici şi cuptor ce are ataşată o vatră deschisă, menţionăm la Coconi şi Bucureşti, aici cu o datare mai timpurie însă. în ce priveşte ceramica, analogii pentru liniile pictate cu angobă albă, cu grosimi variabile, amintim la Brăneşti-Vadu Anei (sec. XVI-XVII), Bucureşti (sec. XV- XVI), la vest de Carpaţi, la Cefa (sec. XIV-XVI) sau în importantele centre urbane de la Alba lulia (sec. XVI-XVII) şi Sibiu (sec. XVII-XVIII). Cel mai bun reper cronologic îl oferă însă pipa din lut, de culoare neagră, din complexul mai sus menţionat. Conform caracteristicilor propuse de R. Robinson, piesa noastră, este de tip oriental şi face parte din categoria celor cu găvanul rotund şi mic. Astfel de pipe, introduse aici pe filieră turcească, sunt considerate timpurii, găvanul mic reflectând preţul crescut al tutunului la acea dată. Descoperirile arheologice din spaţiul românesc sunt destul de numeroase, atestând fumatul ca o îndeletnicire larg răspândită şi accesibilă indiferent de categoria socială. Ca analogii putem cita aici, piesele descoperite la Alba lulia, Alexandria, Babadag Mangalia şi în alte centre importante din Dobrogea, precum şi la Bucureşti, Brăneşti-Vadu Anei, Teaca, Vinerea şi Sibiu, pentru a menţiona doar câteva. în Transilvania, la 1721, această îndeletnicire le-a fost interzisă ţăranilor, probabil datorită riscului mare de incendiere.
Având în vedere aspectul general al ceramicii, prezenţa pipei de tip arhaic şi numărul infim al ceramicii smălţuite (doar un fragment), apreciem că locuirea medievală târzie de la lezureni, „Lunca lezurenilor", se datează în sec. XVII-XVIII. Deşi suntem conştienţi că puţinele complexe descoperite aici, nu pot să acopere o secvenţă cronologică atât de largă, în lipsa unui lot mai numeros de materiale, nu ne permitem momentan o încadrare mai strânsă.
Cercetările arheologice de la lezureni - „Lunca lezurenilor“, au evidenţiat faptul că spaţiul investigat este unul cu un potenţial arheologic deosebit. Acestea contribuie într-o măsură substanţială la cunoaşterea unor etape particulare ale evoluţiei umane din epoca bronzului şi evul mediu din nord-vestul Olteniei. Cele două situri cercetate (4 şi 5), aflate la numai 200 m distanţă unul de celălalt, au scos la iveală vestigii importante, ce sugerează un sincronism între descoperirile din prima etapă medievală (sec. XIII-XIV). Au fost descoperite noi elemente de habitat şi importante piese de inventar arheologic, pe baza cărora s-a putut creiona relaţia cu alte locuiri contemporane. Totodată au fost descoperite şi o serie de complexe care se individualizează din punct de vedere tipologic şi al inventarului (Cx4, Cx12, Cx46 ş.a.).
Bibliografie: