Călugăreni | Comuna: Eremitu | Judeţ: Mureş | Punct: Castrul roman, termae şi vicusul militar de la Călugăreni | Anul: 2016


Descriere:

Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Castru; Terme; Biserică; Locuire militară;
Cod RAN:
Județ:
Mureş
Unitate administrativă:
Eremitu
Localitate:
Călugăreni
Punct:
Castrul roman, termae şi vicusul militar de la Călugăreni
Sector:
A
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Cioată Daniel participant Instiuție Nedefinită
Dobos Alpár participant Instiuție Nedefinită
Fiedler Manuel participant Instiuție Nedefinită
Man Nicoleta participant Instiuție Nedefinită
Mustaţă Silvia participant Instiuție Nedefinită
Pánczél Szilamér-Péter participant Instiuție Nedefinită
Sidó Katalin participant Instiuție Nedefinită
Bonta Coralia-Dorina participant Instiuție Nedefinită
Vass Lorand participant Instiuție Nedefinită
Kappany Otvos participant Instiuție Nedefinită
Petruţ David participant Muzeul Judeţean Mureş
Daczo Levente participant Muzeul Judeţean Mureş
Dorottya Nyulas participant Muzeul Judeţean Mureş
Burckhardt Britta participant Muzeul Judeţean Mureş
Grunwald Marie-Héléne participant Universität Köln, Germany
Raport:
În campania de cercetări arheologice 2016 s-au continuat săpăturile în două din cele 3 sectoare începute în anii trecuti. Principalele obiective ale campaniei din anul 2016 au fost următoarele: corelarea datelor oferite de geofizică cu realităţile arheologice, stabilirea planimetriei părţii de nord-vest a principiei şi a clădirii din vicusul militar. De asemenea, s-au urmărit fazele de construcţie şi de reconstituire a secvenţei cronologice a structurii şi identificarea tipului de activităţi care au avut loc aici în epoca romană. Principia (sector A) Cercetările arheologice desfăşurate în clădirea comandamentului din castrul de la Călugăreni au avut loc între 27 iulie şi 18 septembrie 2016 şi au vizat trei obiective principale: 1. cercetarea tribunalului basilicii din faza de lemn, identificat la finalul campaniei din 2015; 2. identificarea limitei basilicii din faza de piatră către est şi stabilirea principalelor faze de utilizare din curtea clădirii; 3. stabilirea extinderii clădirii către sud, respectiv identificarea colţurilor de sud-vest şi sud-est. În vederea cercetării tribunalului aparţinând fazei de lemn a basilicii, a fost redeschisă partea nordică a suprafeţei A şi cea nord-estică a secţiunii A1 din 2015, pe o zonă de 7 x 10 m (Fig. 1). Au fost identificate o serie de contexte care pot fi legate de distrugerea structurii, anume tavanul şi pereţii tencuiţi care s-au prăbuşit peste podea.Din structura tribunalului fazei de lemn au fost identificate şanţurile de fundaţie ale pereţilor pe trei laturi (sud, est şi vest), podeaua cu urme de arsură şi patru gropi de stâlpi poziţionate în cele patru colţuri. Fundaţia peretelui de nord nu a fost surprinsă, deoarece aceasta a fost distrusă ulterior de groapa de fundaţie a zidul exterior. Însă prezenţa celor două gropi de stâlp, păstrate parţial, în colţurile de nord-est şi nord-vest sugerează că aceasta nu a fost decalată cu mult faţă de traiectul zidului exterior din faza de piatră. Pe latura de sud fundaţia peretelui a fost dublată de un rând de stâlpi care au susţinut, foarte probabil, greutatea podiumului (Fig. 2). Prezenţafundaţiei zidului exterior din faza de piatră nu a permis confirmarea existenţei unui asemenea sistem de susţinere şi pe latura de nord. Putem concluziona căpereţii tribunalului au fost construiţi dintr-un schelet de lemn şi chirpici şi au fost tencuiţi cu două tipuri diferite de tencuială: un prim strat mai grosier şi un al doilea mai fin. Tavanul realizat din grinzi şi chirpici a fost, la rândul său, acoperit cu un strat fin de tencuială. Dimensiunile păstrate în interior sunt de 3,5 x 2 m. Structura are aceeaşi orientare cu basilica din faza de piatră, iar urmele de arsură din interior indică un incendiu care a avut loc la finalul ultimei faze de utilizare. Faptul că urmele de arsură şi cenuşă sunt superficiale şi nu au afectat pereţii şi tavanul încăperii ne determină să presupunem că nu este vorba despre un incendiu de amploare. Cel mai probabil, podeaua din lut a fost acoperită, de-a lungul pereţilor, de scânduri din lemn care au ars. Tribunalul pare că a fost adosat la colţul nord-vestic al basilicii fazei de lemn. Fundaţia peretelui vestic, prelungită către sud şi dublată de un şir de gropi de dimensiuni mai mici indică, foarte probabil, prezenţa unui perete de departajare cu o structură de pari, care ar putea reprezenta limita dintre basilică şi birourile din spate în faza de lemn. Existenţa unei încăperi separate către vest este susţinută şi de identificarea pe podeaua din capătul nord-vestic al suprafeţei a unei zone cu urme de arsură şi o concentraţie mare de ceramică romană (oale) (Fig. 3). Cercetările viitoare, spre vest, în încăperile din spatele clădirii aparţinândfazei de piatră, ar trebui să lămurească planimetria acestei părţi a principiei în faza de lemn. În ceea ce priveşte tribunalul fazei de piatră, cercetările arheologice din 2015 au demonstrat că s-au păstrat foarte puţine elemente structurale. Însă poziţionarea acestora arată că el a suprapus tribunalul fazei de lemn, în colţul nord-vestic al basilicii. În vederea identificării limitei estice a basilicii fazei de piatră şi pentru a putea cerceta principalele faze de utilizare din curtea clădirii, suprafaţa A a fost extinsă spre est cu 4 m, pe o lungime de 10 m (Fig. 1). A fost dezvelit zidul basilicii dinspre curte, realizat din rocă vulcanică în tehnica opus incertum, lat de 1,3 mşi păstrat pe o înălţime de 0,7 m. Paramentul estic al acestuia, dinspre curte, a fost refăcut la un moment dat tot din rocă vulcanică, însă legată cu lut, nu cu mortar, ca în cazul zidăriei iniţiale. Ultimul rând de zidărie păstrat a fost nivelat cu mortar pentru a crea o suprafaţă plată, aspect care indică faptul că elevaţia zidului basilicii nu a fost realizată în aceeaşi tehnică şi că, foarte probabil, aceasta fie nu a fost din piatră, fie a conţinut o cantitate mai mică de piatră care, însă, nu a fost legată cu mortar. Cercetările arheologice din curtea clădirii au identificat porticul de pe latura de nord, care a separat încăperile laterale de curtea propriu-zisă. Acesta a avut o lăţime de 2 m, iar limita sa sudică, dinspre curte a fost realizată din stâlpi care au avut între ei un prag construit din scânduri.Nivelele de călcare din curte, în faza de piatră, sunt mult mai joase comparativ cu basilica şi au fost realizate din diferite straturi de pietriş de granulaţie diferită. Colţul de sud-vest al principiei a fost identificat în suprafaţa A4, care a măsurat iniţial 3 x 3m şi care a fost extinsă ulterior spre nord şi spre est cu 4 m, respectiv 3 m(Fig. 1, 4).Colţul sud-vestic al zidului exterior a fost realizat în aceeaşi tehnică utilizată şi pentru zidul basilicii descris mai sus. Capătul său dinspre est, în suprafaţa cercetată, a fost afectat de o groapă de scoatere de perioadă modernă, fiind păstrat numai primul rând de bolovani de râu care au făcut parte din fundaţie. Zidul a măsurat în lungime 3,3 m (N–S), respectiv 2,9 m (E–V), a fost lat de 1,1m şi înalt de 0,8 m. Interiorul a fost compartimentat ulterior cu ajutorul unui alt zid de dimensiuni mai mici. Cele două spaţii astfel create au fost prevăzute cu podele din materiale diferite: cel din colţ cu o podea de opus signinum, distrusă parţial de activităţi de perioadă modernă, iar a doua încăpere cu o podea realizată din mortar şi pietriş. Dacă în ceea ce priveşte această a doua încăpere putem presupune că ea reprezintă partea sudică a unuia din birourile din spatele principiei, este mai puţin clară funcţionalitatea spaţiului din colţ. Faptul că a avut o lăţime foarte mică (1,1 m) ne determină să o considerăm un fel de anexă, spaţiu de depozitat pentru biroul sud-vestic.Asemănător situaţiei observate în campania din 2015, nivelele de călcare din exteriorul principiei sunt reprezentate de alei din pietriş. În capătul sudic al suprafeţei a fost identificată o podea arsă care aparţine, foarte probabil, de următoarea clădire din latus praetorii dextrum. Colţul de sud-est al clădirii a fost surprins în suprafaţa A5 care în urma extinderilor a măsurat 6 x 7 m (Fig. 1). Zidul exterior a fost identificat pe o lungime de 3,5 m (E–V) şi 2 m (N–S). Nu s-a păstrat decât fundaţia formată din bolovani de râu legaţi cu pământ, lată de 0,5 m. Aceste observaţii, precum şi caracteristicile constructive asemănătoare ale fundaţiei colţului de nord-est, cercetat în cadrul campaniei din 2015, susţin în continuare ipoteza conform căreia zidul exterior al principiei a fost realizat, cel puţin până la un anumit nivel, din zidărie numai în zona birourilor din spate şi a basilicii. Părţile care înconjoară curtea şi încăperile laterale, spre via principalis, au avut o fundaţie mult mai puţin masivă, din bolovani de râu şi lut, peste care au fost construiţi pereţi realizaţi, foarte probabil, din lemn şi chirpici. Această interpretare este susţinută şi de compoziţia nivelelor de distrugere din aceste zone, care au conţinut o cantitate semnificativă de chirpici ars. În faţa colţului zidului exterior a fost identificată fundaţia porticului din faţa principiei, spre via principalis. Conform datelor colectate, porticul a avut o lăţime de 1,6 m. Asemănător situaţiei identificate în suprafaţa A4, nivelele de călcare din exteriorul principiei au fost amenajate cu pietriş. În jumătatea sudică a suprafeţei A5 au fost identificate o serie de şanţuri de fundaţie şi gropi de stâlp care aparţin unei clădiri poziţionate la sud de principia, în latus praetorii dextrum. Vicus (sector C) Între 27 iulie şi 27 august 2016 s-au desfăşurat cercetările într-o insula din aşezarea civilă situată la nord-vest de castrul auxiliar. În anii anteriori au fost descoperite fundaţiile de piatră a unor clădiri din ultima fază a aşezării, iar în vecinătatea acestora s-au identificat sectoare de drumuri şi alei. Frecvenţa unor fragmente de zgură de fier şi de bronz indică prezenţa unor ateliere meşteşugăreşti în zonă. Săpăturile din 2016 au avut ca obiectiv cercetarea fundaţiilor de piatră şi a unui colţ al clădirii. A fost redeschisă suprafaţa C3 şi la sud de acesta s-a deschis suprafaţa C5 pentru o mai bună înţelegere a contextelor identificate anterior. După îndepărtarea stratului vegetal în suprafaţa C5, s-au conturat mai multe straturi de dărâmătură şi de nivelări, respectiv continuarea fundaţiei de piatră identificate în suprafaţa C3. Săpăturile din acest an au dezvăluit continuarea unui drum poziţionat paralel cu fundaţiile clădirii, care într-o fază mai târzie a aşezării a devenit mai îngust, probabil din cauza lărgirii locuinţelor şi a atelierelor. Un şanţ masiv secţiona majoritatea contextelor indicând alteraţii structurale în ultima fază a aşezării.