Berzovia | Judeţ: Caraş-Severin | Punct: Castrul legiunii IIII Flavia Felix - porta principalis sinistra | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Castru;
Cod RAN:
| 51519.01 |
Județ:
Caraş-Severin
Unitate administrativă:
Berzovia
Localitate:
Berzovia
Punct:
Castrul legiunii IIII Flavia Felix - porta principalis sinistra
Localizare:
| 51519.01 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Hamat | Ana Cristina | participant | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
| Țeicu | Dumitru | participant | Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
| Flutur | Alexandru | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Cîntar | Adrian | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
Raport:
La sfârşitul lunii octombrie 2017 a fost reluată cercetarea sistematică a castrului legiunii IIII Flavia Felix din localitatea Berzovia (jud. Caraş-Severin). Cercetările arheologice în castrul Berzobis au început în anii 1960 (Protase 2010) şi au continuat apoi, cu mari întreruperi, până la jumătatea anilor 2000 (Moga 1970, Medeleţ-Petrovsky 1974, Zahariade 2011, Bozu-Rancu 2005, Flutur 2006).
Acest sit arheologic, emblematic pentru arhitectura militară din timpul împăratului Traian, a fost greu încercat în epoca modernă. O dată cu sistematizarea habsburgică a localităţilor din Banat, vechiul sat românesc Jidovin a fost mutat pe actualul amplasament al localităţii contemporane Berzovia, suprapunând în totalitate urmele castrului roman. Locuitorii de atunci, cărora li s-au repartizat mici loturi de pământ pentru case şi grădini, au refolosit piatra găsită din puţinele clădiri de piatră ale castrului şi au nivelat terenul. Acolo unde nu sunt construcţii moderne, se mai pot observa acum doar rămăşiţele valului de pământ ale sistemului de fortificaţie. Castrul reprezintă un dreptunghi cu laturile de 490 x 410 m, aflat acum în întregime în intravilanul satului Berzovia (această denumire a localităţii a fost adoptată după primul război mondial, fiind inspirată de toponimul antic).
Campania de cercetare arheologică sistematică din octombrie-noiembrie 2017 a vizat cercetarea fortificaţiei în zona porţii principalis sinistra, fiind realizate trei secţiuni: S1 (20 x 3 m), S3 (12 x 3 m) şi S4 (5 x 2 m). A existat şi o secţiune S2, plasată în prelungirea lui S1 (aceasta măsura iniţial 14 x 3 m); după desfiinţarea martorului de pământ dintre S1-iniţial şi S2 s-a ajuns la dimensiunile finale ale celor două suprafeţe unificate, care au primit, pentru înlesnirea expunerii, denumirea de S1 (20 x 3 m).
În S1 (fig. 1) a fost cercetată o porţiune din val, apoi spre sud via sagularis, precum şi o porţiune cu urmele unei clădiri de lemn aflată în apropierea drumului militar. Înainte de ridicarea valului de pământ, humusul antic a fost excavat de către legionari în totalitate, astfel că umplutura valului a fost pusă peste lutul argilos galben (steril), fapt arătat de săparea capătului nordic al secţiunii S1. Valul, cu o grosime păstrată de 1,60-1,70 m, este compus din porţiuni succesive de lut bătut în care intră multe bucăţi de zgură de fier (fig. 2). Între val şi via sagularis au apărut urmele unui spaţiu în care s-a amenajat iniţial o rigolă; intervalul a fost acoperit apoi de un strat de amenajare alcătuit din calcar fărâmiţat şi bolovani. Pe latura sudică a drumului (via sagularis) apare o altă rigolă, iar în continuare, spre sud, au apărut urmele firave ale unei clădiri de lemn, a cărei funcţionalitate nu poate fi deocamdată identificată.
În secţiunea S3 (fig. 3) s-a identificat latura sudică a marelui drum via principalis, iar în S4 (fig. 4) a fost observată limita exterioară, de nord, a valului de pământ al fortificaţiei.
În ceea ce priveşte stratigrafia interiorului fortificaţiei, trebuie să menţionăm faptul că partea superioară a solului actual este afectată de lucrările agricole. Totuşi, de cele mai multe ori, arătura nu a depăşit adîncimea de 30 cm. S-a săpat până la solul steril, care a apărut la adâncimi aflate între 1,70 m (în S1) şi 1,10 m (în S3).
Materialul descoperit în cele trei secţiuni cercetate constă în principal în fragmente ceramice, cuie de fier, mici fragmente de echipament militar, fragmente de sticlă, puţin material tegular şi două monede datate în timpul lui Traian.
Pe viitor, se doreşte continuarea cercetării sistemului de fortificaţie în această zonă a castrului, acest sit având o mare importanţă atât pentru arhitectura militară în special, cât şi pentru arheologia romană în general.
Bibliografie: