Câmpia Turzii | Judeţ: Cluj | Punct: Nod Rutier – Centru de Întreţinere şi Control | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
5888
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 55366.01 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Câmpia Turzii
Localitate:
Câmpia Turzii
Punct:
Nod Rutier – Centru De Întreținere Și Control
Localizare:
| 55366.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ursu | Bogdan | participant | Instiuție Nedefinită |
| Keresztes | Timea | participant | Instiuție Nedefinită |
| Bedő | Eszter | participant | Instiuție Nedefinită |
| Todika | Raul | participant | Instiuție Nedefinită |
| Beu-Dachin | Eugenia | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Szabolcs | Nagy | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Piroska | Eszter | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Raport:
Zona cercetată se află pe prima terasă de pe malul drept a râului Arieş la ieşirea din Câmpia Turzii spre Târgu Mureş, de-a lungul DN 15. Suprafaţa cercetată face parte din Proiectul Autostrada Braşov – Tg. Mureş – Cluj – Oradea, Secţiunea 2A: Ogra - Câmpia Turzii, Lot 3, Cheţani – Câmpia Turzii. Centrul de Întreţinere şi Control al viitoarei Autostrăzi a fost proiectat pe suprafaţa unui sit arheologic devenit cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de Aşezări şi necropole de epocă avară de la Nodul Rutier Luna. Situl a fost identificat în anul 1999 cu ocazia lărgirii DN 15 şi parţial investigat în perioada 2009-2010, cu prilejul unei ample cercetări arheologice preventive desfăşurate în cadrul proiectului Autostrada Transilvania. Începând din anul 2013 cercetare arheologică este sistematică. Din cercetările preventive (2009-2010) şi cele sistematice (2013–2017) reiese că situl cuprinde două aşezări (denumite Aşezarea I şi II) şi trei necropole (Necropola I, II şi III), care aparţin epocii avare (secolele VI-IX) -nota 1.
Pe parcursul acestor lucrări pe suprafaţa viitorului Centru de Întreţinere şi Control au fost identificate complexe arheologice, dar multe dintre ele au rămas nefinalizate din lipsă de fonduri. În această zonă au fost localizate complexe din Necropola I şi Necropola II, precum şi din Aşezarea II.
Tehnicile de săpătură au ţinut seama de condiţiile specifice ale sitului arheologic. În lucrările de cercetare anterioare s-a stabilit stratigrafia generală a zonei, care a permis decaparea mecanică cu excavatorul a unui strat de aproximativ 0,40 – 0,50 m. În acest strat nu s-au identificat vestigii arheologice. Decaparea s-a făcut treptat, săpându-se straturi succesive pentru identificarea complexelor. S-a decapat mecanic şi a fost cercetată o suprafaţă de cca 18000 m2.
După decaparea mecanică au fost identificate şi reidentificate 250 complexe arheologice. Aşa cum menţionam mai sus, în cursul lucrărilor anterioare (2009-2016) pe suprafaţa Centrului de Întreţinere şi Control au fost deja identificate complexe arheologice. Ca urmare aceste complexe şi-au păstrat numerotarea. Totodată numerotarea generală a complexelor o continuă pe cea a celor deja identificate, continuându-se cu CX 693, CX 694, CX 695... Din cele 250 complexe arheologice identificate 214 sunt morminte, 5 sunt locuinţe, la care se adaugă un şanţ şi 30 de gropi. Săparea complexelor s-a făcut manual. Complexele arheologice au fost fotografiate şi desenate uneori în mai multe etape pe parcursul desfăşurării lucrărilor. Fiecare complex are o fişă individuală de cercetare.
Toate cele 214 morminte cercetate sunt de inhumaţie fiind orientate aproximativ vest-est (unul singur este orientat est-vest). Dintre acestea, 6 sunt morminte de cai. Mormintele aparţin Necropolei I şi Necropolei II, zona dintre necropole fiind delimitată de un şanţ. Doar 9 morminte au fost descoperite nederanjate, restul fiind jefuite chiar în epocă. Ca urmare, inventarul funerar păstrat este unul redus cantitativ şi constă din: accesorii vestimentare (catarame, aplici, capete de curea), arme (în primul rând vârfuri săgeţi, rar câte un vârf de lance sau un cuţit de luptă), podoabe (cercei din bronz sau argint, mărgele de diferite forme, dimensiuni şi culori), obiecte de uz casnic (cuţitaşe, fusaiole din lut, amnare şi cremene) şi puţine vase de ofrande din lut. Mormintele pot fi datate epoca avară timpurie şi mijlocie (cu o concentrare a lor mai ales în primele două treimi al secolului VII).
În urma cercetărilor din această perioadă s-a descoperit limita de sud şi de est a Necropolei I, limita nordică fiind deja cunoscută. În schimb, Necropola II continuă spre est şi sud-est, dincolo de limita suprafeţei afectată de proiect.
La sud şi sud-est de complexe funerare au fost identificate 33 de complexe noi de habitat din Aşezarea II. Locuinţele şi gropile aparţin aceleiaşi epoci precum mormintele. Locuinţele sunt adâncite în pământ, de formă patrulateră cu colţurile rotunjite. Inventarul lor consta mai ales din vase ceramice fragmentare. Gropile sunt circulare, de dimensiuni relativ mici. Unele au funcţionat ca şi gropi de provizii, altele fiind gropi de la stâlpii unor construcţii de suprafaţă.
Descoperirile făcute evidenţiază ceea ce cercetările arheologice din vecinătate au confirmat deja: această primă terasa a Arieşului a fost intens ocupată în epoca migraţiilor.
Note:
[1]. 1) Roman C. A., Nagy Sz., Piroska E., Tecar T. , Luna, jud. Cluj, punct: Nod Rutier, în CCA - campania 2013, 2014, p. 83-84. Pupeză P., Nagy Sz., Piroska. E., Roman C.A., Luna, com. Luna jud. Cluj, punct: Nod Rutier, în CCA - campania 2014, 2015, p. 100–101. Pupeză P., Nagy Sz., Piroska. E., Roman C.A., Luna, com. Luna jud. Cluj, punct: Nod Rutier, în CCA - campania 2015, 2016, p. 53–54. Pupeză P., Nagy Sz., Piroska. E., Roman C.A., Luna, com. Luna jud. Cluj, punct: Nod Rutier, în CCA - campania 2016, 2017, p. 85–87.