Alexandria | Judeţ: Teleorman | Punct: V.V. 07 – Limonagiul | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Raport ID:
6287
Anul cercetarii:
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 151807.08 |
Județ:
Teleorman
Unitate administrativă:
Alexandria
Localitate:
Alexandria
Punct:
V.V. 07 – Limonagiul
Localizare:
| 151807.08 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mirea | Pavel | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
Raport:
Cercetările arheologice preventive s-au desfăşurat pentru salvarea unui complex arheologic eneolitic timpuriu din aşezarea de la Alexandria, (punctul V.V. 07 – „Limonagiul“), jud. Teleorman.
Aşezarea se găseşte amplasată la est de Alexandria, pe terasa înaltă, estică a râului Vedea, în zona din aval a vechiului baraj de pe râu. Se află la aproximativ 590 m sud-est de DN 6 (Alexandria - Bucureşti) şi de podul de peste Vedea şi la 560 m sud-vest de DJ 504 (Alexandria - Cernetu).
Cu ocazia efectuării unor cercetări de suprafaţă pentru întocmirea „Studiului arheologic aferent PUG-ului municipiului Alexandria”, în anul 2008 a fost identificat situl din punctul „Limonagiul” (ce a primit codul V.V. 07 - „Valea Vedei” 07). Dimensiunile sitului au fost estimate la cca. 290 x 90 m pe axele nord-vest – sud-est, respectiv nord-est – sud-vest. În urma cercetării au fost identificate fragmente ceramice atribuite multor epoci: eneolitic (Gumelniţa timpurie), prima epocă a fierului şi epoca medievală.
Aşezarea era parţial afectată de eroziunea naturală la limita ei vestică, ce corespunde cu marginea terasei şi panta abruptă a acesteia. O groapă de împrumut exista în partea de nord a sitului, la aproximativ 150 m, groapă ale cărei dimensiuni s-au mărit considerabil în urma unor exploatări efectuate după anul 2012 şi care s-a transformat, la scurt timp după exploatare, în groapă de gunoi.
Complexul arheologic ce urma a fi cercetat a fost identificat în toamna anului 2018, în profilul creat ca urmare a practicării unei gropi de împrumut. Se contura, pe profilul de sud al acesteia, o groapă cu o lungime de aproape 3 m, cu o adâncime de maxim 1,20 m (faţă de nivelul actual de călcare), în a cărei umplură, sol cenuşiu slab compactat, se puteau observa fragmente ceramice şi oase de animale.
Pentru realizarea obiectivului cercetării a fost trasată o secţiune (S.I) cu dimensiunile 3,5 x 2,5 m, orientată nord-sud. Ulterior a fost extinsă spre sud, noua suprafaţă obţinută având dimensiunile de 6 x 2,5 m. La cca. 15 m nord de S.I, în profilul aceleiaşi gropi de împrumut a fost observat conturul unei bordei, pentru cercetarea căruia a fost trasată secţiunea S.II, de 3 x 2 m, orientată tot nord-sud.
Stratigrafia generală înregistrată în S.I a fost următoarea: 0-0,40 m – nivel vegetal; 0 - 0,68 m – groapă modernă în colţul nord-estic; -0,40 - 2,95 m – 14 niveluri succesive de depuneri cu grosimi între 0,20 - 0,80 m, formate din sedimente cu diferite grade de compactare, ce conţin mari cantităţi de materiale arheologice, dintre care nivelul US14, reprezintă umplutura a trei gropi (C1-C3) săpate într-un sol gălbui-cenuşiu, steril arheologic.
Nivelurile US7 şi US11 sunt distincte reprezentând aglomerări de materiale arheologice ce ar putea fi rezultatul unei singure acţiuni de depunere. La baza majorităţii nivelurilor s-au delimitat aglomerări de materiale arheologice, în principal ceramică şi oase. Două dintre niveluri sunt diferite, primul având la bază un strat compact de pietriş şi al doilea unul de chirpici ars, ele neacoperind toată suprafaţa săpată.
Stratigrafia din S.II a fost următoarea: 0 - 0,80 m – sol negru, compact, cu nisip fin, pigmentat cu chirpici ars, cu puţine materiale arheologice; -0,80 - 0,96 m – umplutură bordei, cu numeroase fragmente ceramice, vălătuci de lut şi fragmente de vatră portabilă, concentrate în zona cuptorului; -0,96-1,10 m – sol gălbui-cenuşiu, steril arheologic.
În S.I au fost identificate şi cercetate parţial trei gropi menajere (C1, C2, C3), toate datate în eneolitic, cu următoarele dimensiunile identificate:
- C1 - groapă surprinsă parţial în partea de nord, 2,70x1,20 m, adâncime 0,90 m;
- C2 - groapă ovală surprinsă parţial în centrul secţiunii, 3,40x2,00 m, adâncime 1,04 m;
- C3 - groapă ovală surprinsă în partea de sud, 1,65x1,60 m, adâncime 1,20 m.
- în umplutura gropii C2, a fost săpat la un moment posterior umplerii acesteia un cuptor de formă ovală, cu dimensiunile de 0,64 x 0,68 m şi înălţimea de 0,19 m, cu marginile arse, cu amprente de nuiele de la boltă.
În S.II au fost cercetate resturile unui bordei (B1, păstrat cca. 50%), orientat nord-sud, cu dimensiunile identificate de 2,87x1,24 m. În partea nord-est al acestuia se afla un cuptor de formă ovală, cu dimensiunile 0,70 x 0,65 m, cu înălţimea păstrată de 0,36 m, grosimea vetrei 3-5 cm şi grosimea pereţilor 3-4 cm.
Inventarul arheologic constă din fragmente ceramice, unelte de silex, os şi cupru, obiectele de podoabă, plastică antropomorfă. A fost descoperită o mare cantitate oase de animale, materialele arheozoologice fiind în curs de analizare.
Ceramica eneolitică, cea mai frecventă categorie de descoperiri, este reprezentată de vase sau profile de vase parţial reconstituite, de recipiente bitronconice sau cu pereţii arcuiţi, vase cu pereţi puternic arcuiţi şi umăr pronunţat, castroane tronconice sau bitronconice cu umăr lăţit, castroane tronconice, boluri, capace, strecurători şi mai rar străchini şi vase rectangulare. Decorul cel mai frecvent este barbotina, excizia, însoţită uneori de încrustarea cu pastă albă sau roşie şi asociată cu pictura cu grafit, canelura şi mai rar incizia sau aplicaţiile plastice.
Ceramica descoperită în B1, lucrată atât la mână cât şi roată (raport aproximativ 6:1) este reprezentată exclusiv de oale borcan. Au fost reconstituite, în diferite proporţii, 14 vase dintre care 12 lucrate la mână. Au fost recuperate fragmente de vatră portabilă, unele cu decor incizat şi un număr mare de vălătuci de lut, în stare fragmentară sau întregi.
Nivelul şi complexele eneolitice timpurii pot fi datate aproximativ 4500-4300 a.Chr., pe baza analogiilor cu materiale ceramice din aşezări similare, mai ales de la sud de Dunăre (de ex. nivelurile inferioare de la Ovcharovo). Pentru lămurirea cronologiei absolute, mai multe probe prelevate urmează a fi datate cu 14C.
Complexul cercetat în S.II este atribuit, tot pe baza materialului ceramic, în perioada sec. V-VII p.Chr.
Cercetarea arheologică preventivă din anul 2019 a adus elemente de noutate asupra locuirii eneolitice timpurii din bazinul râului Vedea. Complexul din sec. V-VII p.Chr., prin inventarul său, completează imaginea locuirii din această perioadă din sud-vestul Munteniei.
Pentru cercetarea în totalitate a complexelor eneolitice timpurii ne propunem continuarea cercetării arheologice preventive. O evaluare de teren prin metode intruzive se impune pentru a determina întinderea şi consistenţa locuirilor şi o viitoare abordare printr-o săpătură sistematică.