Râşnov | Judeţ: Braşov | Punct: Grădişte, Erdenburg | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Petculescu | Liviu | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
| Coşuleţ | Stelian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Braşov |
Raport:
Campania din 2019, cea de a 14 – a finanţată de Consiliul Judeţean Braşov a fost de de mai mică amploare atât datorită fondurilor reduse cât şi a lipsei forţei de muncă care devine o caracteristică permanentă a zonei.
Şi în acest an cercetările au continuat în praetentura sinistra urmărindu-se identificarea via-ei principalis şi secţionarea zonei situate între drumul secundar descoperit în 2018 şi via praetoria-nota 1 .
Pentru atingerea primului obiectiv s-a terminat săparea suprafeţei S – 20 de 6x4 m care a fost începută în 2015 şi continuată în 2018 şi s-a deschis o nouă suprafaţă S – 21 în continuarea ei, la care s-a adăugat demontarea a doi martori M – 19/M – 20 şi M – 20/ M – 21. Astfel a rezultat o suprafaţă totală de 56 mp care a fost săpată până la adâncimea medie de 0,70 m. În această suprafaţă a fost identificată via principalis lată de 4,30 m cu rigolele de 0,60 m, deci având o lăţime totală de 5,50 m, practic aceleaşi cu drumul secundar descoperit în campania precedentă. Drumul are doar puţine pietre mai mari la bază, în rest fiind făcut din pietriş. Via principalis a funcţionat în ambele faze de construcţie ale castrului, în faza II adăugându-se doar pietriş pentru înălţarea sa. Una dintre rigole are, în mod neobişnuit, fundul plan, rezultând evident din curăţarea sa cu lopeţi cu gura dreaptă.
Pentru atingerea celui de al doilea obiectiv s-a deschis o suprafaţă S 24 cu dimensiunile standard de 6x4 m plus trei martori laţi de 1 m, care a secţionat drumul secundar descoperit în 2018 aproape de locul unde acesta ajunge la via sagularis şi alte două suprafeţe S 49 şi S 59 tot de 6 x 4 m, în lateral faţă de S 39 cercetată în 2018.
S 24 plus cei 3 martori adiacenţi având în total 40 mp a fost dispusă în locul în care era făcută o groapă de către hoţii de pământ (!) care au acţionat în castru în perioadele în care nu se efectuau cercetări arheologice. Suprafaţa a fost săpată până la adâncimea de 0,90 – 0,95 m, ajungând la baza drumului secundar alcătuită din pietre mari de râu. Deşi, aşa cum am arătat, drumul a fost deranjat de gropi ulterioare unele chiar foarte recente, s-a putut stabili că acesta a fost construit dintr-un strat gros de pietriş dispus pe o bază de pietre mari ca şi tronsonul său identificat într-o mult mai bună stare de conservare în 2018. In această suprafaţă s-au descoperit cele mai multe dintre piesele găsite în campania din 2019.
Suprafeţele S 49 şi S 59 ambele de 6x4 m şi despărţite de un martor lat de 1m, au continuat secţionarea părţii din praetentura sinistra situată în zona dinspre centrul castrului, între drumul secundar şi via praetoria.
În S 49 săpată până la – 0,80 m au fost identificate şanţurile de implantare late de 0.30 m, a doi pereţi de lemn şi chirpic aparţinând unei construcţii orientate în lungimea suprafeţei. În interiorul construcţiei a fost descoperită multă ceramică, oase de animale, ace de cusut şi o fibulă ceea ce sugerează că respectiva cameră aparţine probabil unei barăci.
Suprafaţa S 59 a fost săpată parţial, în unele zone până la – 0,40 m iar în altele până la – 0,60 m. Până la adâncimea de 0,40 m este un strat de pietriş alunecat din structura via-ei praetoria care este dispusă paralel cu suprafaţa, la o distanţă de cca. 2-3 m. Sub acest strat de pietriş apare un strat de chirpic ars gros de 0,20 – 0,30 m, aparţinând unei clădiri datând probabil din prima fază constructivă a castrului. Cercetarea acestei suprafeţe urmează să continue în anul următor.
Dintre rezultatele ştiinţifice cele mai importante ale acestei campanii trebuie subliniată mai întâi stabilirea dimensiunilor şi datării via-ei principalis şi identificarea continuării drumului secundar paralel cu via praetoria până la via sagularis. Iar faptul că atât via principalis cât şi drumul secundar au practic aceeaşi lăţime constituie dovada faptului că toate drumurile din castru, indiferent de importanţa lor, au fost construite după acelaşi plan. Apoi descoperirea în spaţiul dintre drumul secundar şi via praetoria a unei construcţii din lemn şi chirpic incendiate, care conţine materiale arheologice ceva mai timpurii, sugerează existenţa şi în această parte a castrului a uneia sau două barăci din prima fază. Astfel s-au făcut progrese semnificative în reconstituirea planimetriei praetentura sinistra şi implicit a întregului castru în ambele faze constructive.
Printre obiectele descoperite menţionăm: 5 monede (3 denari din care unul emis de Traian şi doi de Caracalla, un sesterţ al lui Septimius Severus şi un dupondius al lui Hadrian); un vârf de bolţ şi 4 de săgeţi dintre care unul cu secţiune piramidală şi restul cu trei aripioare; două catarame, dintre care una inelară de bronz şi una ovală din fier, o aplică de bronz acoperită cu metal alb şi 3 plăci de centiron de bronz, dintre care două pătrate pentru centiron lat; un picior casetă, o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt şi două ace de cusut, toate din bronz; două mărgele de sticlă; o cheie si un mecanism de broască din fier; mai multe piese de ceramică deosebite (o căniţă, un opaiţ, un fragment mortariu, două greutăţi de plasă de pescuit, un fragment de vas terra sigillata).
În campania următoare cercetările se vor concentra în spaţiul dintre drumul secundar identificat în 2018 şi via praetoria. Astfel în zona dinspre via principalis se va termina săparea S 59 care va fi extinsă în lăţime până la rigola via-ei praetoria. În zona dinspre via sagularis va fi terminată S 24 şi se va lucra o nouă suprafaţă S 34, rămânând ca în următoarele campanii să fie deschise încă trei suprafeţe în terenul rămas până la via praetoria.
Prin săparea celor două extremităţi ale spaţiului dintre drumul secundar şi via praetoria se va realiza secţionare ultimei părţi a praetentura-ei sinistra şi se va putea reconstitui planul pe faze al acestei întregi părţi a castrului.
Note:
1.
1. CCA 2006, p.291 – 292; CCA 2007, p. 256 – 257, pl. 56; CCA 2008, p. 185 – 186; CCA 2010, p. 109 – 111; CCA 2011, p. 116 – 117; CCA 2013, p. 113 – 114; CCA 2014, p. 62 – 63; CCA 2015, p. 68 -69; CCA 2016. p. 111 -112; CCA 2018, p. 383 -374 campania 2017: CCA 2018, p. 161 – 162 campania 2018.