Alexandria | Judeţ: Teleorman | Punct: V.V. 07 – Limonagiul | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mirea | Pavel | responsabil | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Torcică | Ion | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
Raport:
Cercetările arheologice preventive începute în 2019, pentru salvarea unor complexe arheologice eneolitice timpurii din aşezarea de la Alexandria (punctul V.V. 07 – „Limonagiul“), jud. Teleorman, au continuat şi în anul 2020.
Aşezarea se găseşte amplasată la est de municipiul Alexandria, pe terasa înaltă, de est a râului Vedea, în zona din aval a vechiului baraj de pe râu. Se află la aproximativ 590 m sud-est de DN 6 (Alexandria - Bucureşti) şi de podul de peste Vedea şi la 560 m sud-vest de DJ 504 (Alexandria - Cernetu). Situal a fost identificat în anul 2008, cu ocazia efectuării unor cercetări de suprafaţă pentru întocmirea „Studiului arheologic aferent PUG-ului municipiului Alexandria”. Dimensiunile sitului au fost estimate la cca. 290 x 90 m pe axele nord-vest – sud-est, respectiv nord-est – sud-vest. În urma cercetării au fost identificate fragmente ceramice atribuite multor epoci: eneolitic (Gumelniţa timpurie), prima epocă a fierului şi epoca medievală. Aşezarea este parţial afectată de eroziunea naturală la limita ei vestică, ce corespunde cu marginea terasei şi panta abruptă a acesteia. Zona în care se află complexele arheologice cercetate a fost identificată în toamna anului 2018, în profilul creat ca urmare a practicării unei gropi de împrumut.
Pentru realizarea obiectivelor campaniei 2020, respectiv continuarea cercetării complexelor Cpl. 1 şi Cpl. 2, a fost prelungită secţiunea S. I/2019, spre sud, cu încă 3 m, lăţimea fiind de 2,5 m. La est de aceasta a fost trasată secţiunea S. III/2020, de 8 x 2,5 m, împărţită în patru sectoare (C. 1-4), fiecare de 2 x 2,5 m, săpate efectiv fiind doar C. 3 şi 4.
Stratigrafia generală înregistrată a fost aproximativ aceea cu cea din secţiunea iniţială (S.I/2019): 0-0,40 m – nivel vegetal; 7 niveluri succesive de depuneri cu grosimi între 0,10-0,50 m, formate din sedimente cu diferite grade de compactare, ce conţin mari cantităţi de materiale arheologice, dintre care nivelul US14, reprezintă umplutura complexelor (Cpl. 2-Cpl. 3) săpate într-un sol gălbui-cenuşiu, steril arheologic.
La baza majorităţii nivelurilor s-au delimitat aglomerări de materiale arheologice, în principal ceramică şi oase. Au fost evidenţiate şi pe suprafaţa excavată în 2020 cele două niveluri, unul având la bază un strat compact de pietriş şi al doilea unul de chirpici ars, ele neacoperind însă toată suprafaţa.
În ceea ce priveşte complexele arheologice cercetate, integral a putut fi cercetat doar complexul Cpl. 3 – o groapă de formă ovală neregulată, cu dimensiunile aproximative de 2,40 x 1,80 m pe axele nord-sud, respectiv est-vest şi adâncimea maximă de 0,90 m. Acesta era posterior complexului Cpl. 2, pe care îl tăia în partea de vest.
Pentru complexul Cpl. 2 dimensiunile determinate parţial au fost de 6,00 x 4,00 m pe axele nord-vest – sud-est, respectiv sud-vest – nord-est, adâncimea maximă de 1,00 m, forma fiind tot ovală neregulată.
În partea de sud a S. III (C. 4), complexul Cpl. 2 a fost tăiat parţial de o groapă posteneolitică (complexul Cpl. 4), cercetată în proporţie de aproximativ 40%, cu diametrul evidenţiat la partea superioară de aprox 1,70 m, la partea inferioară de 1,80 m şi o adâncime maximă de 2,10 m. Pereţii gropii au fost arşi la roşu. Umplutura consta dintr-un sol negru cenuşiu, foarte compact, ce alterna cu lentile de arsură. Materialele arheologice recuperate, extrem de puţine, constau în câteva fragmente ceramice provenite de la vase lucrate la mână, databile cel mai probabil în prima epocă a fierului.
Inventarul arheologic constă din fragmente ceramice, unelte de silex, os şi cupru, obiectele de podoabă (mărgele), plastică antropomorfă şi zoomorfă fragmentară. A fost descoperite şi oase de animale, materialele arheozoologice fiind în curs de analizare.
Cea mai frecventă categorie de descoperiri este reprezentată de ceramica eneolitică, mai precis vase sau profile de vase parţial reconstituite, de recipiente bitronconice sau cu pereţii arcuiţi, vase cu pereţi puternic arcuiţi şi umăr pronunţat, castroane tronconice sau bitronconice cu umăr lăţit, castroane tronconice, boluri, capace, strecurători şi mai rar străchini. De semnalat şi o categorie de vase aparte, de formă rectangulară, sprijinite pe patru picioare. O prezenţă unică până în momentul de faţă o constituie un vas cu profil accentuat, în formă de „S”, cu buza unghiulară, îngroşată, prevăzută cu alveole, cu butoni perforaţi aplicaţi pe pântec şi buză, sprijinit cel mai probabil tot pe patru picioare.
În ceea ce priveşte decorul, cel mai frecvent este barbotina, excizia, însoţită uneori de încrustarea cu pastă albă sau roşie şi asociată cu pictura cu grafit, canelura şi mai rar incizia, impresiunile triunghiulare, pictura cu roşu sau alb crud sau aplicaţiile plastice.
În categoria descoperirilor arheologice ar fi de amintit şi prezenţa destul de mare, având aici în vedere mărimea suprafeţei excavate, a obiectelor de cupru, mai precis patru piese descoperite în cei doi ani de cercetare: un ac, două verigi şi un alt obiect fragmentar cu funcţie neprecizată, precum şi un fragment de minereu de cupru (bornit).
Nivelul şi complexele eneolitice timpurii pot fi datate aproximativ 4500-4300 a.Chr., pe baza analogiilor cu materiale ceramice din aşezări similare, mai ales de la sud de Dunăre (de ex. nivelurile inferioare de la Ovcharovo). Pentru lămurirea cronologiei absolute, mai multe probe prelevate urmează a fi datate cu 14C.
Pentru cercetarea în totalitate a complexelor eneolitice timpurii ne propunem continuarea cercetării arheologice preventive şi finalizarea ei în anul 2021.