Adamclisi | Comuna: Adamclisi | Judeţ: Constanța | Punct: Străzile ABV IV, AV 2’ și AV 3 | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]. Străzile ABV IV, AV 2’ și AV 3
Cercetarea are autorizația de tipul: Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Cercetarea are autorizația de tipul: Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca romano-bizantină;
Tipuri de sit:
Locuire civilă; Aşezare fortificată; Aşezare urbană; Cetate;
Cod RAN:
| 60892.08 |
Județ:
CONSTANŢA
Unitate administrativă:
ADAMCLISI
Localitate:
ADAMCLISI
Punct:
Străzile ABV IV, AV 2’ și AV 3
Localizare:
| 60892.08 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ionescu | Mihai Severus | responsabil sector | Baza 90 Transport Aerian Otopeni |
| Drăghici | Filica | participant | Biblioteca Centrală Universitară, Bucureşti |
Raport:
Săpăturile arheologice din sectorul A (cu străzile ABV IV, AV 2’ și AV 3) au continuat și în 2021 (fig. 1). Proiectul vizat inițial urmărea dezvelirea integrală a edificiului A 8, situat pe latura nordică a străzii ABV IV, pentru completarea flancului nordic al străzii cu încă o construcție dezvelită complet. Lipsa finanțării adecvate a restrâns aria săpăturii la porțiunea nordică a străzii AV 3 (fig. 2). Această axă de circulație nord-sud permitea în antichitatea târzie fluidizarea traficului uman și comercial în sectorul A, spre nord, unde făcea joncțiunea cu strada ABV II, respectiv spre sud, unde se unea cu strada ABV IV (vezi F. Scurtu, Al. Barnea, Geofizica în arheologie, aplicații în România, fig. xiii.11). Intrarea spre această nouă tramă stradală, cu lățimea de 4 m, a fost prefigurată de excavațiile efectuate în anii anteriori. Pavajul străzii, compus din lespezi mari de calcar (1,20 x 0,30 m), stă pe un nivel de substrucție brun, tasat cu piatră. Două edificii, A 11 și A 9, cel din urmă cercetat complet, încadrează drumul la vest, respectiv est. În imediata vecinătate a celui de-al doilea edificiu au fost dezvelite trei socluri cu dimensiunile de 0,60 x 0,60 m, precum și bazele de coloane aferente. Plintele acestora măsoară 0,50 x 0,50 m, tamburele cilindrice de bază 0,48 x 0,48 m, iar tamburele cilindrice superioare 0,44 x 0, 44 m, cele din urmă fiind integrate (refolosite) în structura pavajului străzii de secol VI p.Chr. (fig. 3). O situație similară întâlnim pe via principalis, în secțiunea longitudinală efectuată în anii 70’, între intersecția cu cardo și axa BCV 3 (vezi I. Barnea et alii, Tropaeum Traiani I., Cetatea, București, 1979, fig. 98 și 99). Aceste elemente sugerează și aici existența unui portic, într-o altă fază de funcționare a străzii, dezafectat de ridicarea în apropiere a edificiului A 9. Degajarea martorului estic al secțiunii S 14, precum și detaliile oferite de studiul profilului nordic al acestei secțiuni (trasată transversal, vest-est), corelate cu elemente identificate în cursul cercetării, permit formarea unei imagini de ansamblu a străzii în cea de-a doua parte a ultimului secol de locuire. Se conturează existența unei curți, A 9δ, amplasată în NV-ul edificiului, mărginită la vest și sud de zidurile încăperilor A 9β şi A 9γ. Strada AV 3 are o primă fază când porticul funcționa, ca parte a unei axe de circulație mai largi. Odată cu construirea edificiului A 9 utilitatea acestuia dispare, fiind preluat de pavajul străzii de secol IV-V p.Chr. Pe nivelul ei a fost identificată o monedă, datând din timpul împăratului Iustinian. Ulterior, probabil în secolul VI p.Chr., o porțiune de pavaj este scoasă, pe întreaga porțiune de la est de încăperea A 9δ. Zidul vestic al acesteia este demantelat, la nivelul substrucției, aici rămânând o curte anexată celor trei camere încă funcționale. Pe întreaga suprafață a spațiului nou format, observăm un strat galben tasat, o podea, ce suprapune zidul abandonat al fostei încăperi existente aici (fig. 4). În estul amenajării au fost recuperate în trecut 39 de fragmente de sticlă întregibile, probabil resturile unei ferestre (fig. 5). În sfârșit, în partea nordică a fost instalată o construcție aproximativ circulară, cu diametrul interior de 1,90 m, având un zid compus din pietre de formă regulată, legate cu pământ, cu lățimea de 0,35 m. Interiorul era compus dintr-o podea rudimentară, din fragmente de cărămidă, pietricele și fragmente ceramice (fig. 6). O construcție similară a fost cercetată în sectorul A, în edificiul A 3 (în încăperea A 3δ), aici funcționând „un fel de curte interioară (atrium)”.
Bibliografie:
1. Barnea, I, (1979), I. et alii,Tropaeum Traiani I. Cetatea, București, p. 83