Beidaud | Comuna: Beidaud | Judeţ: Tulcea | Punct: Dealul Calebair | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Beidaud, jud. Tulcea. Campania arheologică
Raport ID:
6637
Anul cercetarii:
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană timpurie;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 159856.02 |
Județ:
TULCEA
Unitate administrativă:
BEIDAUD
Localitate:
BEIDAUD
Punct:
Dealul Calebair
Localizare:
| 159856.02 |
Autorizare :
Autorizația pentru cercetare arheologică sistematică
Lista Ilustrațiilor - 13
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bottez | Valentin Victor | responsabil | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Liţu | Alexandra | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ţârlea | Alexandra Clara | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Iliescu | Iulia | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Constantin | Anca | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Iorganda | Tatiana | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Penea | Radu | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ştirbu | Franceska | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vasile | Gabriel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănescu | Radu | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ceramoriți | Răzvan | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Talmaţchi | Gabriel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Rabinowitz | Adam | participant | University of Texas at Austin, USA |
| Granier | Gaëlle | participant | Université de Provence Aix Marseille |
| Wright | Sterling | participant | Pennsylvania State University |
Raport:
În 2021 am ales să investigăm necropola tumulară (fig. 1) de pe Dealul cu Cișmea, având ca prim obiectiv datarea ei preliminară. În consecință, a fost ales tumulul denumit convențional T01 (relativ circular, cu un diametru de aproximativ 23 m), care face parte dintr-un aliniament de tumuli, orientat VNV-ESE, localizat la aproximativ 500 m NV de așezarea rurală romană. Având în vedere caracteristicile topografice, a fost adoptată metoda de cercetare prin unități de săpătură paralele. În consecință, în această campanie au fost deschise două secțiuni paralele, S01 și S02 (fig. 2), localizate de o parte și de cealaltă a centrului tumulului, amândouă cu o lungime de 22,9 m și o lățime de 2 m, separate de un martor stratigrafic de 1 m lățime. Astfel, în cadrul celor două secțiuni cercetate au fost descoperite șapte structuri funerare, dintre care două specifice ritului de inhumație, respectiv cinci celui de incinerație. În ceea ce privește excavarea structurilor funerare, aceasta s-a făcut prin metoda caroiajului, în cazul descoperirii straturilor de reziduu îndeajuns de extinse. Astfel, pentru două dintre structurile funerare descoperite au fost trasate axe paralele, de la nord la sud, respectiv de la est la vest, formând, prin intersecția lor, pătrate cu o latură de 30 de cm. Aceste carouri au fost excavate în rânduri de 5 cm, până la epuizarea lor, pentru o mai bună înregistrare a localizării materialelor arheologice provenite din structurile funerare. Stratigrafia: Din punct de vedere stratigrafic, rezultatele obținute în campania 2021 sugerează următoarea succesiune stratigrafică: primul strat este cel vegetal (a cărui grosime variază), începând de la cotele -1,42 m/-2,25 m) și care suprapune cele două straturi de depunere (1002: -2,25 m/-2,34 m; 1004: -2,31 m/-2,34 m) ce marchează mantaua tumulului – primul este caracterizat printr-un pământ afânat, granulos, de culoare maroniu închis (10YR4/3), în care au fost descoperite numeroase fragmente ceramice romane timpurii, iar cel de-al doilea este reprezentat de un pământ compact, granulos, de culoare gri-maroniu închis (10YR4/2), cu fragmente osteologice și urme de arsură. Toate structurile funerare cercetate până în prezent au fost săpate în stratul inferior de depunere, atingând stânca, aceasta fiind și ea amenajată în acest scop în unele cazuri. În cele din urmă, toate materialele arheologice descoperite permit datarea preliminară a tumulului T01 și, implicit, a zonei funerare din care face parte, în perioada romană timpurie (sec. II-III p.Chr.). Structuri funerare: În campania din anul acesta au fost descoperite primele structuri funerare (marcate, în continuare, SF), și anume SF01 (fig. 3), SF02 (fig. 4), SF04 (fig. 5), SF05 (fig. 6), SF07 (fig. 7) de incinerație, și SF03 (fig. 8), SF06 (fig. 4) de inhumație. Astfel am putut ajunge la concluzia că au existat două rituri funerare, cel de incinerație, repectiv cel de inhumație. Având în vedere, totuși, proasta conservare a fragmentelor ostelogice, implicit a analizei tafonomice, cât și lipsa analizei antropologice, este încă timpuriu pentru a face afirmații referitoare la statutul indivizilor depuși, posibilitatea existenței unui grad de rudenie între aceștia sau periodizarea structurilor funerare. Totodată, s-a putut observa standardul stratigrafic în ceea ce privește structurile funerare: prezența primului strat de umplutură a gropii asociat stratului de arsură, în cazul structurilor funerare de incinerație, și prezența primului strat de umplutură a gropii asociat unuia sau mai multor blocuri de piatră, în cazul structurilor funerare de inhumație. De asemenea, în cazul structurilor funerare de incinerare, s-a mai putut observa un tipar, și anume: acestea nu sugerau sacralizarea structurilor, ci erau doar gropile de incinerare, reziduul fiind transportat în altă parte, posibil pentru a constitui un depozit secundar, și anume, mormântul. Totuși, au existat două cazuri în care stratul de reziduu de incinerare a rămas la locul lui în groapă: SF04 și SF07. În cazul primei structuri funerare menționate este vorba despre sortarea fragmentelor osteologice după mărime pentru transportarea lor către, cel mai probabil, un depozit secundar. Pe de altă parte, o altă cantitate de reziduuri a fost preluată în totalitate fără sortare în jumătatea vestică a gropii. În cazul celei de-a doua structuri se prezintă un depozit de oase arse, reprezentat de fragmente de os ars amestecate cu cărbune, care se sprijineau pe fundul gropii. Cu toate acestea, nu poate fi vorba despre o sepultură, având în vedere atât posibilitatea de extindere a SF07 către est, cât și masa de oase sub 2 kg, necesară pentru identificarea integralității individului. În concluzie, fenomenul cu care avem de-a face este reprezentat de ritualul de incinerare al defuncților în cadrul unui tumul, fără a fi vorba, totuși, de înmormântarea acestora înăuntrul structurilor prezente până acum. Nu în ultimul rând, adâncimea gropilor a sugerat faptul că structura acestora de incinerare a fost una de tip semi-aerian, reprezentând, cel mai probabil, un rug. De altfel, în cazul SF02, au fost identificate fragmente din două bârne arse, rămase pe margine, în afara gropii (fig. 9). În concluzie, atât urmele de ardere, cât și fragmentele de carbon și oase arse au indicat, în campania prezentă, o structură primară de incinerare. Menționăm că dl. Conf. univ. dr. Adam Rabinowitz (UT) a colectat mostre de apă de la trei izvoare din zonă (inclusiv izvorul lui Cola Gudam) pentru a stabili amprenta de izotopi de stronțiu și oxigen a zonei pentru analizele viitoare, iar drd. Sterling Wright (PSU) a preluat 5 dinți pentru analiza tartrului dentar. Obiective pentru campania de săpături arheologice 2021: Principalul obiectiv al campaniei din 2022 este reprezentat de terminarea tumulului T01. De asemenea, dintre obiectivele campaniei 2022 fac parte și deschiderea unui nou tumul, T02, continuarea cercetării geoarheologice și realizarea măsurătorilor prin metode geo-fizice a așezării fortificate și a așezării rurale romane.
Rezumat:
Localizată la limita dintre județele Constanța și Tulcea, localitatea Beidaud și zona dimprejur a fost cercetată arheologic încă din anii 1970. Gavrilă Simion și Elena Lăzurcă sunt cei care publică o serie de situri identificate aici, printre care o locuire atribuită culturii Hamangia, o așezare fortificată din prima epocă a fierului, o așezăre rurală romană, un apeduct și o necropolă tumulară din aceeași perioadă. Având la bază aceste cercetări ân anul 2020 a fost încheiat un protocol de colaborare între Universitatea București și ICEM Tulcea pentru implementarea unui proiect de cercetare destinat studierii Microzonei Arheologice Beidaud. Ținând cont de informațiile mai sus menționate, în anul 2021 principalele obiective urmărite au fost datarea necropolei tumulare, dar și realizarea ortofotoplanului, a unor investigări de teren, în scopul localizării mai precise a așezării romane, și efectuarea unor măsurători geomagnetice pe jumătatea sudică a așezării fortificate.
Abstract [EN]:
The 2021 archaeological campaign on the tumulus T01 led to the discovery of seven funerary structures, and, thus, to the confirmation of the status of “funerary area” and of the tumular alignment from Beidaud. Moreover, the structures indicate the biritual character of the mound by the discovery of both inhumation and cremation funerary structures. Nonetheless, the research allowed us a better understanding of these structures which, apparently, did not suggest the sacralisation of the structures, but only the cremation pits, the residue being transported elsewhere, possibly to form a secondary deposit, namely, the tomb. Lastly, the depth of the pits suggested that their cremation structure was semi-aerial, most likely a pyre. In conclusion, both the traces of combustion and the fragments of coal and burned bones indicated, in the current campaign, a primary incineration structure.
Regarding the dating of the area, all of the archeological materials discovered allow the preliminary dating of the tumulus T01 and, implicitly, of the funerary area of which it is part of, in the early Roman period (2nd-3rd c. AD).
A topographic survey was undertaken in August 2021, which resulted in the creation of an orthophotoplan, orthophotomap, digital elevation model (DEM) and topographic map of the entire Dealul Calebair and Dealul cu Cișmea area (2.4 2km).
In September, a geoarchaeological survey started on the lower reach of Hamangia river floodplain. A 10 m-long core (HAM-2) was extracted and sampled for multi-proxy analyses: sedimentological, organic matter and carbonates, geochemical, charcoal and pollen analyses, AMS dating, to reconstruct the environmental changes and human imprints.