|
Excavation Year |
2001 |
|
Epoch |
Neolithic;
Unspecified
|
|
Periods |
Eneolithic
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Tell
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Călăraşi |
|
Locality |
Măriuţa |
|
Commune |
Belciugatele |
|
Site |
La Movila |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Chiriac |
Dumitru |
|
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Neagu |
Marian |
Site director |
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Pârlogea |
Dana |
|
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Parnic |
Valentin Aurel |
Sector director |
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
|
|
National Arch. Record Site Code |
101136.01
|
|
Report |
Aşezarea de la Măriuţa, punctul "La Movilă", este situată pe malul drept al Mostiştei, la 200 m NE de sat şi face parte din terasa pe care cursul Mostiştei o înconjoară, în dreptul satului, întorcându-se spre N cu 180°. În acest fel, aşezarea gumelniţeană pe latura vestică şi pe cea estică este înconjurată de apă. Înălţimea sa, calculată de la nivelul luncii nu depăşeşte 12 m, dar nu aceasta este grosimea depunerilor antropice.
În campania din anul 2001 colectivul şantierului şi-a propus continuarea obiectivelor din campania precedentă.
A fost continuată cercetarea nivelului de distrugere al locuinţei neincendiate S.L. 1.
Locuinţa neincendiată a fost identificată în sectoarele 1 şi 3, orientată NV - SE. Se prezenta sub forma unei mase compacte de pereţi prăbuşiţi, care se întindea pe o suprafaţă de aproximativ 8 x 4,5 m. Dimensiunile locuinţei erau mult mai mari, colţul nord-vestic fiind prins în martorul care despărţea suprafaţa B, de suprafaţa deschisă de Mihai Şimon, notată de noi A. La demontare pereţii aveau aspectul unui sediment de culoare cenuşiu - gălbui, pigmentat cu cenuşă şi materii organice. Printre resturile de pereţi s-au descoperit mai multe fragmente ceramice, oase, fragmente şi unelte din silex.
Faptul că resturile acestei locuinţe se aflau foarte aproape de suprafaţa actuală de călcare (-0,4/-0,5 m), la care s-au adăugat perturbările stratigrafice datorate animalelor, au făcut ca observaţiile noastre să fie considerabil îngreunate. Cu toate acestea după demontarea pereţilor prăbuşiţi a putut fi observată podeaua confecţionată din lut bătătorit, care se prezenta sub forma unui sediment gălbui argilos, cu pigmenţi de calcar. Pe podina locuinţei au fost descoperite numeroase gropi de par.
În colţul nord-vestic al locuinţei, am întâlnit vatra (C 3) care se prezenta sub forma unei mase de chirpici cu suprafaţa rectangulară, făţuită şi bine arsă. Partea superioară se prezenta sub forma unor plăcuţe, pe o suprafaţă de 0,7 x 0,6 m. Vatra a avut un prim moment de utilizare, probabil odată cu construcţia locuinţei (nu a fost observată o fază iniţială a locuinţei fără vatră), după care a suferit o reparaţie şi a continuat să funcţioneze până la părăsirea locuinţei.
Locuinţa neincendiată SL 2 - a fost descoperită în sectoarele 2 şi 4, orientată NV - SE. A fost identificată sub forma unei mase de pereţi neincendiaţi, pe o suprafaţă de aproximativ 40 m2. Resturile de pereţi se prezentau sub forma unui sediment de culoare gălbuie ce conţinea chirpici nears, fragmente ceramice, oase, mici fragmente de chirpici ars.
După demontarea distrugerii a fost surprinsă podeaua locuinţei confecţionată din lut bătătorit de culoare cenuşiu - gălbuie, care nu se păstra pe întreaga suprafaţă, din cauza perturbărilor ulterioare.
Descoperirea a două vetre relativ apropiate între ele (aproximativ 1,7 m) ne fac să credem că este vorba de o locuinţă cu două camere. Un alt indiciu care ar putea pleda în acest sens este un fragment de perete, păstrat în elevaţie pe o lungime de aproximativ 0,2 m., care pare să "despartă" cele două structuri de combustie.
Vatra din prima cameră (C 2), cea din partea sud-estică, se prezenta sub forma unei mase de chirpici, făţuit şi puternic ars la partea superioară, deranjat de intervenţia rozătoarelor. La secţionarea vetrei s-au putut observa trei faze de utilizare. În imediata apropiere a vetrei şi, credem noi, în directă legătură cu aceasta, au putut fi observate şapte gropi de par dispuse circular, provenind de la o amenajare interioară.
Vatra din cea de-a doua cameră (C 1) adosată peretelui exterior, păstrat în elevaţie pe o lungime de 0,3 m şi o înălţime de 6 - 8 cm, avea forma rectangulară cu colţurile rotunjite. A fost descoperită sub forma unei mase de chirpici ars puternic, cu partea superioară făţuită. Aceasta era deranjată de un şanţ cu lăţimea de 0,3 m, probabil din epoca bronzului (aici am descoperit un obiect rotund din metal, datând din această perioadă). În secţiunea rezultată am putut observa patru faze de refacere ale vetrei.
Nici una din cele două structuri de combustie analizate de noi nu beneficia de gardină.
În prima cameră au fost descoperite trei vase dintre care unul de mari dimensiuni, sparte în loc, două percutoare din silex, o herminetă, şapte gratoare, două burine, un ac de os, un idol fragmentar din os, o statuetă antropomorfă din lut, în timp ce în cea de-a doua cameră inventarul este foarte sărac.
Pe baza analizei celor două structuri de combustie şi a materialului descoperit în cele două camere, estimăm existenţa unui prim moment de funcţionare a locuinţei cu vatra din cea de-a doua cameră şi prima cameră utilizată pentru activităţile curente, iar într-o fază ulterioară este construită vatra şi amenajarea din prima cameră.
În ceea ce priveşte sistemul de construcţie al locuinţelor de la Măriuţa, acesta era constituit dintr-o structură de pari îngropaţi în pământ între care se practica o împletitură de crengi lipită cu lut atât la interior cât şi la exterior. Podina locuinţelor este realizată din lut bătătorit în amestec cu materii organice.
Pentru verificarea stratigrafiei de la Măriuţa am practicat un sondaj în trepte, cu o lăţime de 2 m, care coboară pe panta nord-vestică a movilei. În urma cercetărilor efectuate prima constatare care se impune menţionată este că depunerea arheologică de la Măriuţa nu se opreşte la -2,6/2,7 m, aşa cum se menţionase anterior, ci ea coboară până la aproximativ -4,2 m, abia aici întâlnindu-se solul galben steril arheologic.
Punctul "Movila Mică". În urma cercetărilor de suprafaţă, efectuate de noi, a fost identificată aşezarea eneolitică din punctul "Movila Mică", datând din faza B a culturii Gumelniţa (încadrarea a fost făcută după materialul ceramic recoltat) fiind situată la mai puţin de 100 m distanţă de prima.
Aşezarea a fost identificată iniţial în ruptura făcută de apele Mostiştei în malul terasei joase, de unde am adunat o mare cantitate de fragmente ceramice şi unelte de silex. Are aspectul unei elipse cu diametrul mare de aproximativ 50 m, iar diametrul mic de mai puţin de 30 m. Grosimea stratului de cultură, măsurată în ruptura malului este de numai 0,4 m.
În urma cercetărilor întreprinse de noi în ultimii doi ani la Măriuţa "La Movila", am putut să tragem următoarele concluzii:
-Grosimea stratului de cultură de la Măriuţa este de aproximativ 4,2 m şi nu de 2,7 m aşa cum se afirmase interior.
-Au fost identificate două niveluri culturale, ambele aparţinând fazei B, a culturii Gumelniţa.
În nivelul superior de la Măriuţa au fost descoperite două locuinţe neincendiate, deşi anterior s-a scris că acest nivel nu conţine locuinţe. Este sigur că acest nivel conţinea şi alte locuinţe în afara celor cercetate de noi.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
1. Valentin Parnic, Dumitru Chiriac, Aşezarea eneolitică de la Mariuta. Consideratii preliminare asupra habitatului, Cultura şi civilizatie la Dunarea de Jos, XVI-XVII, Călăraşi, 2001, p. 199-207
2. Valentin Parnic, Vasile Oprea, Gabi Dobre, Contributii la repertoriul arheologic al judetului Călăraşi. Descoperiri Gumelnita pe Valea Mostiştei, Studii de Preistorie, 1, 2001, sub tipar.
3. Dragoş Moise, Studiul materialului faunistic provenit din aşezarea eneolitică de la Mariuta, Cultura si civilizatie la Dunarea de Jos, Călăraşi 2001, p. 207 - 223.
|
|
Bibliographic notes |
1. Desenele au fost efectuate de Gabi Dobre, desenator la Muzeul Dunarii de Jos.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
