Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Rapoltu Mare | County: Hunedoara | Site: La Vie | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020 Epoch Late Roman period (2nd - 4th cent.); Late Medieval Age (14th - 18th cent.) Periods Roman Period; Medieval Age Site Category Religious, Ritual and Funerary; Unassigned Site Types Habitation; Cemetery Map it   Find it on the Romanian map County / District  Hunedoara Locality    Rapoltu Mare Commune    Rapoltu Mare Site  La Vie Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Băeştean Gică Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Bălos Angelica Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara Bărbat Ioan Alexandru Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Barbu Ioana Lucia Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Barbu Marius Gheorghe Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Barbu Mihaela Maria Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Gonciar Andrei ArchaeoTek, Canada Marc Antoniu Tudor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Tutilă Oana Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Ţuţuianu Costin Daniel Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva National Arch. Record Site Code 90672.02 Report Campania arheologică din anul 2020 s-a desfăşurat în perioada 3 iunie – 20 august, având ca obiectiv principal continuarea cercetării arheologice în suprafeţele începute în anii anteriori, respectiv Sp. I şi Sp. II. Suprafaţa Sp. I Cercetarea din suprafaţa Sp. I s-a concentrat asupra dezvelirii situaţiei din faţa (exteriorul) porţii de faza a doua, de pe latura sudică a incintei situate pe platoul de la Rapoltu Mare – La Vie (Fig. 1/1-2). Astfel, pentru a surprinde caracteristicile drumului care ducea la această intrare a fost demontat martorul existent între secţiunile S. 6 şi S. 7, cercetate în campaniile anterioare, întreaga suprafaţă fiind apoi extinsă cu 2 m spre sud (Fig. 1/3). S-a putut constata faptul că drumul a fost amenajat prin nivelarea solului existent, deasupra căruia a fost compactat un strat de pietre de râu, în amestec cu fragmente de travertin local (Fig. 2/1). Partea superioară a drumului a fost nivelată cu pietriş de granulaţie medie. Între stratul arabil şi partea superioară a acestui pavaj, a fost identificat un nivel de dărâmătură, gros de aproximativ 15-20 cm, constituind stratul aferent distrugerii clădirii porţii din imediata vecinătate. El conţinea numeroase fragmente de tencuială pictată, multă cenuşă, precum şi urmele mai multor bârne de lemn carbonizate. Descoperirea unui bolţ de balistă, înfipt în una dintre bârnele mai sus menţionate, indică faptul că evenimentul care a dus la incendierea şi distrugerea acestui edificiu a fost unul de natură violentă. S. 10 Pentru a verifica direcţia drumului care ducea la intrarea sudică a vilei antice şi pentru a observa structura acestuia, a fost trasată o nouă unitate de cercetare, denumită secţiunea S. 10 (Fig. 1/3-4). Noua unitate de cercetare arheologică, cu dimensiunile de 10×3 m, a fost orientată pe direcţia est-vest, amplasarea secţiunii fiind la 9 m sud faţă de pragul de calcar al intrării. Datorită căderii terasei, s-a constatat că stânca nativă este foarte aproape de suprafaţă (la 30-35 cm) în această zonă. În nivelul arabil de deasupra ei, au putut fi identificate mai multe materiale arheologice aparţinând atât epocii romane, cât mai ales perioadei moderne. S-a constatat că drumul roman nu coboară perpendicular pe planul porţii, ci la un unghi de aproximativ 45º, astfel încât panta care duce spre terasă să fie urcată oblic. Astfel, drumul D. 1 are o lăţime de 4,5 m şi este orientat pe direcţia SV-NE. Calea de acces antică a fost săpată direct în stânca nativă, partea centrală fiind uşor bombată. Marginea superioară (de nord-vest) este prevăzută cu o mică rigolă, săpată, de asemenea, în stânca nativă, în timp ce pentru partea inferioară panta naturală nu a mai necesitat săparea unui astfel de şanţ. La curăţarea suprafeţei drumului roman, s-a putut constata faptul că acesta era tăiat de două gropi patrulatere, cu margini regulate şi dispuse paralel pe direcţia est-vest. Acestea s-au dovedit a fi două morminte de inhumaţie, denumite convenţional M. 1 şi M. 2 (Fig. 1/3-4). M. 1 are lungimea de 2,05 m, în timp ce lăţimea scade de la 0,68 m în zona capului (vest), la 0,52 m în zona picioarelor (est). Groapa, având laturile scurte şi uşor arcuite, avea o adâncime de 0,60 m, defunctul cu o înălţime de 1,55 m fiind depus pe spate, cu mâinile pe lângă corp. M. 2, cel de al doilea mormânt, a fost amplasat la 3 m sud-vest şi în paralel cu primul. Groapa cu lungimea de 2,05 m are lăţimea de 0,60-0,65 m, partea vestică fiind cioplită sub formă de absidă. Defunctul, aşezat pe spate şi cu mâinile pe piept, avea 1,65 m, lipsind orice fel de elemente de inventar, la fel ca în cazul precedent. Datorită modului de înmormântare, în momentul de faţă, putem opina cu prudenţă că cele două morminte aparţin, cel mai probabil, epocii medievale, în acest sens stând şi descoperirea la mică distanţă de capătul vestic al lui M. 1 a unui vas ceramic datat larg în secolele XI-XII. Această descoperire, constând într-un vas cu gura în jos, sub care a fost introdus un obiect din fier, pare a reprezenta o depunere/ofrandă secundară în legătură cu mormântul amintit. S. 9 Secţiunea S. 9 a fost amplasată la 0,50 m nord faţă de secţiunile S. 1 şi S. 4, cercetate în campaniile 2014-2016, scopul principal al deschiderii ei fiind acela de a continua studierea unor structuri identificate precedent (Fig. 2/2). S. 9 este orientată pe direcţia est-vest şi are dimensiunile de 9×3 m. Sub nivelul arabil a fost identificat un strat subţire de dărâmătură romană, aparţinând clădirii din faza a doua a vilei, adosată la vest de poartă şi cercetată anterior. După excavarea acestui context a fost identificat nivelul de călcare al curţii din faza a doua, constând într-un strat subţire de pietriş tasat (Cx. 75). În partea estică a secţiunii acesta era spart de o groapă de mari dimensiuni (Cx. 72), bogată în materiale arheologice de perioadă romană. La 0,45 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, a fost identificat zidul Z. 7, descoperit anterior în secţiunea S. 4/2014. Acesta aparţine unei clădiri care a fost construită în prima parte a secolului al II-lea p.Chr. şi a fost distrusă printr-o puternică incendiere, survenită după jumătatea aceluiaşi veac. Zidul Z. 7, construit din bucăţi mari de travertin local, străbate secţiunea S. 9, de la sud spre nord, continuând în această direcţie. Clădirea pe care o delimitează estic, era prevăzută cu un pavaj din mortar alb (Cx. 73). Cercetarea secţiunii S. 9 s-a oprit pentru campania anului 2020 la conturarea acestui nivel, situat la o adâncime de - 0,50 m. Suprafaţa Sp. II În suprafaţa Sp. II (Fig. 2/3-4), plasată în zona centrală a terasei, s-a continuat cercetarea arheologică sistematică a secţiunii S. 8, ale cărei niveluri de epocă romană au fost epuizate în campaniile anterioare. S. 8 Între 0,72-0,90 m, sub cel mai timpuriu nivel de epocă romană, întâlnim un strat brun-cenuşiu cu puţine materiale arheologice, majoritatea reprezentate prin fragmente ceramice La Tène timpurii (sec. III-II a.Chr.) şi preistorice. Ceramica La Tène este mai frecventă în jumătatea superioară a nivelului discutat, pe când cea preistorică apare puţin mai jos, fiind prezentă prin câteva piese care pot fi încadrate în eneoliticul final şi bronzul timpuriu. Următorul nivel arheologic a fost determinat între 0,90-1,10 m. Din punct de vedere cromatic, stratul arheologic este brun şi cenuşiu închis, distingându-se foarte bine de nivelul anterior. Pe aproximativ jumătate din suprafaţa lui S. 8, între 0,94-1,10 m, a fost identificat şi cercetat arheologic un complex preistoric de suprafaţă, de circa 3×2 m, tipic pentru neoliticul timpuriu, aflat pe partea de nord-vest a secţiunii (Fig. 2/3). Complexul arheologic, denumit Cx. 62, cu o formă aproape patrulateră în plan, se prezenta asemenea unei concentrări de materiale arheologice, alcătuită din fragmente de rocă locală (andezit, micaşist, travertin), resturi osteologice, scoici de râu (Unio), ceramică şi unelte din piatră cioplită şi şlefuită. Tot referitor la „arhitectura” lui Cx. 62, lângă martorul de nord a fost surprinsă şi o groapă de stâlp, cu un fragment de os calcinat în umplutura acesteia. Dintre materialele arheologice reprezentative, semnalăm prezenţa a trei lame din silex balcanic, de mari dimensiuni, dar şi a unor forme ceramice posibil sparte pe loc, care se întregesc, descoperite pe latura de sud a complexului. Totodată, mai amintim că cercetarea cu atenţie a lui Cx. 62, prin răzuiri fine, succesive, a condus la identificarea unor piese osteologice de mici dimensiuni, cremate, situaţie pe care am întâlnit-o şi în campania anului 2019, în cazul lui Cx. 48. Complexul menţionat se închidea în zona martorului lăsat între S. 5 şi S. 8, corespunzător cu zidul roman Z. 22, nemaifiind surprins în secţiunea din 2020, după cum credeam la momentul campaniei arheologice din anul 2019. Din punct de vedere al cronologiei relative, după aspectul cărămiziu şi monocrom al ceramicii, estimăm că Cx. 62 poate fi încadrat în faza Starčevo-Criş IIA (începutul mileniului VI a.Chr.), aparţinând astfel orizontului timpuriu al neoliticului vechi. Nu excludem eventualitatea extinderii complexului neolitic spre nord şi est, practic dincolo de limitele lui S. 8, sub zidăria construcţiilor romane din această parte a sitului La Vie. Pe acelaşi nivel cu complexul neolitic, la 0,94-0,96 m, în colţul de sud-est al secţiunii S. 8, a fost conturată o groapă cvasi-rotundă (diametrul de 0,93 m), cu o umplutură brun-închisă, denumită Cx. 63 (Fig. 2/3). Complexul nu a pătruns mai mult de 0,12 m în nivelul preistoric, iar prezenţa unui un fragment ceramic La Tène timpuriu, neornamentat, ne determină să credem că groapa pornea din nivelul anterior. De asemenea, pe colţul de sud-vest al secţiunii S. 8, lângă zidul roman târziu Z. 22, la 0,98 m, a fost conturată o groapă de par ovală, posibil din momentul ridicării clădirii de tip „vagon”. Ultimul nivel arheologic, cuprins între 1,10-1,85 m, este compus dintr-un sediment de culoare gălbuie sau brun-gălbuie, care, odată cu apropierea de sterilul arheologic (reprezentat de stânca naturală), este tot mai bogat în material litic de tipul travertinului. Exceptând unele piese ceramice neolitice timpurii, care au ajuns prin tasare în acest nivel sau datorită intervenţiilor animalelor (rozătoare), cel din urmă strat preistoric din S. 8 conţine şi câteva piese litice, ce pot fi încadrate în paleolitic, cel mai probabil în cel superior şi mijlociu (?). Utilajul litic specific perioadei paleolitice a apărut în niveluri diferite de săpare, între 1,24-1,62 m. Este vorba despre opt piese, majoritatea reprezentând deşeuri tehnologice, cum sunt aşchiile şi nucleele epuizate. La 1,85 m a fost surprinsă stânca, mai exact travertinul, cu o pantă descendentă pe direcţia nord-sud (Fig. 2/4). Abstract other lang. Abstract   The archaeological campaign from 2020 in the site of Rapoltu Mare-La Vie (Rapoltu Mare Commune, Hunedoara County), was held from June 3 to August 20. The main purpose was to continue the excavation of the previous years in the area of Sp. I and Sp. II trenches. The research from Sp. I gave us information about the Roman road situated in front of the south-western gate of the villa. In the same place two Early Medieval graves and a Modern feature (19th-20th centuries) were found, the last one attested by pot fragments and smoking ceramic pipes. The archaeological excavation carried out in Sp. II offers new information about different improvements of the long rectangular building discovered in 2016, dated in the first half of the 3rd century AD. Under the Roman levels from S. 8 (Sp. II) three different layers were discovered, with artifacts and features from Late Iron Age, Early Neolithic, Upper and Middle Paleolithic. Bibliography G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, A. Gonciar, A. Brown, I. L. Barbu, D. C. Ţuţuianu, O. C. Tutilă, M. M. Barbu, I. C. Codrea, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, în CCA, campania 2016, Bucureşti, 2017, p. 109-111. G. Băeştean, A. Bălos, M. G. Barbu, I. A. Bărbat, I. L. Barbu, C.-D. Ţuţuianu, A. T. Marc, M.-M. Barbu, A. Gonciar, Rapoltu Mare, jud. Hunedoara. Punct: La Vie, în CCA, campania 2019, Buzău, 2020, p. 286-287. M. G. Barbu, I. A. Bărbat, New Archaeological Information Regarding the Exploitation of Andesite in Măgura Uroiului (Hunedoara County), în Sargetia (S.N.), VIII, 2017, p. 71-121. M. G. Barbu, I. A. Bărbat, Noi informaţii arheologice privind exploatarea andezitului la Măgura Uroiului (jud. Hunedoara), în Banatica, 27, I, 2017, p. 187-231. M. G. Barbu, I. A. Bărbat, G. Băeştean, A. Bălos, A. Gonciar, A. Brown, Raport preliminar privind cercetările arheologice de la Rapoltu Mare-La Vie, campaniile 2013-2015, în Banatica, 26, I, 2016, p. 273-321. Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO